O, timpuri ce mă roadeți...
O, timpuri ce mă roadeți, aș vrea să vă ucid,
Să mă întorc la vremea de un amor candid
Să-mi legăn voluptatea, rușinea c-un sărut
Ce freamăt răscolește pe mâna-I, nu pe gât.
Spăimântător Tiberius ce sunt în ceasu-acest
Că sunt cuprins de râs sau plânsul hohotesc,
Să doarmă-acum! Departe de-o crudă bucurie,
Vlăstare moi viseze, le cruțe de orgie
Și să aniverseze când balul s-a sfârșit,
Doișpe bătăi de clopot și-al lunii răsărit.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre sfârșit
- poezii despre senzualitate
- poezii despre râs
- poezii despre rușine
- poezii despre plâns
- poezii despre inocență
Citate similare
Tiptil vii
în spatele meu cu mâinile
îmi mângâi supărarea
vis de-o clipă ce lin
alunecă în tăcere
degetele sfinte comori
moi migălesc dragostea
ce noroc te simt
luneci într-un sărut parfumat
buze cu buze se unesc
scriu poezie într-o doară
capul îmi arde de-o frenezie
ochii se întunecă încetișor
te gust te simt te sărut
peste tot încet
sunt cuprins de-o febră
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre întuneric
- poezii despre tăcere
- poezii despre supărare
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Îngăduie-oboselii reculese ca să viseze odihnitoare clipe scumpe...
citat clasic din Paul Verlaine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre visare, citate de Paul Verlaine despre visare sau citate despre odihnă
Lacrimă și râs
nicio lacrimă
nu-ifurată de fățarnici
în schimb râsul
este molipsitor pentru toți
vine vremea singurătății
care e mai mult o alienare
sau o crudă angoasă
fără lacrimă fără râs
nicio umbră
nu vine fără lumina
căzută peste ființe și neființe
niciun imbold
nu ne lasă așteptarea
mai lungă decât este
lacrima și râsul
sunt împreună
numai la bucurie lăuntrică.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre lumină, poezii despre singurătate, poezii despre schimbare sau poezii despre bucurie
Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere
Din vânturi moi se-apleacă-o sfâșiere;
o ploaie-aș vrea ca fruntea să mi-o stingă.
De-nstrăinarea ce mă strânge-n chingă
să pot scăpa e tot ce mintea-mi cere.
Imagini sparte-n cor să mă atingă
și să-mi înalțe trupul în cădere,
găsesc că-i bun augur. Ce mângâiere
mai am când ochii-n suflet fac să ningă?
Mă las cuprins de-o stranie durere,
văd patul alb și-n dreapta o seringă,
și dau să fug, să scap - e totul vrere.
O altă rană, rana vrea să-mi lingă,
dar urc pe-un nor și plec c-o adiere,
strigând în gol: nu-i chip să mă învingă!
sonet de Ionuț Popa (2009)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre victorie, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre seringă, poezii despre imagine, poezii despre durere sau poezii despre alb
Cine sunt?
Îti spun
dar lasă-mă să trec
de cuibul lupilor
înfometați de sânge
de caii burlaci
ce nechează căutându-și perechea
strivind comori sub copitele
potcovite în bătaia lunii
sunt
femeia tăcere
fur straiul Nemirei
la căderea zăpezilor
pentru balul de la sfârșitul lumii
sunt femeia ciudată
îmi vindec rănile
ascultând
jalea din plânsul ploii
da
eu sunt
sunt femeia
concediată din clubul spionilor
la lecția de poezie
îmbrățișasem
vânzătorul de cărți
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre zăpadă, poezii despre sânge, poezii despre spionaj, poezii despre sfârșitul lumii sau lecții de engleză
Trei crai de la răsărit
Trei crai de la răsărit
Cu steaua, căci...
Când în cale-și purcedeau
Steaua lor li...
Ce le-a fost lor de-o-ntrebare,
De-o naștere..
Unde știți că s-a născut
Un crai tânăr...
S-a văzut la răsărit,
După dânsa...
Iarăși Irod împărat
Foarte rău s-a...
În sa cușcă i-a chemat (/ Cu paloșul i-a tăiat)
Mulți coconi mici...
Patrusprăzece de mii
De doi aniu...
Nu e casă fără plângere,
Maichii fără...
Glas în Roma s-auziră,
Țipete și...
O naștere fericită
Fost-a lumii...
De-am ajuns așa domnie
Și-am scăpat de...
Și de-acum până-n vecie
Mila Domnului...
Tuturor de-o bucurie
Și de-o mare veselie.
folclor românesc
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere, poezii despre tinerețe, poezii despre stele, poezii despre fericire sau poezii despre Roma
Foaie verde de stejar (Doină românească)
Foaie verde de stejar!
Bade-al meu s-a dus pe vale.
Mult am râs de-al său amar,
C-a plecat de dor și jale.
Foc și pară mă-ndrăgea
De iubire-i spunea cântul.
Să-l asculte cine-mi sta?
Că ofta parcă și vântul.
De durerea-i nu-mi păsa,
Și când el cu jale-adâncă
Dragostea își blestema,
Eu rupeam la flori în luncă.
Focu-i însă nu s-a stins.
Să mă uite calea-mparte!
Și-acum doru-i m-a cuprins,
Văleu mie! că-i departe.
Biata inimă nătângă!
La picioare poa' să-ți moară
Sufletul fără să-ți frângă:
Drag ți-e cel departe doară!
Foaie verde de stejar!
De se-ntoarce bade-al meu,
Am să râd de-al său amar.
De-o pleca, mi-e plânsul greu!
poezie celebră de Iulia Hasdeu, traducere de Monica Pillat
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre văi, poezii despre verde, poezii despre stejari, poezii despre picioare sau poezii despre iubire
Și te sărut
Și te sărut... și te doresc,
În flăcări ard și pătimesc
Cuprins de dor, până târziu,
Iubindu-te, cum doar eu știu.
Și te sărut pe ochi... pe sâni,
Gândesc la ei de săptămâni,
Iar de te văd... mă fâstâcesc,
Însă... tu știi... că te iubesc.
Și te sărut... cu lăcomie,
Așa cum nimeni nu mai știe
Pe umeri goi... și pe picior,
Înspre al trupului izvor.
Și te sărut... pe buze dulci,
Răsad al marilor porunci
Ce se lipesc... și mă cuprind
Când între perne te întind.
Și te sărut pe-obraz, pe gât,
Dar nu ma satur... cu atât,
Pe coapse moi... cu pasiune,
Unde mai vrei, iubito, spune?
Eu... te sărut... de mii de ori
Pe patul alb și plin de flori
Ce-ascunde visele carmine
De veșniciile... virgine
Șoptesc apoi... magic cuvânt,
Și te pătrund... și te frământ,
Sfințindu-te... c-o sărutare
În drumul tău spre neuitare
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre virginitate, poezii despre săptămâni, poezii despre sâni sau poezii despre foc
- sărut
- Sărutul... primul ghiocel în grădina mângâierilor...
definiție celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut sau citate despre ghiocei
CLOPOT
Se-aude-n depărtare
Un clopot plin de viață
Chemarea și-o înalță
Ecou după ecou,
El, cheamă în utrenii
La slujba cu lumină,
Sunt îngerii solii
Când soarele se-nchină,
Și dacă peste zi
Te-ai depărtat de tine
La vremea înserării-n vecernie auzi
Un clopot ce șoptește:,, Întoarce-te la mine!"
Și gândul bun revine, pe El l-ai regăsit,
La vreme de răstriște
Un clopot priveghează,
Și-un clopot povestește
Când soarele-i apus,
În piept fără ecou, un clopot ne petrece
Ca toți să se închine, cu rugă pentru-n suflet
Să-ntindă Domnul mâna
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre viață, poezii despre mâini, poezii despre gânduri sau poezii despre Soare
Vis
Las baltă toată poezia,
Că mâine o să fiu bogat.
Să vină alții la-ncercat.
Zău, care îmi va fi Sosia?
E-o treabă bună! Martori sunt
Hoinarele lungi escapade
Când mâzgăleam șontâc balade
Prin nopți târzii, dus craina-n vânt.
A lunii limpezi străluciri
Loveau în punți înșelătoare
Și undele scăldau ușoare
Parisul vesel cimitir.
Las baltă fericirea toată
Și tinerilor lira-n dar!
Să-mi moșteniți delirul-har,
Eu voi doar punga ce desfată.
poezie de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție, poezii despre viitor, poezii despre noapte sau poezii despre moștenire
Eu sunt
Sunt fapte care nu se spun
Și vorbe care nu se-aud,
Sunt șoapte tunete de tun,
Un adevăr ce poate-i crud.
Sunt visele ce nu visez,
Sau realitatea ce nu e,
Momentele când mai oftez,
Pot fi sub valuri, pot fi pe.
Adesea mă întorc plecând
Sau plec și nu mă mai întorc,
Rămân în suflet sau în gând
Unde o lacrimă mai storc.
Sunt tresărire sau un spasm,
Fără să știu, fără s-aleg,
Devin o dramă sau un basm
Unde misterul mi-l dezleg.
Sunt aripi largi sau mă târăsc,
Prin ce va fi sau ce-a trecut,
Eu sunt acel ce mă cunosc,
Tot ce-am pierdut și ce-am avut.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre realitate, poezii despre devenire, poezii despre cunoaștere, poezii despre artilerie, poezii despre aripi sau poezii despre adevăr
Gloria și rușinea sunt nedespărțite de teamă. Onoarea și nenorocirea sunt nedespărțite de personalitate. Ce se înțelege de fapt prin aceasta? Gloria este un lucru demn de disprețuit, căci atunci când o ai te cuprinde teama să nu o pierzi; tot astfel ești cuprins de neliniște când nu o ai. De aceea se spune că gloria și rușinea sunt nedespărțite de teamă. Putem socoti că avem ceea ce ne vine ca fericire sau nenorocire pentru că avem personalitate. Dacă am fi detașați și separați de ea, în ce fel ne-ar mai ajunge nenorocirea? Iată pentru ce, dacă principele cinstește lumea ca pe el însuși, poate lua parte la conducerea ei, dacă o iubește ca pe el însuși, este demn să o cârmuiască.
Lao Tse în Tao Te King, 13
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică, citate despre rușine, citate despre onoare, citate despre iubire sau citate despre fericire
Ariosto
Aș vrea să intru-n moarte și sub pământ s-adorm
În veșnica tăcere, și-n taine vechi să dorm
În raclă să mă-mpac cu noaptea din mormânt:
Și lacrima din urmă, când în mister voi trece,
Doar Moartea s-o usuce, cu mâna ei cea rece,
Să stingă orice cânt!
Sunt tânără și viața îmi este atât de dragă;
Privind însă pe morți, ceva de ei mă leagă,
Că-i văd dormind senini în somnul de-ntristare.
Dar azi o-ntunecare în mreaja ei m-a prins,
Mi-e sufletul o rază ce încă nu s-a stins,
Și în mocnirea vieții eu nu te urăsc, soare!
O, nu; dar dacă astăzi de moarte nu-mi e teamă,
Și vocea morții dacă mi-e dragă când mă cheamă,
E că m-am obosit de-o îndelungă silă;
Și nimeni nu-i alături de suferința-mi crudă,
Nici plânsul meu de jale nu-i nimeni să-l audă,
Cu un prinos de milă!
Și cine poate crede că tânără cum sunt,
Asemenea unei silfe înaripată-n vânt,
Când veselă zglobie, în brațe flori am strâns,
Când cântecul meu candid se desprinde-n ecou,
Și vocea cristalină mi-era ca un vis nou,
Cine mai poate crede că ochii mei au plâns?
Unui copil ca mine,-o, cine poate crede?-
Că sufletu-i lințoliu chi
ar dacă nu se vede,
Că inima-i rănită, când vechi iluzii pier,
Că deznădăjduită vrea moartea într-o zi,
C-așteaptă-n nerăbdare durerea-și potoli
C-un dar respins de cer!
Să nu-nșirăm speranțe când lăcrimează geana,
Că nu va fi o mână care să-nchidă rana:
Ci frământarea noastră să ne-o păstrăm solemni,
Șiragul alb de lacrimi să nu-l mai semănăm;
Surâzători, mulțimii doar farmece să-i dăm
Și-asemenea Polyxeniei să știm a muri demni.
poezie celebră de Iulia Hasdeu (10 aprilie 1887), traducere de Ciprian Doicescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre moarte, poezii despre somn, poezii despre prezent sau poezii despre voce
Tăcere grea
S-a stins lumina-ntre pământ și cer,
Întunecarea m-a cuprins deodată,
În viaț orice gând e efemer...
Sunt flori de soare și copaci de vată.
S-a desfrunzit polpoana unui nor
Și-n labirint de vise se rotește,
Timpii-oglinzi, de suflet, ca de-un gol,
S-au strâns... Și val de vânt ne urgisește.
Să ne cuprindă tainicii fiori?!
Să ne ascundă-n luminiși de stele?!
Ne amintim de toate uneori...
De teamă, de iubire, de durere...
S-au descarnat furtună, vuiet, clopot,
De-al vieții noastre și-al durerii ropot...
Un ruginit ceasornic peste care
S-a abătut un vânt de remușcare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce-mi pare
O întreb ce-o doare...
ba un braț fără îmbrățișare
ba talpa fără mângâiere
ba strănută de sărut neînvelită
si-i simt inima în furtună
timidă nu vrea să-mi spună:
să o învelesc, să o imbrațisez, să o sărut
cu un tsunami de bătăi, ce-mi pare ei surd
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă
Om cu clopot
Malul acesta foarte abrupt
din care cerul luna și-a rupt
este hamacul în care m-așez
ca să-mi mai iasă floarea din miez,
astfel aicea stau și aștept
clopotul lumii să-mi treacă în piept
să nu-l mai simt cum îmi fierbe în nervi,...
Clopotul mare-mi fierbe în os,
tidva e tot ce-am putut și am scos
din acest clopot rău și diform
pe-a cărui limbă astăzi adorm.
Clopot de negru, clopot de gri,
bate ce bate și nu te opri.
sfărmă oasele mele cu sârg,
du-te apoi și mă vinde la târg,
m-am săturat să te duc și suport,
parcă mi-aș duce propriul meu, mort,
tu înăuntru mă bați și m-apeși
dangăte roșii-mi ies prin cămăși,
lumea apasă de-afară și ea
doamne, turtită e azi viața mea.
Sunt vietate fără noroc
Care purtând acest clopot prin foc
Și l-a-nghițit și-l poartă acum
Oriunde-n lume, pe orice drum.
Și am să rămân doar atât, doar atât:
Omul de sunet c-un clopot la gât!
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sunet, poezii despre noroc sau poezii despre negru
Sunt
Sunt pomul cel cu mere roșii,
În vârf se leagănă luceferi.
De trunchi se scarpină leproșii
Hulind pe oamenii cei teferi.
Sunt floarea cea în chip de liră,
Nascută într-o vreme crudă.
Căznitul suflet o admiră,
Bețivul peste ea se udă.
Sunt cartea cea cu pagini sfinte.
Pe față preoți o sarută,
Pe spate scârnave cuvinte
Înșiră golănimea brută.
Sunt o albină truditoare
"Fardată" cu polenul Lunii.
Mă ponegresc mereu lăidacii
Rujați cu roșul Uniunii.
Sunt, poate, însuși viitorul
Poporului cu chip de salce
Pe care-l mai învață chiorul
Pe unde și-n ce fel să calce.
Sunt cel ce vrea să cânte-n Piață
A libertății dulci prescură,
În gură c-un baston de gumă,
Cu un căluș cazon în gură.
Sunt pata cea de sânge, zisă
Republica Moldovenească
Ce-n loc să frigă ucigașul,
Încearcă veșnic să-i zâmbească.
Sunt dorul care zboară peste
Zagaz și apa înspumată
Un fel de tristă libertate
Cu lacrimi mari încoronată.
Sunt Prutul singur și istoric,
Ghimpata sârmă îl rănește.
Îl suge de-o vecie marea,
El de-o vecie izvorăște.
Sunt doina, taina ei, pe care
Nu poți s-o-năbuși, nici s-o sperii
Chiar dacă-ar fi acoperită
Cu-o mie una de Siberii.
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre roșu, poezii despre libertate, poezii despre învățătură, poezii despre încoronare, poezii despre zâmbet, poezii despre zbor sau poezii despre tristețe
Râs dintr-un nor
Aș vrea să fi îndrăgit rasa omenească.
Aș vrea să-i fi iubit urâta mască;
Aș vrea să-mi fi plăcut cum umblă-n lume;
Aș vrea să-mi fi plăcut cum și ce spune;
Și când aș fi-închinat cu-un om o ceașcă,
Aș vrea să fi gândit "Ce tip de gașcă!"
poezie de Walter Alexander Raleigh, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urâțenie sau poezii despre măști
Iubește-mă, pentru că fără tine nu sunt în stare de nimic, nu sunt nimic.
citat celebru din Paul Verlaine
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!