
Și cum s-a stins
Și cum s-a stins fără de veste
Amorul cel nemărginit
De-ți pare că e o poveste
Ce alții ți-ar fi povestit.
Și cum mereu în cale lungă
Trec norii peste mări și țări,
Astfel simțirile s-alungă
Și moare dragostea de ieri.
Și vecinic altă e simțirea
În sân de oameni muritori,
Schimbată e întreagă firea
Din ceas în ceas până ce mori.
Iată de ce gândind la tine
Nu plâng c-amorul tău s-a stins,
Căci astăzi, știu atât de bine
Că dorul care te-a cuprins,
Se va sfârși, fără de urmă,
S-a stinge ca și cel dintâi,
Iar moartea patimile curmă
Și-o biată pulbere rămâi.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre țări
- poezii despre trecut
- poezii despre schimbare
- poezii despre prezent
- poezii despre plâns
- poezii despre nori
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Cel din urmă vis
O visul meu cel mai slăvit,
Frumos și cel din urmă,
Așa cum dulce te-ai ivit
Te stinge și te curmă.
Căci e demult de când am pus
Inimii mele pază,
Și-i mult mai mult de când i-am spus
Iubirii să nu crează.
Și prea târziu să mai aprind
Azi dragostei făclie,
Și-n mintea mea să mai cuprind
O dulce nebunie.
Destul c-o clipă l-am iubit,
Și-o clipă i-am dus dorul,
Te stinge vis cum te-ai ivit
Stingându-mi și amorul.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și următoarele:
- citate de Veronica Micle despre iubire
- poezii despre visare
- citate de Veronica Micle despre prezent
- poezii despre nebunie
- poezii despre inimă
- citate de Veronica Micle despre inimă
- poezii despre frumusețe
- citate de Veronica Micle despre frumusețe
- citate de Veronica Micle despre dor

O stea s-a stins
(In memoriam, PETRICĂ MÎȚU STOIAN)
O stea s-a stins deodată cu tine,
Lumea, astăzi, e cu mult mai săracă;
Nu știu de-oi mai putea să cred în bine,
Îmi simt Inima pustie și seacă!
Cerul e-acum mai gol, țara mai tristă,
Din lacrimi se nasc întrebări amare:
Există viață? Sau moarte, există?
Ce-i omul? Asta-i marea întrebare!
La ce bun să înduri atâta zbucium,
Dacă nici dragostea nu te salvează,
Te-afunzi in derizoriu și nu știi cum
Să mai distingi un fleac, de ce contează!
Oricât aș vrea de optimist să fiu,
Legile vieții nu le-oi intelege;
Cum poți să mori, când ești atât de viu?
Ce moartea strică, nimeni nu mai drege!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre sărăcie, poezii despre salvare, poezii despre optimism sau poezii despre naștere
Astăzi rămâne
"Am rupt pagini din al vieții album
De-astăzi nu mai suntem "doi"...
Ne-am spus grăbiți "un bun drum"
În spate rămân doar lacrimi și ploi.
Și-o ușă pentru totdeauna s-a închis,
Destinul e nedrept, iubirea o curmă.
Iar astăzi s-a stins un frumos vis
Din ce a fost cândva... rămâne o urmă.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 septembrie 2017)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi și poezii despre ploaie
Rămâi iubita mea! Rămâi
Rămâi iubita mea! Rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Cu un sărut ce ți l-am dat
Stângaci, mai mult pe apucat,
Pe care eu nu l-am uitat
De-aceea... mai rămâi.
Și-așterne valuri de visări.
Eu nu uit desele-ncercări,
Când... Din păcate-ai reușit,
Cu dibăcie m-ai mințit
Și sufletul mi l-ai vrăjit,
Acum... am remușcări.
De astăzi? Cred că m-ai invins.
Sărutul... ți-l păstrez aprins.
Și-mbrățișările cu dor,
Cuvântul sacru de amor,
Le mai păstrez ca un decor.
Of... dragostea s-a stins.
De ce ești rece când te chem?
Că mi-ai fost dulce, ca un gem.
Cu-atâtea vorbe m-ai convins,
Focul iubirii mi-ai incins,
Iar drumul nostru s-a întins.
Dar... s-a sfârșit un ghem.
Înflăcărați de-atât noroc
Ce-a dispărut chiar dintr-un foc,
Eu am știut că mă trădezi,
Cu dibăcie mă trișezi,
Și pân-la urmă ce să vezi?
Experta unui joc.
Cum poți să pleci? Când bine știi
C-ai fost izvor de bucurii.
Câtă credință mi-ai jurat,
Că mă iubești și... implorat
Să-ți iert gestul necugetat,
Eu... n-am uitat. Să știi!
De aceea draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi.
Căci amintirile ce-au fost,
Rămân plăceri, dar fără rost,
În viață totul are... cost.
Tu! Nu ai căpătâi!
Sunt sigur că vei regreta.
Când dorul te va bulversa,
Iar amintirea din trecut
Te va-ndemna la un sărut,
Să ai în suflet al meu scut,
Căci... nu te pot ierta.
Adio! Draga mea rămâi,
Cu amintirea cea dintâi,
Iar eu... orfan al nimănui.
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu (27 mai 2007)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre iertare, poezii despre foc sau poezii despre amintiri
S-a stins Cavalerul (In memoriam - Arthur Porumboiu)
S-a stins Cavalerul, King Arthur s-a stins,
cu rana de cuvinte la vedere,
cu pana încleiată de albastrul
legendei propriei lui dimensiuni.
Aduceți căni și pahare și lume
să sece izvorul, aduceți și orbii
din Avalon, ce-i neînvins și solemn,
cu altă armură, la Tomis să vadă.
Un dux bellorum fără Camelot
stă neclintit peste fapte prescrise,
între străvezii și suave silabe,
"precum bugării pe apă".
"Poet de geniu"- cum îi plăcea să se-alinte,-
la pontul cu iarnă-noblețe,
s-a stins Porumbelul străpuns de ursită
și pasiunea luminii mărețe.
Durere slăbită, uitată departe,
ce bate din aripi tot mai încet,
s-a dus Cavalerul cu trupul inert
să ceară un tron de odihnă.
poezie de Vasile Durloi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre porumbei, poezii despre poezie, poezii despre odihnă, poezii despre lumină, poezii despre genialitate, poezii despre durere, poezii despre cuvinte sau poezii despre aripi

Stins
Culoarea trandafirului s-a stins
în furia ce-ntunecă privirea
ce, până ieri, pleca spre necuprins
din ochi ce-o îndemnau cu strălucirea.
Era privirea zorilor de zi,
a stelelor din nopțile senine,
o bucurie simplă de a fi
și de-a putea în juru-i să lumine.
E trandafirul meu? Nu este el!
Cum poate-atâta roșu să dispară?
Să strice pânza mea un alt penel
venit ca o furtună de afară?
S-a stins culoarea lui, a dispărut!
E alb acum sau doar mi s-a părut?
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre stele, poezii despre roșu, poezii despre noapte, poezii despre furie, poezii despre dimineață, poezii despre culori sau poezii despre bucurie
Și Carpații plâng câteodată
(lui Mihai Constantinescu)
chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste țărână s-a asternt lințoliu
moartea își arată rânjetul pervers.
un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.
s-a mai stins o stea pe cerul veșnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeșnic
care a ars mereu ca o rază de soare.
moartea face victime printre artiști
lăcrimează Carpații și brazii lor triști.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre îngeri, poezii despre voce sau poezii despre romantism
Dragostea a fugit până la cer
Când sunt cu tine
nu există timp
pare a fi o
veșnicie.
Și chiar dragostea
s-a uitat la timp
și a-nceput să râdă,
pentru că știa
că nu are nevoie de el.
S-a prefăcut
că moare
pentru o zi
pentru a-nflori seara,
fără legi de respectat.
A adormit cuminte
într-un colț
al inimii mele
pentru un timp
care nu există.
A fugit până la cer
fără să plece,
s-a întors
fără să plece,
timpul a murit,
iar ea a rămas.
poezie de Eugenia Calancea (6 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre timp, poezii despre somn, poezii despre seară, poezii despre legi sau poezii despre existență
Dependenta
Eu nu știu fără tine cum se cântă
când se așază-n portativ diezi
de râs înalt și nu știu cum cuvântă
glasul iubirii... Zborul mi-l retezi
de-mi iei nemărginirea ta albastră
și-mi lași doar o fărâmă de apus
să-mi îmblânzească cerul din fereastră.
Și nu știu fără tine cât s-a spus
din gândul alb al iernii fără nume,
din cel al verii, încă auriu,
din cel lăsat pe margine de lume
să pârguiască roade de pustiu.
Nu știu măcar de unde până unde
hotarele poveștii se întind
căci fără tine răspândesc secunde
de timp confuz și-n zbucium mă aprind...
poezie de Aura Popa
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre zbor, poezii despre vară, poezii despre secunde, poezii despre râs sau poezii despre iarnă

"Cea mai mândră zi, cel mai mândru ceas..."
Cea mai mîndră zi, cel mai mîndru ceas,
Inima-mi veștedă le-a cunoscut:
De-avînt și de mărire visu-mi treaz,
O știu, a trecut!
Ce-avînt, am zis? Da! Îmi închipui,
Dar de mult timp s-a dus pe veci!
S-a dus și tinerețea mea, și chipu-i;
Ci, ducă-se deci!
Și tu, mărire, ce mai am cu tine?
Alt cuget are-acum de moștenit
Veninul ce mi l-ai turnat în vine;
Suflete-al meu, fii liniștit!
Cea mai mîndră zi, cel mai mândru ceas
Ce mi-au fost date, le-am avut:
Și visul de mărire, visul treaz,
O știu, a trecut!
Dar dacă visul meu de-avînt și de mărire
M-ar îmbia și-acum cu-acel amar
Ce-l îndurai atunci, eu ceasul peste fire
Nu l-aș petrece iar!
Căci pe aripa lui plutea ca o pulbere.
Și cînd plecă în zboru-i, căzu de pe ea
O esență în stare să spulbere
Sufletul ce-l cunoștea.
poezie celebră de Edgar Allan Poe
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi mai multe poezii despre mândrie, poezii despre ceas, poezii despre tinerețe sau poezii despre moștenire

Apropiere
Mă arde-apropierea și gându-ți cel nebun
Ce naște pasiuni și versuri debordante
Mi-s buzele legate și totuși vreau să spun
Că nimeni pân' la tine nu m-a știut răzbate.
Mi-e trupul răvășit de ale tale mângâieri
Parcă mă rupi din tine când mă iubești duios
La miezul nopții arde poemul cel de ieri
Căci îi ia locul altul în zbor de albatros.
Nici gândul nu mai este în tâmpla-mi de copilă
Căci s-a mutat la tine cu dorul ce mă cheamă
Dezbracă-te de mine și du-mă fără milă
În lumea-ți de poveste, în Cerul de aramă.
Atinge-mă în noapte, căci trupul mi-este zbor
Să-ți simt iubirea pură cum mă ridică-n Cer
Să mai rămânem aștri și glasul unui nor
Ce fără noi se stinge ca tragicul mister.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre versuri sau poezii despre tragedie

Cel ce cunoaște cât de cât pe alții este inteligent; cel ce se cunoaște pe sine este cu adevărat iluminat și înțelept. Cel ce poate să învingă pe alții este tare, cel ce s-a învins pe sine este cu adevărat mereu puternic. Cel ce este mulțumit cu ce are e foarte bogat. Cel ce este energic, are un scop în viață. Cel ce nu se depărtează de firea sa trăiește mult. Cel care de moare nu se stinge, posedă cu adevărat îndelunga viețuire pe care o dă numai nemurirea.
Lao Tse în Tao Te King, 33
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre viață, citate despre înțelepciune, citate despre victorie, citate despre mulțumire, citate despre moarte, citate despre lumină, citate despre inteligență, citate despre cunoaștere sau citate despre bogăție
Iată cum trec
Și iată cum trec anii,
Privește cum se duc,
Lăsându-mă sărmanii
Stăpân în cuib de cuc...
Se-mprăștie pe dealuri,
Se spulberă-n văzduh,
Furați de idealuri
De trup fără de duh.
Mi-s pașii fără urmă
Și glasul fără cânt,
Zâmbirea mi se curmâ
La capăt de pământ
Și mi se uscă dorul
De vifor și stihii
Că, sugrumând amorul
Uitai mereu să vii.
Desprindă-se din soare
Un înger temerar,
S-aprind-o lumânare
În sufletu-mi amar
Când noaptea mă apasă
Din margini de nimic...
Că ești așa frumoasă
Eu nu o să-ți mai zic.
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu (10 noiembrie 2014)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroșanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre lumânări, poezii despre idealuri sau poezii despre Soare

Câte focuri, câte lumânări și câte văpaițe n-ai ars, poveste, și toate s-au stins, și multe se vor aprinde ca să se stingă iarăși, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om... și numai acela va ști bine că lumea asta a fost o lungă și aceeași poveste.
Barbu Ștefănescu Delavrancea în Basme (1892)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe citate despre lumânări sau citate despre foc

Magnolii plâng (dialog cu Ion Grigoraș și Liliana Trif)
Magnolii plâng și ramurile lor,
În unduiri, parcă se simt cum dor,,,
Mi-am sfărâmat iubirea pe trotuar...
Îmi plânge doina vieții-un felinar.
Cu marea ta de roz, de mov și alb
Sunt pregătită-n noapte să mă-mbrac.
Miros a floare și-a parfum de vis,
Numai iubirea mea s-a stins... s-a stins...
Cum nu sunt un destoinic marinar,
Mă-nalț pe val, mai sus mă-nalț pe val,
O lotcă fără șansa de a fi,
Mă-nalț mereu cu fiecare zi.
Dar lotca mea-i în doliu și-n derivă,
În urmă nimeni parcă nu-mi mai strigă,
Oh, nici un far nu-i să mă-ndrepte, vezi?!
Când spun că n-am noroc, acum mă crezi?!
Sălbatică și îmbrăcată-n foc,
Pierind în valul greu de nenoroc,
Mi-a mai rămas un sentiment - speranța.
................................................
Deci vă întreb: "cum vi se pare viața?!"
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre roz, poezii despre noroc, poezii despre marină sau poezii despre ghinion

E toamnă iar...
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos
Se țes la sol covoare maiestos
E toamnă iar peste întreaga țară...
Din ceruri se coboară mai frumos
Câte o rază caldă și ușoară
S-a stins căldura zilelor de vară
Copacii-și lasă straiele pe jos...
Ne doare iar că pentru-a câta oară
Pe dealuri viile-s fără folos
Rămân doar amintiri și-s de prisos
Când poama lor în cramă se coboară...
S-a stins căldura zilelor de vară!...
rondel de Gheorghe Gurău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre toamnă sau poezii despre cramă
Zi de toamnă
E vremea, Doamne! Vara a fost lungă.
Aruncă-ți umbra peste cadranele solare
și vânturile pe câmpii le-alungă.
Dă fructelor din urmă porunci să fie pline;
mai dă-le două zile de la sud,
îndeamnă-le s-ajungă coapte bine,
și toarnă dulce suc în vinul crud.
De-acum cel fără casă mereu pribeag va fi.
Cel singur va fi singur vreme lungă,
va sta de veghe, lungi scrisori va scri
și prin alei mereu va rătăci, neliniștit,
când frunzele s-alungă.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre vin, poezii despre scrisori, poezii despre frunze sau poezii despre fructe
Mihai Eminescu
Eminescu a fost un geniu
Și avere ne-a lăsat.
N-a stăpânit un Imperiu,
Dar era foarte bogat.
Operele consacrate
Sunt ale sale bogății.
În veci nu vor fi uitate
Frumoasele poezii.
"Luceafărul", "Lacul", "O rămâi",
"Ce te legeni", "Oricâte stele",
"Revedere", "Scrisoarea I",
"Adio", "Somnoroase păsărele".
În 1850 s-a născut
Luceafărul poeziei românești
Și-n Moldova a crescut
La Botoșani și Ipotești.
Creangă, prieten adevărat.
Alături mereu de Eminescu
Pe el nu l-a trădat
Cum a făcut Maiorescu.
O singură femeie a iubit
Scrisori de dragoste îi trimitea.
Și-n același an ei au murit
Veronica Micle se numea.
În 1889, Luceafărul s-a stins,
Dar pe Cer s-a ridicat...
De boală fusese învins,
Din aceasta lume a plecat.
El e poetul cel mai apreciat
Românii și-acum îl iubesc.
De noi nu a fost uitat,
Mulți poeziile îi citesc.
poezie de Alina-Georgiana Drosu (30 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre bogăție, poezii despre România, poezii despre trădare, poezii despre superlative sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?

Replică la poezia "E toamnă iar..." de Gheorghe Gurău
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Când soarele s-a plictisit de moarte,
Pe ceruri discul roșu să și-l poarte
Într-un periplu cosmic nentrerupt.
O cucuvea justiția împarte,
Dar când să aresteze vreun corupt,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
Că soarele s-a plictisit de moarte...
Am renunțat cu norii să mă lupt,
Cu proștii ce n-au școală și nici carte
Și-observ uimit că după ce am supt
O sticlă, c-o licoare mai aparte,
S-a stins lumina într-un mod abrupt
rondel de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre prostie sau poezii despre justiție
O iubire spulberată
O floare de păpădie
s-a deschis de dimineață
când voios soarele-adie
și o mângâie pe viață.
Și pe câmpul înverzit,
multă vreme-a strălucit,
dorindu-și mereu să stea
numai în lumina sa!
Dar, pe cer s-au adunat
norii care-au speriat
bănuțul ei aurit.
Chiar și vântul a venit
din senin, fără de veste
și-a făcut-o de poveste,
spulberând-o-n patru zări,
peste alte șapte mări.
Pufuleț de păpădie,
tu, ce zbori din loc în loc,
cine soarta să ți-o știe
și cine-i al tău noroc?
Cine te va prinde oare
să te-ascundă-n al lui sân?
O fi un om bun sau poate,
unul rău, chiar și hapsân?
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru (14 februarie 2011)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sperieturi sau poezii despre oameni buni