Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Toamna...

Un val de bruma argintie,
Se lasa peste campie...
Cerul plange cu amar,
Iar frunzele cad in zadar...

Florile stau intristate,
Iar copiii cu ochii in carte.
Copacii infrigurati,
Sunt de frunze dezbracati...

Pe geam stau si privesc...
Cum toti ne parasesc...
Doar singuratatea... si moartea...
Nimeni nu spune.. lucrurilor pe nume...
Dar toamna, infrigurata...
Se lasa de toti... uitata...

poezie de
Adăugat de Alexandra Salomeea FilimonSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Nu ma lasa sa-mi fie dor

Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa plang la pieptul toamnei,
Ce o sa-mi stranga iute sufletul,
Sub cerul plumburiu si rece.
Nu ma lasa sa-mi fie dor,
Sa-mi lege inima in plete,
In pletele de vant nebun,
Ce sufla cu parfum de struguri.
Nu ma lasa iubirea mea,
Sa-mi poarte sufletul in ploaie,
Pribeaga sa oftez prin ea,
Sa numar lacrimile-amare.
Nu ma lasa in palmele ei reci,
Cu dansul frunzelor in gene,
Vreau mangaierea ta pe chip,
Cu dragostea de vara-aprinsa.
Nu ma lasa s-astept prea mult,
Sa prinda ea buzele mele,
In lamele de bruma si sageti,
Din fulgere ce crapa norii.
Nu ma lasa sa cad sub stele,
Pe piept de toamna aramiu,
S-adorm strigandu-te pe tine;
Nu ma lasa sa-mi fie dor!

poezie de (26 august 2016)
Adăugat de Adelina CojocaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ce altă viață se compară cu aceasta? Stau tăcut la fereastră, privesc cum cad frunzele și cum înfloresc florile, cum vin și pleacă anotimpurile.

citat din
Adăugat de MariaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Întuneric

Liane de ploi
Cad peste noi
Gustul nucii amar...
Copacii în rugi,
(Aminte-ți aduci?!)
Se-apleacă și cad iar și air.

Frunze chihlimbării,
Glas de ploi, de copii,
Ce divină orchestră
Ram în geam bat... Și dor!
Nu mai pot să adorm.
Ah, ce noapte funestă!

Rubiniu must... Și cast,
Un sărut pe obraz...
Simfonie eternă
Transcendent, ne iertăm
Și-n uitare plecam
Un drapel cobornd iar în bernă.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Picteaza-ma

Picteaza-ma... undeva departe fericita intr-un infinit de culoare.
Nu vreau umbre... doar eu, creata de mana ta subtire.
Mai departe... du-ma mai departe.
Desculta, pasind pe hartie
Lasa vantul sa adie, lasa-l te rog o clipa.
Arunca un fior, lasa sa curga din cer panglici de matase.
Suprinde-ma asa cum sunt.
Nici o picatura de culoare in plus.
Lasa timpul sa treaca printre maci.
Culorile vibreaza, se stramba de durere... prea multe vise de copila, mai picura niste lumina.
Acorda nuantele si contureaza-mi trupul.
Nu vreau sa ma recunoasca nimeni.
Doar tu sa stii ca-s eu.
Ce picura? Nu plange, sunt fericita... sunt fericita!

poezie de (19 iulie 2010)
Adăugat de Lusiana DrăgușinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo de unde nimeni nu se intoarce

cand toti sunt fericiti si eu sunt melancolic,
cand toti au placerea, in lume sa traiasca,
cand toti se iubesc si pe mine ma ignora,
atunci mi se vad pasii, lenti, nefericiti
as vrea sa plec din lumea asta, trista, mohorata,
sa nu mai stiu de nimeni dar sa mor fericit,
sa ma ingropati fara mila in groapa cea adanca,
sa plec din lumea in care nimeni nu m-a iubit,
caci moartea este vie, s-am sa traiesc etern,
etern in natura, in campul inverzit
am sa plutesc in aer precum o porumbita,
atunci in acea clipa am sa fiu fericit,
dar sunt un muribund, neiubit de nimeni,
nimeni nu ma poarta macar in al sau gand,
cand frunze ingalbenite, se vor asterne peste mine,
nimeni nu va veni la al meu mormant,
dar sunt nevoit sa traiesc nefericit,
nezambind nicicand fiind mohorat,
as vrea sa plec acolo de unde nimeni nu se intoarce,
caci sunt un biet baiat cu chipul prea urat

poezie de
Adăugat de Boros OttoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Copacii si gansacii

cade-o frunza, plang copacii
insa eu sunt bucuros
zboara gastele, gansacii
printre frunze.. ce frumos!

la scurt timp dispar copacii
si apar in locul lor
crengi pe care stau gansacii
dar nu-s frunze... ele mor.

fiindca nu mai sunt copacii
gastele fug in ograda
dupa ele si gansacii
fug ca focul de zapada.

dar unde s-au dus copacii?
nu sunt frunze sa m-atinga
acum stau ascunsi gansacii
fiindc-a inceput sa ninga.

dimineata.. nu-s copacii
dar mareti in locul lor
de se mira si gansacii
ceata cavalerilor.

inalti cum erau copacii
albi ca ingerii din cer
nu vor a iesi gansacii
insa eu sa vina.. sper.

ca sa vada ca copacii
peste crengi lumina au
mai mareti decat gansacii
care mult se laudau.

insa ce au fost copacii
vor mai fi ca-n orice an
si vor rascoli gansacii
orice frunza orice ram.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Toamna

Toamna-n falduri de mătasă
Și-n mătănii de dantele,
A venit la ea acasă,
Printre flori de crizanteme.

Scame plumburii de îngeri,
Sub fanatice blesteme,
În apusuri moi de sângeri,
Vin pe cerul trist, alene...

Din copacii noștri nobili
Pică plâns de catifea,
Dăltuind tăcerea ploii...
Bruma, a căzut și ea.

Peste bănci, peste trotuare,
Frunze arămii de vis
Sunt purtate peste-o mare
De iubiri de neatins...

Molcom vânt... Sub ramuri ude,
Zgribulite și sprințare,
Stau vreo patru vrăbiuțe,
Căutându-și de mâncare.

Și în rest, atâta ploaie...
Toamna drepturile-și cere,
Printre falduri de mătasă
Și mătănii de dantele...

poezie de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Privesc cum plânge cerul

Stau la fereastră și privesc
Cum plânge cerul
Și copaci cu brațele întinse
Cer, în genunchi, cu fața spre altar,
Iubirea celor dragi
Și plâng amar...
Se tânguie de dor... o simfonie
În DO major... În fulgi de păpădie,
Când nimeni nu mai știe
Că dincolo de moarte,
Un clopot, vag, răsună,
La geam, la ceas de noapte.
Nimeni nu știe că în somnul lor
Și primăvara își avea sălaș,
Că a venit deloc întâmplător,
Întâia oară, în al lor oraș...
A cumpărat de la tarabă
O rochie turcoaz, cercei de jad,
Pantofi de chihlimbar
Și un mărgean de flori de viorele
Și-o geantă cu zambile la curele...
Apoi degrabă a plecat
De unde a venit, din sat,
Acolo unde ninge iar floare de cais
Și își deschide cupa primul vis.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Simple figurine de lut

Sunteti simple figurine de lut!
Pe o scena in care eu nu am vrut, nu am putut... nu m-am nascut
Eu m-am nascut... m-am nascut in foc!
Pentru ca am o scanteie ce in suflet imi tine loc
De pustiu, de etern, de umbra rece
Ce a cuprins lumina mea care am aruncat-o peste voi si a reusit sa o inece.
Acum stau si doar privesc indiferent
Cine o sa castige, care este mai bun, chiar daca toti aveti acelasi argument
Ce va face fericiti, impliniti, va face sa iubiti
Chiar daca in fiecare zi inlocuititi
Zeul ce il venerati cu o alta stea
Cerul vostru este plin de El... este plin de Ea.
Privesc in fiecare zi aceeasi piesa de teatru slaba
In care am primit si eu rolul meu ca pe-o silaba
Dintr-o carte care ma face tot mai resemnat... tot mai confuz.
De aceea am ales sa stau deoparte, iar invitatia la dans sa o refuz.
Sunt un regizor slab, iar voi nu ma auziti!
Dar totusi nu-mi vorbesc doar mie, caci stiu ca tu ma asculti
Suflet pierdut ce joci atat de bine al tau rol
De inger in acest iad, de speranta vie in acest gol
Caut in scenariu si nu te gasesc, te chem langa mine
Sa imi ucizi a mea singuratate, iar daca nu putem schimba a lor tulpine
Vom putea scrie un nou scenariu cu un alt continut
Doar pentru noi... departe de aceste simple figurine de lut.

poezie de (15 iunie 2011)
Adăugat de Manuel Gabriel DancaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Tarziu

Un caine ma latra cand calc pe strada lui
Nestiind probabil ca e si strada mea.
Cuvinte de piatra si din partea stapanului
Se pare ca eu le-am facut un rau... ceva.

Caruta vecinului e parasita in drum
Iar caii sai nu-i vad, deci nu-i mai are
Nu vad nimic miscand ci doar urma de fum
Venind de la prima casa, de la cainele cel mare.

As vrea sa intru dar batranul nu ma lasa
Iar fiara latra si se-arunca-n poarta ca nebuna
Eu nu-i cunosc pe ei dar 'mi-amintesc de casa
Dar cine locuia aici nu stiu dar stie luna.

As intreba-o dar nu o vad, norii stau pe loc
Ma asez sub un salcam ca si altadata,
Cu capul pe gardul vecinului si fac un foc
Si se lumineaza casele si strada toata.

Tresar si focul din ochi ca o sclipire imi dispare
Afara e ziua si vecinii mei se duc la biserica
Mos Ion coboara si el pe poteca incet calare
E asa frumos, o clipa feerica.

In fruntea tuturor e ea, iubirea mea
A! uite mi-am amintit cine sta la casa aceea
Si cainele il cunosc e Dona, foartea rea
E cuminte doar cand o cearta Andreea.

Ma scol si eu si fug la vale dupa ea
Ma impiedic si cad cu capu de o piatra
Ma trezesc ii vad pe toti in urma mea
Cu totii pland iar cainii toti acum ma latra.

Andreea sta, plange pe pieptul meu
Vad flori in jurul nostru si lumina
As da sa o sarut dar capul mi-este greu
Multimea se opreste brusc, drumul se termina.

Nu vad nimic, o vad pe ea cum plange
E deasupra mea, cred ca e bucuroasa
In mana ceva cu putere strange
Sa fie inelul de la mine... ce frumoasa!

Arunca spre mine ce are in mana
Si apoi intuneric pe loc se face
Ma trezesc brusc la noi la fantana
Lui mos Ion gura nu-i mai tace,

Cainele latra si el... dar imi amintesc
Ma latra pe mine exact asa
Si mosu' pe mine ma certa de stau si ma gandesc
Dar nu... e in cearta cu vecinul lui, totusi e ceva.

De ce il cearta oare?... aud numele meu
Ii zice lui George ca e vina lui
Ca nu i-a fost alaturi prietenului sau la greu
Si l-a lasat in gura lacului.

Cineva s-a inecat si George s-a uitat
Sa vezi ce o sa-l certe si Andreea
Si o sa-l doara, ca o iubeste si el ca orice baiat din sat
Dar la iubirea ei doar eu am cheia.

Dar oare cine s-o fi innecat, eram si eu pe lac
Aaaa! eram l-a pescuit cu George... acum stiu!
Dar peste nu am prins si m-am culcat nestiind ce sa fac
Apoi m-am trezit tarziu.... foarte tarziu.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Dragoste nocturna

Iat-o din nou venind
Cu al ei mers elegant
Parul negru ca un vid
Ondulatele-i suvite ma cuprind

Sunt neputincios
Si cum as rezista
Ce vrajitoare-n chip de zana
Ce fermecata stea

In ochi nu ma priveste
Ma simt neputincios
Nemarginit-a ei putere
Ma-neaca nemilos

Si-a trecut din nou
Ca vantul printre frunze
Din nou ma zguduie
Acele fermecate buze

Timpul revine la normal
Pasii-i nu lasa-n urma
Desertic nocturn bulevard
Nisipul isi aduna

Trec saptamani, trec zile
Iar cad in a ei plasa
Vrajitoarea apropiindu-se
Din farmec nu ma lasa

Pe aceeasi strada atat de-ngusta
Isi lasa iarasi vraja
Din nou priviri nu-mi daruieste
Decat a ei mireasma

Ce vrea ea oare de la mine
Un simplu, rece muritor
De ce ma-nlantuie-n zadar
Hipnotizandu-ma-n amor

Se uita in pamant din nou
Pierduta-n contemplare
Atat de magic interes
De-al vietii coridoare

-Da-mi pace zana mea!
Dispari si inima mi-o lasa!
Cate nopti sa mai indur?
Cu tine-n gand craiasa

poezie de (5 aprilie 2012)
Adăugat de Laurențiu BodișteanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Și frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Și pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de din Plumb (1916)
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiEste disponibil și textul în spaniolă.
cumpărăturiCartea "Plumb. Carte pentru toti. vol. 26" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.90- 12.99 lei.

Feerie

Ninge bogat, cu fulgi pufoși,
E-o iarnă ca-n Alecsandri,
Sau poate ca în Grigorescu
Și-ți vine iar copil să fi.
S-alergi așa... prin tot omătul,
Să simți zăpada sub picioare
Și fulgii moi să ți se-așeze
Pe-obraz și să te înfioare.
Dar stau cuminte lângă foc,
Aud trosnind câte-un cărbune,
Privesc pe geam copacii ninși
Impodobiți, cum nu pot spune!
Pentru serbarea de CRĂCIUN,
Cind vin copiii pe la case,
Să ni-l aducă pe IISUS.
În cântecele lor frumoase.
Și flori de măr și lerui ler,
Ce cristalin colinda sună!
Ne dă de veste că-i AJUN
Și lumea poate fi mai bună.

poezie de din Raiul cuvintelor (decembrie 2003)
Adăugat de Mariana DobrinSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Rabindranath Tagore

Cand soarta darnica…

Cand soarta darnica devine avara
si flacara dragostei fumega stinsa;
cand mangaierile si cand surasurile
ti-s dramuite sau ti-s respinse;
cand toti prietenii te-au dat uitarii
si toti datornicii te trag de maneca
e vremea, Poetule, sa-ti zavorasti usa,
si sa-ti apropii cuvant de cuvant
si ritmuri de ritmuri sa le alipesti.

Cand soarta-n bine iar se preschimba
si iar ti-ngaduie sa fi norocos;
cand fluviul placerilor – odinioara
secatuit – iar se revarsa in viata ta;
cand toti prietenii iti bat la usa
si toti dusmanii vor sa se-mpace;
cand ochii galesi, duiosi te-admira
si dulci surasuri ti-aduc ravase –
e vremea, Poetule, sa-ti zvarli pana,
inima de-o inima sa ti-o apropii,
buzele de-alte buze sa le-alipesti.

poezie celebră de
Adăugat de gyongySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 7 iunie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Eugene Ionesco

Copacii

Copacii, toamna, de durere urlă!
Înfiorător de mari, de goi, de negri,
Par îngeri răzvrătiți blestemând cerul.

Ai auzit cum urlă, toamna, copacii?

Care bun arhanghel,
asurzitor și invizibil,
de Dumnezeu trimis,
le-a smuls plăpândele făpturi de pe ramuri?

Copacii urlă, cu brațele-ntinse, vânjoase,
spre Cerul pe care nu pot să-l apuce,
să-ș sfarme, să-l darme...

Copacii, toamna, sunt îngeri revoltați...

poezie clasică de din Revista literară a Liceului "Sf. Sava" (1927)
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Antidoturi" de Eugene Ionesco este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -42.00- 29.99 lei.

Regret

Iubesc sa te vad fericita,
Iubesc sa te vad cum zambesti,
Regret cand te vad asa cruda,
Nu iti mai pasa, peste toti vrei sa treci...

Zadar... poate fi si prieten, sau ruda,
Nu inteleg cu cine te-ntreci,
Regret sa te vad fericita,
Cand pentru un zambet pe toti ii ranesti.

poezie de
Adăugat de Vlad BălanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

E toamnă-acum în calendar
Și-afară-i peisaj de aramă,
Concert de frunze pe trotuar
Trist, încununat de-o dramă.

În imaginea cea arămie
Cad frunzele fără o vină.
Iar pe strada mică, pustie
Toamna plânge și suspină...

poezie de (20 august 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana DrosuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cântec de primăvară

A venit iar primavara
peste camp si peste case
cantaretii scot vioara
nu le mai sta frigu'-n ooase.

Si pe strune incep sa cante
viata noastră cea "usoară"
cu melanclia-n frunte
si cu dorul subtioara.

Soarele e printre ramuri
frunzele isi vad verdeata
Ion spune peste dealuri
la pomi "bună dimineata!"

Si miracolul de vara
va veni si el curand
toti poetii ies afara
nu mai au dorul in gand.

poezie de
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Bineînțeles, florile constituie una dintre materiile care stau la baza alcătuirii unui parfum. Dar același rol îl pot juca și copacii - cu fructele, florile, frunzele, coaja și chiar rădăcinile lor. Ierburile, ferigile, mușchiul, mirodeniile intră și ele în mojarul din laboratorul unui creator de parfumuri.

în Cartea parfumurilor (1996)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Meditație

Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
și-o tristețe mă cuprinde.

Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.

Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...

Iarna vieții sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Un strop de vesnicie" de Titina Nica Țene este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -11.56- 8.99 lei.
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce frunzele coniferelor rămân tot timpul anului verzi? Fii primul care răspunde!

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!