Ger alert

Şi iarăşi aleargă
Un ger în penumbră
prin lumea cea largă
prin zarea cea sumbră

Şi iar ne dă fiori
şi alde frisoane
stârneşte furori
pe străzi şi balcoane

Cu el tremurând
ursuzi dar tenace
visăm gângurind
la vremuri de pace

La zile de vară
la timpuri de dor
căldură stelară
cu îngeri şi flori.

poezie de David Boia (26 ianuarie 2016)
Adăugat de Anca Petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relevanţă

Invocă-ţi tenacitatea
Cu fiori numai cu fiori
Treci o graniţă
Pe urmă vin şi frisoane
Ca dintr-un mit himeric
Te poţi trezi
În loc de izbelişte
Sau în loc cu flori
La cheremul nimănui
Prin poarta singurătăţii
Însoţit de onomatopee
Pe ritmuri incitante.

poezie de David Boia (12 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e dor

Mi-e dor de vară şi mi-e dor de Soare,
De plaja prinsă-n cuie de aramă,
Când tu păşeşti prin nopţile amare
Şi-mi mângâi clipa înnorată, mamă!

Mi-e dor de vară şi de nepătruns...
Mi-e dor de stele, de copilărie,
Căci ploile tăcerii m-au pătruns.
Mi-e dor să fiu un fulg de păpădie!

Mi-e dor de pace şi de infinit,
De paşii alergând prin universuri
La care să visez n-am îndrăznit...
Doar scormonesc în ele după versuri...

Mi-e dor de val, mi-e dor de albatroşi,
De răsărit şi de apus deodată...
Mi-e dor, mi-e dor de ochii tăi frumoşi,
Mi-e dor de voi, de ia înflorată.

Mi-e dor de vară, de iubiri
Şi de grădina cu trifoi,
Mi-e dor de lumea noastră toată...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul de nelinişte

Te-am cules
din boabele de rouă
în ceasul de nelinişte
şi dor...
să te-nalţ în dans de flori
sub muzica stelară
eşti aici,
dar gându-mi străbate
oceane şi mări
prin ploaia de cuvinte
într-o altă dimensiune
a timpului
privirea ta curge încet
în dulce a nopţii
chemare
într-un târziu
ai deschis sufletul
de petale şi tremurând
mi-ai spus că mă iubeşti
stelele ardeau ca nişte
făclii sub taina
blândă a cerului
e atâta linişte în jurul nostru
numai visul aleargă
în umbra lunii.

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Focul florilor dalbe

În Regatul de Nord, revenit din eter,
Galopează, în zori, fiul Marelui Ger,
Aşternând sub copite săgeţi ce se-nfig
În pământul cuprins de un ropot de frig.

Din privirea-ngheţată aruncă ninsori
Ce transformă în alb tot ce-nseamnă culori,
Iar în urmă ridică, în vuiet cumplit,
Viscoliri ce-ngrozesc şi anunţă sfârşit.

Şi aleargă, aleargă, trecându-şi prin zări
În copite-nvelite-n ai iernii fiori,
Moştenirea de gheaţă a Marelui Ger
În Regatul de Nord, cu o parte din cer.

Se opreşte curând şi scrutează, mirat,
O lumină de care credea c-a uitat
Şi-i apare acum licărind ca o stea
Rătăcită-n deşertul sticlirii de nea.

E mai vechiul duşman, e năvalnicul foc
Ce apare prin inimi în ierni cu noroc
Alungându-le doruri, tristeţi şi ninsori,
Prin ferestre-ncărcate cu dalbele flori.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parfum ...

Parfumul florilor de tei
Stârneşte dulci fiori de dor.
Tu, cea mai dragă-ntre femei,
Le răspândeşti mireasma lor.
La sânul tău capul de-l pun,
Sunt îmbătat de-al lor parfum.
Nu pot nimica să-ţi mai spun;
S-adorm la pieptu-ţi nicidecum.
Asemeni unui elixir
Din florile de tei scornit,
Aş vrea să-l beau şi să-l respir,
Să fiu, aş vrea, mereu iubit.
Dar cum şi florile de tei
Se scutur' veştede-n noroi,
Tu, cea mai dulce-ntre femei,
Vei răspândi parfumuri noi.
Parfum cu iz seducător,
De trandafir şi busuioc,
Menit doar unui alt amor
Ce crezi că-ţi va purta noroc.
Însă norocul, precum vezi,
E cea mai rară între flori.
Nu se adapă prin livezi,
Din roua scuturată-n zori.

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate de roua amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase iar a dor şi vară

miroase a fân, a flori şi viata
miroase-a zbor şi-a seri cantand
a ceas batand din aripi ude
a primaveri cu dans de flutur.

miroase iar a nopti rapuse
de inimi ce-n iubiri se zbat
a gangur de povesti ascunse
la umbra nucilor din sat.

miroase a mesteacan dulce
a papadii ce umbla-n zori
a plans de salcii si naluce
a dor si lungi imbratisari.

miroase iar a pasi prin ganduri
si a suspine in amurg
scrisori pe frunze si pe ciuturi
a dragoste in demiurg.

miroase iar a seri de vară
a lacrimari în ochi blajini
a-ndragostiri ce or sa doară
de aşteptări, fiori şi vini.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori de dor...

Fiori de dor răsar în noapte,
Râuri de şoapte, sub tâmple albe,
Din albia lor m-alintă uşor.

Fiori de dor, iubirea nostră,
Ca marea albastră schimbă culori,
Rătăcind spre vechea fereastră.

Fiori de dor, valuri de flori
Îmi mângâie visul, unor noi chemări,
Efemere păsări măiastre.

Fiori de dor, sub lună plină,
Nopţi neuitate, ciorchini de fiori,
Miresme înflorate din lanul amintirilor.

Fiori de dor, gingăşii dorite,
Veşnic nepreţuite, la timpul lor,
Dar acum, la apusul vieţii, adorate.

Fiori de dor, salcie de stele,
Lacrimile mele strălucesc fără vrere,
În absenţa ta, vis nemuritor.

poezie de Valeria Mahok (18 iunie 2017)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţie la rece

Un juvete de nea
Se prăvălea cu jind
Prin castelul regal
Stârnind fiori dalbe
Şi albe frisoane
Producând vibraţii
De înaltă frecventă
În rândul prinţeselor
Aflate în poziţii varii
Provocând senzaţii tari
Pe tărâmul extremelor
Variabile în timp
Schimbătoare mereu
În spaţii astrale.

poezie de David Boia (12 ianuarie 2023)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visăm că alergăm

Visăm că alergăm cu flăcări
Întinse pe flori cu petale
Colorate cu cenuşa
Păsărilor călătoare.

Visăm c-ajungem în câmpia
Încercuită cu lumină
În care sufletul renaşte
Într-o aripă de albină.

Visăm că fuga ni-i calvarul
Căzută-n calea nemuririi,
Dar amândoi punem în rame
Cuvinte stinse în iubire.

Visăm că suntem o poveste
Şi alergăm, şi ne iubim,
Şi steaua ta pe cer aleargă
Aşa încât nu ne-ntâlnim!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai veche meserie

De când este lumea lume, cea mai veche meserie
E, desigur, cea de curvă, asta orişicine ştie.
Multe altele, desigur, apărut-au pe pământ,
N-aş putea să le enumăr toate, toate câte sânt.

Colindând prin lumea largă, prin celebre cimitire,
Şi prin multe mai micuţe, curios cum sunt din fire,
Am văzut că, des, pe cruce, lângă nume de persoană,
Scrie şi ce-a fost în viaţă: inginer, actor, soprană,

Scriitor, poet, profesor, avocat, judecător,
Sculptor, pictor, medic, preot, cântăreţ, compozitor;
Dar, niciunde-n ţări străine şi niciunde-n a mea ţară,
N-am văzut să scrie curvă pe vreo piatră funerară.

poezie satirică de George Budoi din Pamflete şi satire (14 noiembrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fii tenace când lupţi pentru pace.

aforism de David Boia (13 mai 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gângurind

Să pleci din când în când
Să-mi fie dor de tine
Să vii napoi râzând
Să ucizi viaţa în mine
Să fugi cu al meu gând
Prin toată lumea zâmbind
Să-mi stai în braţe gângurind
Să opreşti astrele sticlind
Cu irisul tău cu glas blând
Şi să mă topeşti sărutând
Fruntea şi talpa de heruvimă
Ce-mi cară şi adoră orice patimă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazonă

Iubita mea, e iarnă peste fire -
Dar mult mai multă iarnă-i prin cazărmi
Încerc să te găsesc în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi

Se zbate-un vânt turbat, năprasnic
Ce desenează-n geamuri flori de ger
Şi peste răcnete de santinele
Parcă miroase-a brad şi-a lerui-ler.

Iubita mea, departe eşti în iarnă,
Gerul în inimă îmi e statornic domn
Iar trupul chinuit nu poate să adoarmă
Şi tremură de dor şi de nesomn.

Mă doare amintirea unor vremuri
În care un tot eram, şi-apoi,
Îmi amintesc de huruitu-acelor trenuri
Prin care soarta ne-a-mpărţit la doi.

Mi-e atât de dor de tine şi de-o vară
De-o pajişte pe care mână-n mână noi,
Fugeam, râzând, prin iarba rară
Gustând aroma dulce-a unei ploi.

Iubita mea, e iarnă peste fire,
Mai multă iarnă-i, însă, prin cazărmi…
Şi te sărut, zâmbind în amintire –
Tu-n clipa asta poate dormi.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii făcuţi din flori
Provoacă ades furori,
Dacă-s din flori de mucegai
Atuncea chiar că-i mare bai!

catren de David Boia (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirile sunt imagini difuze în penumbră, privite prin cioburile unei oglinzi retrovizoare.

aforism de David Boia (26 august 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiori

Am să spun de mii de ori
Că femeile sunt flori
Care produc frecvent fiori.

tristih de David Boia (1 octombrie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne pierdem prin istorie şi ne rătăcim prin geografie ca-n vremuri de restrişte.

David Boia (19 august 2020)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Sub arzătoarea creastă,
a timpului de dor,
Aliniate, stau
milioane de secunde;
Pe de-asupra lor,
eu tare-aş vrea să zbor,
Căci mă simt prea mic
în faţa-aceastui munte.

Căţărat, deja,
pe vârful unei ore,
Zilele, privesc,
ce ard atât de crunt
Şi în urma mea,
minutele minore,
Ce cu-atâta greu,
prin dor, le-am străbătut;

Apoi cobor uşor,
trecând prin amintiri
Şi-nviorat mă simt
de tainica-mi poveste,
Ce a-nceput demult
prin dulciile priviri,
Şi iarăşi urc, pieptiş,
învăpăiate creste.

Prezentul, parcă, este,
tot mai ascendant;
Viitorul şi trecutul
s-au învelit în ceaţă;
Deasupra mea, apasă,
un nor incandescent,
Dar, prin credinţă, urc
spre zarea cea albastră;

Şi tot urcând, cu greu,
pe culmile de dor,
Am coborât, de-odată,
pe gândul revederii;
Mai sprinten e acum,
al meu, trudit, picior,
Mai aproape sunt
şi braţele chemării.

Urcând pe povârnişul
ultimilor zile,
Simt o adiere
de dincolo de timp,
Ce smulge, din septembrie,
ultimele file
Şi mă-nvăluieşte
cu al iubirii nimb.

Pe arzătoarea creastă,
a timpului, de dor,
Sub care, crunt, au ars
milioane de secunde,
Dragostea, acum,
mi-a dat aripi să zbor
Şi iată-mă, trecut,
dincolo de munte!

poezie de Sergiu Mănuş (septembrie 2005)
Adăugat de Sergiu Mănuş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcitor

Prin frunze îmbătrânite păşesc
Prin ramuri, prin flori făr' de parfum
Peste ţinutul strămoşesc
Privesc plângând şi-apoi dispar în fum

De-ar şti cei ce-au plecat în alta lume
Că iarăşi pleacă paseri, dispar în zări
Că iar priveşte soarele de după culme
Şi iar pornesc furtunile pe mări.

Dar poate îi înştiinţează îngeri
Şi le oferă-n dar parfumuri de gutui
Să nu piară chinuiţi în veşnicile plângeri
Să nu conteze pe mila nimănui.

Când am murit cădea frunza din codri
Iar paseri plecau lăsându-mă stingher
Îmi amintesc şi-acum cum trecea clipa
Acum sunt spirit şi clipele nu pier.

Şi-aşa vor trece ani de-a rândul
În lumea mea doar veacuri ca un gând
Prin ramuri ude voi sta aşteptându-l
Pe-al meu părinte ce-l văd mereu plângând.

poezie de Alin Ojog (18 noiembrie 2022)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!