Balada fermecătorului Port Sydney
Fermecătorul Port Sydney
Râde vesel spre cele patru zări,
În frumosul Port Sydney
Acostează nave din fel de fel de țări;
N-o să mai vezi astfel de frumusețe
Oricât ai naviga împins de val, de vânturi...
Este unic însoritul Port Sydney,
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Negurile nopții se-aștern
Peste orice port cu glorios renume,
Dar luminile din Portul Sydney
Sunt cele mai strălucitoare din întreaga lume;
Un asemenea oraș înstemat de rubine
N-o să mai vezi oricât pe ape-o să te vânturi,
Sunt unice luminile orașului Sydney
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
Trebuie să plec spre Londra mohorâtă
Unde-n port nu poți vedea lumini,
Unde nu-i soare-n timpul iernii și-unde
Pe cer stelele nu prind niciodată rădăcini;
Iar pe frumosul Port Sydney
Eu îl voi visa noaptea-n multe rânduri
Și poate niciodată nu-mi va fi dat să mai revin
Aici, la capăt de lume, sfârșit de pământuri.
poezie de Henry Lawson, 1867 1922, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre râs
- poezii despre oraș
- poezii despre lumină
- poezii despre frumusețe
- poezii despre țări
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.