Cum ne poate sufletul nostru ajuta, dacă, în timp ce el ne duce în infinit, noi ne limităm să ne analizăm simţurile şi trupul, întrebându-ne cum se va sfârşi? Infinitul nu se sfârşeşte, doar eul nostru coboară totul în banal.

citat din Raffaele Morelli
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul există. E-acolo. Dacă infinitul n-are avea eul său, eul ar fi hotarul său; n-ar mai fi infinit: cu alte cuvinte, n-ar mai exista. El însă există. Deci are eul său. Acest eu al infinitului e Dumnezeu.

citat celebru din romanul Mizerabilii de Victor Hugo
Adăugat de Eternal_sunshine
Comentează! | Votează! | Copiază!

În fapt lumea-i visul sufletului nostru. Nu există nici timp, nici spaţiu - ele sunt numai în sufletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu, ca pădurea într-un sâmbure de ghindă, şi infinitul asemenea, ca reflectarea cerului înstelat într-un strop de rouă.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar noi trei împreună; ne certăm, ne împăcăm, ca în familie! Doar noi trei: trupul meu, trupul ei şi sufletul nostru.

citat din Strigătul tăcerii (2009)
Adăugat de George Geafir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa de pe lac

Te-aştept, convins că vei veni
La casa de pe lac,
Căci doar aici tu poţi să fii
Şi toate-ţi sunt pe plac.

E micul nostru paradis,
Aici, în astă lume,
Un loc ce poate fi descris,
Fără să-i pui un nume.

Doar vid în care timpul tace,
Iar viaţa-n sine e o clipă,
Un infinit cuprins de pace,
O bucurie zămislită.

E vraja casei de pe lac,
Visul ce dăinuie-n eter,
Nimic din tot ce-ţi este drag,
Nu poate fi la fel ca el.

Dar cum totul e schimbare,
Roata vieţii se-nvârteşte,
Nu există amânare,
Nici măcar nu se opreşte.

Anii vin şi pleacă-n grabă,
Parcă-s traşi spre infinit,
Ne rămâne doar o poză
Cu imaginea sfârşit.

Nici căsuţa de pe lac
Nu mai e ce-a fost odată,
Scârţâie lemnul de fag,
Iar scara-i neluminată.

Chiar de-ar fi să se dărâme,
Să devină doar un vis,
În sufletul meu rămâne
Micul nostru paradis...

poezie de Lucian Santa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gri

Dacă dragostea ar fi de plumb şi trandafirii ar fi gri
Şi muza mea ar fi de lavă şi la apus ar împietri,
De ar fi totul de noroi şi noi şi stelele pe cer,
De ar fi totul în jurul nostru un infinit cam efemer,
De s-ar stinge soarele şi ar năvăli furtuna,
De ar cădea meteoriţi într-un tango cu luna,
De totul ar fi alb sau negru şi sufletul ar amuţi,
M-ai iubi gri?

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

O taină din sufletul meu

Mereu când te priveam, ca pe un înger te vedeam;
O privire aşa de caldă, cum nimeni nu poate să aibă!
Doar o atingere de-a ta, sufletul meu pentru o viata mi-l alina.
Frumos îmi vorbeai, mereu îmi spuneai vorbe dulci, cum numai tu stiai.
Iar când destinul a venit, parcă totul în jurul nostru a luat sfârşit!

poezie de Rareş-Mircea Jiga (2014)
Adăugat de Rares Jiga
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţeam cum coboară în noi o ploaie tăcută şi rece, venind să prăbuşească în noi lumina adunată-ntr-o vară. Înserarea se aşeza pe creştetul nostru ca un liliac de mătase, iar pleoapele obosite păreau că-şi opriseră zbaterea pentru rememorarea unui timp "X".

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, eu, L. N., eu, scriitorul, eu, cerşetorul, eu, ţarul, este o mare rătăcire. De aici vin toate suferinţele oamenilor. Există numai Unul şi nenumărate manifestări ale Lui, dintre care una este cea pe care o consider sinele meu. Şi ar fi bine să nu recunoaştem manifestarea Lui în sinea noastră ca pe "eul" nostru separat, ci să simţim în noi acel "EU" şi să trăim prin El. Trecem prin cele mai diferite şi inevitabile amărăciuni şi suferinţe dacă trăim în rătăcirea că "Eu" este "eul" nostru.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar transfiguraţi şi vibrând de iubire, noi pătrundem în orizonturi infinite şi începem să cucerim spaţiul şi timpul infinit, cel ce este în sufletul nostru.

Ecaterina Chifu în Reflecţii
Adăugat de Untea Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul nu se poate cunoaşte pe sine doar privindu-se, pentru că îi lipsesc uneltele. Trebuie să fie o persoană foarte evoluată spiritual şi psihologic pentru a se putea evalua singură. Este mult mai uşor să ne cunoaştem privindu-i pe alţii. Ce fac, cum sunt, cum se comportă. Prin proiecţie, punem pe alţi oamenii ceea ce se află în interiorul nostru şi astfel, reuşim să vedem părţi din noi la fel cum am privi într-o oglindă. De aceea se spune că oamenii din jurul nostru sunt oglinzi pentru noi. Proiectând pe ei ceea ce avem în noi, învăţăm cine suntem şi ce calităţi şi defecte posedăm.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul

Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.

Fiecare avem un timp.
Nu ştim când se va sfârşi,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărţi.

Dacă timpul se sfârşeşte
Pentru unul dintre noi,
Viaţa-n loc nu se opreşte.
Ea continuă cu cu voi.

Iar când timpul tuturor
Se sfârşeşte dintr-odată,
Nimic nu e mişcător.
Planeta e îngheţată.

El şi atunci continuă,
Chiar fără Tera, ştim bine.
Viaţa se perpetuă
Pe planetele vecine.

Timpul Universului
Nu are a se sfârşi.
Urmează decesului.
El mereu va dăinui.

Cum vaşnicia timpului
Încă e nedefinită,
După zeii Olimpului
Ştim că ar fi infinită.

poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul şi eul liric

Am aflat, din cărţi, discret,
Dintr-un text, deloc satiric,
Cum, că eu, fiind poet,
Am, în mine, EUL liric!

Vena poeziei, sumbră,
N-are suflet, n-are sânge,
Autorul e în umbră,
EUL râde, EUL plânge.

La iubita mea frumoasă,
Dac-aş vrea să zbor ca zmeul,
Ca poet, eu stau acasă,
Dar, la ea, se duce... EUL!

Eu vă spun, cu tot onorul,
Şi vărsându-mi, sincer, focul,
EUL ăsta, profitorul,
Mi-a luat, de-o vreme, locul!

Supărat cum sunt mereu,
Plin de gânduri şi tăcut,
Trec pe lângă EUL meu
Şi, de-al dracu', nu-l salut!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

hai să învăţăm mai întâi lecţia iubirii

trebuie să nu încurcăm duhurile,
fiind egoişti, nu ne lepădăm de sinele nostru
de egoul nostru trufaş
pentru ca iubirea să poate intra în noi,
egoul trebuie să plece,
dacă intră egoul, iubirea pleacă,
dacă pleacă egoul, intră iubirea,
egoul şi iubirea se exclud reciproc,
tot aşa cum finitul
nu poate să se compare cu infinitul,
tot aşa cum întunericul nu poate fi acolo
unde este lumina iubirii
să ne deschidem spre har,
ca să ne închidem spre fărădelegi
ca să sporim,
hai să învăţăm mai întâi lecţia iubirii
trebuie să reînvăţăm apoi lecţia iertării
ca să nu apună soarele peste mânia noastră
şi răutatea să nu se învechiască
cine ne poate aduce bunăvoire între oameni
dacă nu credinţa şi nădejdea şi iubirea?
să ne iubim cu sufletul unul pe celălalt,
să ne dăruim apoi aripi de vulturi
şi să ne aruncăm în vâltoarea vieţii
să ne primenim gândurile bune
cu gânduri de fericire
încât să plouă cu stropi de fericire asupra noastră
peste lumea noastră de suflete
îmbrăţişate de-a pururi...
dacă vom adormi cu dragostea în suflet,
somnul nostru va fi odihnitor
ca somnul unui copil,
dacă vom gândi atunci când suntem plini de iubire,
gândurile noastre vor fi profunde şi în strălucire.
gândurile care se clădesc prin iubire
vor fi mai luminoase decât razele soarelui
şi mai pătrunzătoare decât săgeţile lui Arjuna.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriem cum simţim, cum gândim, cu tot trupul nostru.

citat din Remy de Gourmont
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem banal, într-o zi banală

Dumnezeu e visul nostru
Iar noi suntem visul lui optimist
Pe câmpuri, macii fac copiii de floare
Florile sunt copiii lui Dumnezeu
În numele visului meu, trist

Tu esti cuvantul meu efemer
Pe cărarea ce duce spre stele
Uneori lucrurile au căderea lor aurie
Care aduc infinitul aproape
Cu oglinda cerului din ele

Stelele sunt doar niste maci
Tânguindu-se vara pe câmpuri
Tu cea care ţi-ai pus frezii în păr
Femeia banala din visele mele
Cu care vorbesc minunate nimicuri

Azi voi avea multă treabă la firma
Sunt băgat tare în priză
Trimite-mi repede un mesaj
Sa-mi fie uşor la serviciu,
Alege cuvinte cu grijă!!!

Să mă mâgâie şi nu să mă doară
Ştii, am câte o zi proastă
Sper sa te visez atunci cand fac tabele
Şi printre multe alte mesaje
Poate te cer de nevastă!

Dumnezeu este visul nostru
Aşa cum şi el ne visează
Azi te iubesc nepereche
Azi te iubesc ca o torţă de flori
Dar fi calmă, poate-o să-mi treacă...

poezie de George Terziu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Infinitul

Un infinit infirm, anost, banal.
Static şi cast... în boluri de cristal...
Un infinit pliat către niciunde
Ne strigă şi ne cheamă, ne ascunde.

Suntem vulcani, lumini, luciri de stele...
Subtil, acelaşi infinit ne cere
Eternităţii hrană să-i aducem
Şi neuitarea timpului să plângem.

Când timpul se măsoară-n ani-lumină,
Când trupul lumii - lut de arginină
Se scutură în ploi interstelare
Şi orbitează sufletele-floare,

Când nu-s decât o mână de cenuşă
Cele ce-au fost, doar tu îmi baţi la uşă,
Un infinit anost, infirm, banal,
Static şi cast... Din bolul de cristal,

Printre vulcani, lumini, luciri de stele,
Zăreşti de-acum şi umbra fiinţei mele,
Atât de slut şi aspru creionată...
Atât... Şi alte timpuri ne aşteaptă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul Luminii

A revenit din nou Lumina,
Poate acum, poate demult,
Ne luminează iarăşi vina,
O ia cu ea... o simt, ascult

Pe chip de oameni iese soare,
Cresc zâmbetele înapoi,
Este mai pace, nu mai doare,
Simţim ceva mai cald în noi

Vorbeşte sufletul în şoaptă,
Să ne oprim, să ascultăm,
De sus din cer ceva ne poartă
Spre infinit, unde visăm

Întinde mâna şi atinge,
Îl simţi? Chiar dacă nu Îl vezi...
Curg lacrimi iar, pentru noi plânge,
Plânge albastrul, sunt dovezi

Eu ştiu că foarte mulţi nu credem,
La fel nu am crezut nici eu,
Dar e aici, noi nu Îl pierdem,
El ne aşteaptă, e mereu

Ca un părinte, cu răbdare,
Zâmbeşte chiar dacă greşim,
Este acolo sus, în zare,
Şi ne aşteaptă să-L găsim

Suntem copii, poate obraznici,
Dar cum altfel copil să fii?
În jurul nostru, îngeri paşnici,
Ne tot veghează zi de zi

Ai revenit din nou Lumină,
Bine-ai venit, te aşteptam!
Simt inima în piept, cum plină,
Îmi aminteşte... cum eram

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul este stăpânul nostru, iar noi stăpânii propriului nostru timp!

aforism de Alex Dospina din În toamna vieţii sunt frunza ce cade (noiembrie 2022)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura ne dezvăluie toate secretele dacă noi ne deschidem mintea să le receptăm. Totul depinde de mintea noastră, de cum vedem si observăm tot ce se întâmplă în jurul nostru.

Iustinian Cruceanu în Mintea conduce lumea (iulie 2013)
Adăugat de Iustinian Cruceanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii dintre noi vrem să trăim într-o lume fără obligaţii, poate faţă şi de noi înşine. De aceea câteodată suntem dincolo de noi şi rareori ne privim. Evităm să ne confruntam cu el, acela, eul nostru! Suntem laşi, nu avem curaj.

Viorel Muha (ianuarie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!