Gãina

O gãinã cam nurlie
A intrat în Parlament,
Trimiþând mereu solie,
Pentru un soþ, competent...

Avea soþul conturi grase
Ce-adunase din buget,
Din afaceri oneroase,
Spãgi în sume fãrã cuget!

De, era cocoº de rasã,
Ce-aduna fãrã de veste
ªi punea pe a sa masã,
Bogãþii ca în poveste...

Gãina cotcodãcea
Sã îºi facã mare nume,
Cã nu ºtia ce-i prezicea,
Pãtând des al ei renume...

Când simþi, cã el minþea
ªi-o afunda în groapã,
L-a scos urgent din reþea
Sã se-adape-n altã apã...

Gãina noastrã s-a trezit
Cam tãrzior la realitate,
In loc sã se fi pãzit,
S-a înfruptat din bucate...

Cocoºul hoþ ºi versat
A învaþat-o la boabe alese,
Ea naivã s-a lasat
Si uite cu ce se-alese...

În zeghe azi ca sã explice
De ce si cum sa-nbogatit,
Bine ei, nu o sã-i pice,
Cã-i tare greu de socotit...

Grâu ºi orz de calitate
A mâncat pe îndelete,
Asta-i trista realitate,
O sã-i fie mult timp sete...

Fudulã, proasta gãinã
Cotcodãceºte fãrã rost,
Chiar de guºa îi e plinã,
Locul e ales cam prost...

Morala, e cum se spune,
Cu mãtasea cea mai finã
Dacã n-ai înþelepciune,
Eºti proastã ca o gãinã!

fabulã de Marilena Dumitrescu
Adãugat de Marilena Dumitrescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Cocoºul ºi gãina

Merge nevasta cu bãrbatul
La doctor:
- Nu ºtiu ce sã-i fac!
De-un timp îmi spune cã-i gãinã,
Doar cã nu face cotcodac.
- De asta vi-i nelãmurirea
E o psihozã... Îl tratez.
Deci îi voi da niºte pastile...
Deºi nu pot sã garantez.
- ªtiþi, mare-mi este tensiunea,
Nu cã e sub "papucul" meu.
M-aº mulþumi de-ar face ouã,
Dar nu doar douã tot mereu.
- E un mister mãritã doamnã,
Minunea de s-ar repeta.
Dar tot nu înþeleg adicã,
Ce oare v-ar mai deranja.
ªi cum?! Cocoºul face ouã?!
Pardon, gãina vreau sã spun.
- Da, spuse doamna-ngânduratã,
Dar numai douã de acum...
- ªi ce vrei dumneata femeie?!
Ce faci cu ouãle 'nealui?!
ªtii, eºti cocoº cu mari pretenþii!
Deci ia mai pune-þi pofta-n cui!
Mata, gãinã oropsitã
(Se-ntoarse dânsul spre bãrbat)
Ori eºti pe post de clocitoare,
Ori eu sunt prea dezinformat?!
Cu un cocoº aºa ciudat,
Fugi din ogradã, cã altminteni
Îþi spun doar una, are pinteni!
ªi calcã tare... Cotcodac!!!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Dascãlul, care stãtuse ca pe ghimpi la bisericã, cum ieºi, veni numaidecât sã se puie la masã. Numai gândindu-se la gãinã, îi lãsa gura apã. Darã se supãrã cât un lucru mare când vãzu cã i se aduse gãina fãrã cap, fãrã pipotã ºi fãrã inimã. Se cãtrãni de ciudã ºi de necaz dascãlul, încât p-aci, p-aci era sã'nebuneascã. Atunci rãcni ca un leu la bucãtãreasã, întrebând-o cum a fãcut de i-a cãlcat porunca. Biata bucãtãreasã spuse lucrul cum se întâmplase, zicându-i cã nu credea sã se facã atâta tevaturã pentru nimicul ãsta de mãruntaie. Vãzu cã nu mai are încotro ºi se stãpâni, gustã câte ceva din masã, se sculã foarte amãrât ºi se hotãrî sã poarte sâmbetele copiilor. Femeia, de unde se aºtepta sã vazã pe dascãl mulþumit pentru cã se jertfise sã-i facã plãcerea, rãmase uimitã auzindu-l cã este atâta de mâhnit. Se duse darã pe lângã dânsul ºi cu fel de fel de vorbe dulci voi sã-l înveseleascã.

Petre Ispirescu în Cei trei fraþi împãraþi
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Gãina ºi raþa

Odatã s-au întâlnit din întâmplare
O raþã c-o gãinã pe-o cãrare

ªi gãina raþe-i arãta,
Unde ea dupã râme surma.

Ea gãsise râme multe
ªi raþei sã-i dea nu vruse.

-Surmã-þi tu vezi cã nu poþi!
Tu nu poþi decât sã-înoþi.

-Bine! zise raþa-aºa
Eu mã duc ºi-oi înota.

-Du-te cã nu poþi scurma
Tu ºtii numa' înota!

Într-o dimineaþã
S-a-ntâlnit lângã-un lac
Gãina cu acea raþã.

ªi deodatã a venit
Un câine ºi a sãrit...

Pe gãinã a-nhãþat-o,
ªi iute el a mâncat-o.

Chiar dacã raþa nu poate scurma
De primejdie va scãpa.

fabulã de Marian Hotca
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ariciul la cuibar

Pe la miezul zilei,
gãina moþatã era la cuibar
ºi cotcodãcea.
Un arici micuþ pe lângã gãinã
se tot învârtea.
Vãzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aºtepta,
nu avea habar.
Deodatã, lângã gãinuºã a venit
un cocoº foarte supãrat.
Pe arici vãzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul rãspunse:
Eu?... nici vorbã!
... ouãle îmi fac rãu!
Eu nu mãnânc ouã,
mãnânc doar furnici.
Cocoºul strigã:
-De ce ai venit tu la gãinuºã?

poezie pentru copii de Iulia Giuºcã
Adãugat de Iulia Popov-GiuÈ™că
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Ariciul la cuibar

Pe la miezul zilei,
gãina moþatã era la cuibar
ºi cotcodãcea.
Un arici micuþ pe lângã gãinã
se tot învârtea.
Vãzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aºtepta,
nu avea habar.
Deodatã, lângã gãinuºã a venit
un cocoº foarte supãrat.
Pe arici vãzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul rãspunse:
Eu?... nici vorbã!
... ouãle îmi fac rãu!
Eu nu mãnânc ouã,
mãnânc doar furnici.
Cocoºul strigã:
-De ce ai venit tu la gãinuºã?

poezie pentru copii de Iulia Giuºcã
Adãugat de Iulia Popov-GiuÈ™că
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

O gãinã emancipatã

Dezertând din curtea ei, gãina
Chiar în nordul þãrii s-a mutat,
Auzind cã ou-n Bucovina
Ar ieºi direct încondeiat.

epigramã de Petronela Slavu
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Autodeconspirare (celor de la B1TV)

Aþi crezut cu toþi în el
ªi l-aþi luat drept model.
L-aþi copiat, cum se spune,
Fãrã sã ºtiþi al sãu nume.
Fiindcã-a fost acoperit
Pe multã lume a prostit.
Dacã te uitai la el,
Avea în ochi multã mânie.
Domnul vostru colonel
Era cam negru de furie.
Avea în el atâta urã,
Gata doar sã explodeze.
Scotea cuvintele din gurã
Fãrã ca sã mediteze.
De-atâta inimã rea
ªi mai mult el s-a bronzat.
La B1 numai vrea,
S-a deconspirat.

pamflet de Dumitru Delcã (22 septembrie 2014)
Adãugat de Dumitru Delcã
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Baba iesã cu bucurie înaintea gãinei. Gãina sare peste poartã, trece iute pe lângã babã ºi se pune pe cuibariu; ºi, dupã vrun ceas de ºedere, sare de pe cuibariu, cotcodocind. Baba atunci se duce cu fuga, sã vadã ce i-a fãcut gãina!... ªi, când se uitã în cuibariu, ce sã vadã? Gãina se ouase o mãrgicã. Baba, când vede cã º-a bãtut gãina joc de dânsa, o prinde º-o bate, º-o bate, pãn-o omoarã în bãtaie! ªi aºa, baba cea zgârcitã ºi nebunã a rãmas de tot sãracã, lipitã pãmântului. De-acu a mai mânca ºi rãbdãri prãjite în loc de ouã; cã bine ºi-a fãcut râs de gãinã ºi-a ucis-o fãrã sã-i fie vinovatã cu nemica, sãrmana!

Ion Creangã în Punguþa cu doi bani
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Efectele geloziei

Vulpoiul, cu o viaþã grea, mizerã,
Fiind un biet ºofer de gunoierã,
Ce viaþa-l condamnase la canoane,
Cãci zilnic încãrca la tomberoane,
Avea în vizuinã-o soþioarã,
Incandescentã ca o zi de varã,
O vulpe mai subþire ca nuiaua,
Cã pe masculi îi apuca damblaua.
Dar într-o zi de marþi, cam fãrã chef,
Vulpoiul îl rugã, umil, pe ºef,
Sã-i dea soþiei sale-un loc de muncã,
Sã nu mai spele vase în speluncã.
S-a adunat pãdurea, ca la urs,
Când vulpea a venit sã dea concurs,
Iar ºeful, constructiv, i-a-ntins o mânã
ªi a testat-o timp de-o sãptãmânã.
Chiar dacã nu era prea educatã,
S-a dovedit extrem de talentatã
ªi-arzând etape, cu CV-ul gol,
Ajunse vulpea ºef la Protocol!
Se descurca-n diverse situaþii,
Vulpoiul era dus în delegaþii,
C-a avansat ºi dânsul, va sã zicã,
ªi-acuma conducea maºinã micã.
Cu cât lucra vulpiþa mai din plin,
Vulpoiul rãtãcea prin Severin,
Ba chiar ajunse singur ºi pribeag,
Ca sã pãzeascã via-n Babadag...
Cum vorbele au început sã iasã,
Vulpoiul a bãtut cu pumnu-n masã
ªi-uitând de politeþe ºi sfialã,
S-a dus la ºef, sã-i cearã socotealã.
Nervos, acesta l-a concediat,
Dar îmbunat de vulpe, l-a iertat
ªi astfel a ajuns, din rãzbunare,
Vulpoiul muncitor la vidanjare.

Morala 1
Când eºti sãrac, gelos, mereu plecat,
Nevasta-þi face viaþa de rahat.

Morala 2
De muncã uneori îþi piere cheful,
Când soaþa ta pe mânã e cu ºeful.

Morala 3
Degeaba soþu-i pe volan cu mâna,
Când doar soþia poate trage frâna!

fabulã de Valentin David
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Lipsurile... democraþiei

Vecina-mi puse o-ntrebare,
Cam curioasã cum e ea,
Acum un ceas, referitoare
La ce se-ntâmplã-n curtea mea;

Noi stãm afarã din oraº
ªi-avem ºi câteva gãini
Pe lângã-un foarte nãrãvaº
Cocoº, de-i scoalã pe vecini,

Dar ea, naivã se vedea,
Cu doctorat, în orice caz,
Însã idée nu avea,
Prilej sã fac un pic de haz,

Aºa cã eu, i-am explicat
Despre cocoºul sus-numit,
Cã-i communist ºi... înfocat,
Ce încã nu s-a convertit:

E roºu foc, deci la culoare,
Aratã cã-i ilegalist,
Iar dupã pintenii ce-i are,
Se vede cã-i ºi activist,

De cum se scoalã, pe-noptat,
El mi le "cântã" pe moþate,
De ºtiu précis cin' n-a ouat,
Fi'nd turnãtor de calitate,

Iar peste zi, de ciuf le ia,
Le calcã bine în picioare...
(Dar chiar atunci el performa
Actul acesta cu ardoare!!!)

"Ce vremuri bune-au fost cândva!"
Zise vecina cu-n oftat,
"Când soþul meu ºi el... cãlca...
Acuma este... democrat!"

poezie de Valeriu Cercel
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Oul de aur

O gãinã ºi un cocoº
Ograda au strâns-o-n coº,
Dar au fost pârâþi de vitã,
C-au luat un munte de mitã.
Cazul deveni penibil
ªi-un cocoº, incoruptibil,
Dupã cum spune cântatul,
A dat just, cu subsemnatul.
Au urmat martori ºi umbre,
Ce relatau fapte sumbre
ªi cocoºu-n pinten tare
A fost trimis la-nchisoare.
Gãina plânse, dar isteaþã
Se credea la suprafaþã,
Dar din umbrã, iarã-ºi vita
O turnã pe pricopsita.
Alt cotcodãcit ea schimbã
ªi se simte tare-n limbã,
Zicând cã-i nedreptãþitã,
Cã n-a luat ºi nu ia mitã.
Apãrând cauza în speþã
În posturã ferm, semeþã,
A declarat cu stupoare
Cã e mare clocitoare
ªi cã-n coºul ei de laur,
Are ouã mari de aur,
Ce-n ºtinþificã clocire
Întrec orice-nchipuire.
Dar instanþa neclintitã
A crezut-o doar pe vitã,
ªi gãina, în plin reproº,
A ajuns lângã cocoº!

Morala simplu o gãseºti
De cinstea lor o cântãreºti
ªi vezi muntele de aur
Ciugulit... O biet tezaur!

fabulã de Constantin Enescu din Jungla modernã (10 martie 2016)
Adãugat de Constantin Enescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Când cântã gãina cocoºul face piele de gãinã.

citat din David Boia (12 august 2019)
Adãugat de anonim
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Fabulã de cuplu

Având copii, nevastã, un mãgar
Se opintea din rãsputeri la car,
Dorind sã-l mulþumeascã pe stãpân
Ca sã-ºi câºtige raþia de fân.
Nevasta sa, stãtea mai mult acasã,
În capoþel ºi doar punea pe masã,
Doar boabe de porumb luat din ºurã
Sã nu îºi strice scumpa manicurã,
Fiindcã mãgãriþa pãsãmite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi mãgarul cam stresat
C-avea povarã mare de cãrat,
Sã ducã cu stãpânul la obor
O implora sã-i fie de-ajutor.
Soþia a-ncercat sã îl refuze,
Ba a þipat si-a dat mãrunt din buze,
Însã mãgarul dur ºi cam ursuz,
A zis cã nu acceptã un refuz,
Aºa cã fãrã multã veselie
Au început sã tragã la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras uºor, fiindcã era vale,
ªi soaþa a-nceput sã comenteze,
Cã n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stãruitor,
S-o lase doar pe ea la car sã tragã,
Cã el e o nevolnicã mârþoagã.

Mãgarul enervat de-aºa atac,
Pe loc soþiei i-a facut pe plac,
ªi a lãsat-o ca sã se descurce...
Vãzând cã drumul a-nceput sã urce.
Rãmase mãgãriþa înhãmatã,
Sã tragã la cãruþa încãrcatã,
Ce se împotmolise-n porumbiºte
ªi nu putea cu nici un chip s-o miºte.
I se-nfundau copitele în tinã,
Mergând pe poante ca o balerinã,
Efortul ei nevalorând un sfanþ
Cãzu epuizatã intr-un ºanþ,
Pe când mãgarul ce privea din vale
A tras grãbit vreo douã-trei morale:

Morala 1:

Când trage greu al cãsniciei car,
E demn de tot respectul ºi-un mãgar.

Morala 2

Chiar dacã-þi dai cu ojã ºi cu fard,
La greu, poþi da cu oiºtea în gard.

Morala 3

ªi pe asfalt, dar ºi când e noroi,
Cãruþa-i mai uºoarã când trag doi!

fabulã de Valentin David
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Puiºorii

S-a fãcut o casã într-un sat
Într-o curte mare de om bogat,
Ce avea o grãdinã înfloratã
Un coteþ ºi o poiatã
Toate aºezate gospodãreºte
Unde ºi-un copac altfel creºte!
Pentru cã gospodarul bogãtaº,
A lãsat viaþa de oraº
Pentru casa de la þarã.
S-a mutat în primãvarã
Sã punã ºi o clocitoare
Pentru 50 de vieþuitoare
Puiuþi de rasã de gãinã
Ce iute mari o sã devinã.
Însã o cloºcã, moºtenire,
Umbla prin ogradã în neºtire
Fãcând zarvã mare
Sã nu o bage în mâncare
Bogãtaºul cu rãbdare
A luat 10 ouã de la clocitoare
ªi i le-a pus în cuibar sã le ocroteascã
Ca sã nu mai cotcodãceascã,
Iar dupã 3 sãptãmâni
Au ieºit 40 de pui pãgâni
ªi alþii 9 de la cloºca mamã
Ocrotiþi cu mare seamã.
Obrãznicãturile ce se alergau prin curte
Râdeau în hohote cã cei 9 au picioare scurte
Cã nu þin pas nãzbâtiilor
Chinuind viermiºorii de zor,
Fugãrind un mãr o zi întreagã,
Jucând cicã fotbal prin ogradã
κi mai dãdeau coate unii la alþii
ªi pe deasupra neobrãzaþii
Mai râdeau ºi de biata gãinã
Cã e grasã cât luna plinã
ªi cã îi ceartã pe cei 9 cuminþei
Sã nu se îndeparteze din ochii ei
Pe când orfanii erau împrãºtiaþi
În toatã ograda, nu ca ceilalþi
Ce stãteau mai mult la fusta mamei
Fãrã a se îndepãrta în ciuda Foamei.
Foamea era o pisicã înstrãinatã
Cu cicatrici, fãrã un ochi ºi ciudatã,
Ce-ºi câºtigase urâtul nume
Trãind din furat prin lume.
O pradã sigurã ºi uºoarã
Erau cei 40 de pui de odinioarã
Ce dispãreau care mai de care
Rãmânând 8 pui din întreaga clocitoare,
Iar pânã sã vadã bietul orãºan
I-a mâncat Foamea pânã la ultimu' nãzdrãvan
De ºi-a zis sãracul om
Cã la anul o sã facã un ocol
ªi în loc de clocitoare
O sã punã tot cloºca strãduitoare
Iar aceasta mândrã ºi înfoiatã
A povestit puilor fabula toatã!

fabulã de Cristian Harhãtã
Adãugat de Cristian Harhãtã
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Zdreanþã

L-aþi vãzut cumva pe Zdreanþã,
Cel cu ochii de faianþã?
E un câine zdrenþuros
De flocos, dar e frumos.
Parcã-i strâns din petice,
Ca sã-l tot împiedice,
Ferfeniþele-i atârnã
ªi pe ochi, pe nara cârnã,
ªi se-ncurcã ºi descurcã,
Parcã-i scos din câlþi pe furcã.
Are însã o ureche
De pungaº fãrã pãreche.
Dã târcoale la coteþ,
Ciufulit ºi-aºa lãieþ,
Aºteptând un ceas ºi douã
O gãinã sã se ouã,
Care cântã cotcodace,
Proaspãt oul când ºi-l face.
De când e-n gospodãrie
Multe a-nvãþat ºi ºtie,
ªi, pe brânci, târâº, grãbiº,
Se strecoarã pe furiº.
Pune laba, ia cu botul
ªi-nghite oul cu totul.

- "Unde-i oul? a-ntrebat
Gospodina. - "L-a mâncat!"
"Stai niþel, cã te dezvãþ
Fãrã mãturã ºi bãþ.
Te învaþã mama minte."
ªi i-a dat un ou fierbinte.
Dar decum l-a îmbucat,
Zdreanþã l-a ºi lepãdat
ªi-a-njurat cu un lãtrat.

Când se uita la gãinã,
Cu culcuºul lui, vecinã,
Zice Zdreanþã-n gândul lui
"S-a fãcut a dracului!"

poezie pentru copii de Tudor Arghezi
Adãugat de Doina Bumbuþ
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Orãtãniile (poezie pentru copii)

Zarvã mare în grãdinã:
Þipã tare o gãinã,
Þipã raþele... mac, mac!
Þipã tare... ºi-un gânsac!

Ce credeþi cã s-antâmplat?...
A intrat, vulpea în sat!
O vulpe îmfometatã
ªi de câinii toþi, lãtratã!

Vulpea noastrã-mfometatã
A uitat, cã e lãtratã
A uitat, cã-n sat mai este
Vânãtorul ce-o pândeºte.

- Uite vulpea-n bãtãturã!...
Fuge cu raþa în gurã!...
- Vai de noi, astãzi murim!
De vulpe ne prãpãdim!

De la larmã ºi lãtrat
Vânãtorul, s-a sculat:
Vânãtor mare vestit
De sãtenii toþi iubit.

Vulpea noastrã pãcãtoasã:
O vulpe foarte frumoasã,
De foame ºi de calicã
Nu avea nici pic de fricã.

Ea-l ºtia pe vânãtor:
Un duºman al vulpilor,
Dar acum, nãval' a dat
ªi de toate a uitat:

În coteþ, iute intra
Orãtãnii omora
Avea fulgi prin nas ºi gurã
ªi tot, nu era sãtulã.

Nesãtula, s-a trezit
Cu vânãtorul vestit:
Vânãtor, care-a vãzut
Ce dezastru a fãcut.

- Vai de mine, ce mã fac?
Am sãrit din puþ în lac!
A þipat vulpea calicã
Miorlãind, ca o pisicã

ªi fãcând ea pe... pisica
A-nceput, s-o prindã frica:
Vânãtorul iscusit
Nu s-a lãsat pãcãlit.

Vulpea, toatã cufuritã
De puºcã îi aþintitã:
Vânãtorul, pac! ºi pac!
ªi vulpea a împuºcat.

- Vai ce mai gãinãrie,
Þipã vulpea-n agonie:
Decât vulpe împuºcatã
Mai bine, îmfometatã!

ªi zicând vulpea aºa
Sufletul cã ºi-l trãgea
Sã îi fie de învãþ
Cu blãniþa,-i pusã-n bãþ!

ªi ce mare bucurie
ªi ce mare vulpãrie
ªi ce nuntã mare-n sat
Orãtãniile-au dat.

***
Zarvã mare în grãdinã!
Þipã, iarãºi... o gãinã:
"Cotcodac, ºi cotcodac",
Speriatã... de un "ac".

poezie pentru copii de Paul Preda Pãvãlache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adãugat de Paul Preda Pãvãlache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Fabula negocierilor

Pentru putere, în ogradã,
Se dã din bot, din cioc, din coadã...
Dar azi, parcã loviþi de streche,
Porci, boi, mãgari fãrã pereche,
Pisoi, toþi cãutau scãpare
Dintr-o încurcãturã mare
În care singuri s-au bãgat
În clipa-n care-au dãrâmat,
Prin moþiune-n Parlament
Guvernu-ogrãzii competent
Al cailor majoritari
În alianþã cu mãgari.
Mãgarii însã au trãdat
Sperând ei primul loc în sat.
Catârul Preºedinte-a vrut
ªi el acel guvern cãzut,
(Cã tot dorind guvernul sãu,
De la-nceput i-a pus gând rãu).
Deci, azi, numi ca prim ministru
Un bou cu aer de magistru,
Sã încropeascã alt guvern.
Dar boul ºi beþiv ºi tern,
Din start ajunse de ocarã,
Negociind cu-o javrã chioarã,
Sã-i fie, cu al ei partid,
Un sprijin, însã alt perfid,
Mãgarul un conducãtor
De la partidul trãdãtor,
L-a refuzat pe boul trist,
Spunând cã javra-i securist,
Iar el nu vrea, cu turnãtorul
Sã stea-n guvern ºi nici poporul
Nu l-ar privi cu ochi mai buni.
Nici ºerpii rezistenþi, nebuni,
N-au vrut vreun post sã li se dea
Cã-al lor partid deja avea
Prestigiul ºifonat vãdit,
De ºeful lor, hoþ dovedit,
Al banilor ce au fost daþi
De sat, pentru handicapaþi.
Pisoiul ºef peste-alt partid
Era mai tare ca un zid
El, ca un mare piºicher,
Se cam vãzuse premier
Peste-un guvern de armãsari
În alianþã cu mãgari,
Având afinitãþi mai vechi,
C-au guvernat, cândva-n perechi
ªi refuza-ncãpãþânat
Sã intre-ntr-un guvern ratat,
Condus de-un bou beþiv ºi prost...
Astfel cã boul fãrã rost
S-a strãduit guvern a face
Ca, susþinut de dobitoace
În Parlamentul lor din sat,
Sã fie, în final, votat,
Cum îºi dorea nespus catârul...
Iar eu, aici, dau cu satârul,
Ca fabulist, printr-o MORALÃ:

Cu-n alt guvern, nicio scofalã
Nu ar fi fost pentru popor
Cât un catâr e domnitor!

fabulã de Pavel Licã
Adãugat de Cornelia Georgescu
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

ªi cum s-a stins…

ªi cum s-a stins fãrã de veste
Amorul cel nemãrginit
De-þi pare cã e o poveste
Ce alþii þi-ar fi povestit.

ªi cum mereu în cale lungã
Trec norii peste mãri ºi þãri,
Astfel simþirile s-alungã
ªi moare dragostea de ieri.

ªi vecinic altã e simþirea
În sân de oameni muritori,
Schimbatã e întreagã firea
Din ceas în ceas pânã ce mori.

Iatã de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tãu s-a stins,
Cãci astãzi, ºtiu atât de bine
Cã dorul care te-a cuprins,

Se va sfârºi, fãrã de urmã,
S-a stinge ca ºi cel dintâi,
Iar moartea patimile curmã
ªi-o biatã pulbere rãmâi.

poezie celebrã de Veronica Micle
Adãugat de Simona Enache
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Mesaj posibil

Ideea este cam ilarã, aproape fãrã interes,
O iau ca pe o provocare chiar dac-ar fi doar un eres.
Nu pot sã cred cã dimineaþa cocoºul cântã pentru sine,
Cã e un simplu exerciþiu, ce nu aduce niciun bine....

E-atât de sincer glasul lui, cu mult elan ºi mult curaj,
E hotãrât de parc-ar spune: "Azi vã aduc un bun mesaj".
Deºi registrul din cântare, mereu acelaºi, neschimbat,
Poate c-ar trebui mesajul prins, înþeles ºi descifrat.

O bãtranicã, într-o searã, de la bunica dintr-un sat,
Mi-a spus cam ce-ar vrea pintenatul sã prevesteascã prin cântat:
Când uite-aºa... netam-nesam se-asazã ºi îþi cântã-n prag,
În scurtã vreme o sã-þi batã la uºã musafirul drag.

Tu vezi de-þi pregãteºte casa ºi masa plinã cu bucate,
Sã fii o gazdã primitoare, când un strãin în poartã-þi bate!
Sau dacã pe la prânzul mare l-apucã pe cocoº cântarea,
Precis, în doar câteva ore, cu negrii nori se umple zarea.

ªi plânge ceru-n iarba verde, cu spume e scãldat pãmântul,
S-apleacã în genunchi pãdurea, nãprasnic o loveºte vântul.
Bãtrâna mi-a mai povestit cã nãzdrãvanul pintenat
Mai are ºi-altã prevestire când se apucã de cântat:

Cu noaptea-n cap îþi dã de veste cã dimineaþa-n geam îþi bate,
De te trezeºti cu el devreme ai sã ajungi la prânz departe.
La vreo frumoasã de codanã, cu pãr ca spicul aurit
Când i-o cânta în prag cocoºul iubitu-i vine negreºit.

Sã-ºi punã busuioc în pãr, cu farmece sã îl vrãjeascã,
Sã-i treacã pragul plin de dor, mereu la ea sã se gândeascã.
Aºa cã de-astãzi înainte pe un cocoº sã-l ascultaþi
Cu mult mai multã luare-aminte, mesajul sã i-l descifraþi!!!

poezie de Mariana Dobrin din Raiul cuvintelor
Adãugat de Mariana Dobrin
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!

Bivolul ºi coþofana

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,
Se plimba o coþofanã
Când în sus ºi când în jos.
Un cãþel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:
- Ah, ce mare dobitoc!
Nu-l credeam aºa de prost
Sã ia-n spate pe oricine...
Ia stai, frate, cã e rost
Sã mã plimbe ºi pe mine!

Cugetând aºa, se trage îndãrãt sã-ºi facã vânt,
Se piteºte la pãmânt
ªi de-odatã – zdup! – îi sare
Bivolului în spinare...

Ce s-a întâmplat pe urmã nu e greu de-nchipuit.
Apucat cam fãrã veste, bivolul a tresãrit,
Dar i-a fost destul o clipã sã se scuture, ºi-apoi
Sã-l rãstoarne,
Sã-l ia-n coarne
ªi cât colo sã-l arunce, ca pe-o zdreanþã în trifoi.

- Ce-ai gândit tu oare, javrã? Au, crezut-ai cã sunt mort?
Coþofana, treacã-meargã, pe spinare o suport
Cã mã apãrã de muºte, de þânþari ºi de tãuni
ªi de alte spurcãciuni...
Pe când tu, potaie proastã, cam ce slujbã poþi sã-mi faci?
Nu mi-ar fi ruºine mie de viþei ºi de malaci,
Bivol mare ºi puternic, gospodar cu greutate,
Sã te port degeaba-n spate?...

fabulã celebrã de George Topîrceanu
Adãugat de Sagittarius
Comenteazã! | Voteazã! | Copiazã!