Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Toamnă cu tine

Toamna se-apropie-ncet prin livezi,
galbene frunze-mi cad la picioare,
strigă la poartă un glas cunoscut
și apoi pleacă: se pierde-n zare!

Se uită vântul, lung, după el
spulberă-n urmă-i tăcerea mea,
mă bate gândul s-alerg spre tine,
dar știu c-o umbră e toamna ta!

Nori argintii plâng la fereastră,
florile-n palmă strâng stropii reci,
aș fi vrut, iarăși, să ne iubim
și-n noaptea toamnei: să nu mai pleci!

poezie de din În Albastru (2014)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Singurătate

Ești singur și trist.
Cântecul inimii tale s-a stins.

Tăcerea tulbură apele limpezi,
valuri de dor suspină-n oglinzi.

Șuieră vântul prin odăile reci,
clipele scriu amintiri pe pereți.

Zilele plâng, norii se-adună,
plouă: furtuna rupe mugurii verzi!

Cad, prin livezi,
stropi de durere!

poezie de din volumul de versuri Cântecul Sferelor
Adăugat de IanySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te plânge toamna

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Iar copacii își pierd poboaba,
Frunzele-s uscate, seci.

Pe alee bate vântul,
Parcă te cheamă, suspinând,
C-o străbăteam zile de-a rândul,
Mâna în mâna, doar iubind.

Eu și acum o străbat,
Cu pași grei, cu oftat în suflet,
Să-mi amintesc ce n-am uitat,
Să-mi amintesc de al tău zâmbet.

E numai tristețe-n jur,
Amintirile noastre se usucă,
Lăsând în urmă înmiresmat parfum,
Nu pot decât le las de ducă.

Urletul naturii ce piere,
Mă ceartă că am renunțat la noi,
Dar era peste puterile mele,
Să lupt, iubesc pentru amândoi.

Te plânge toamna,
Cu stropii săi reci,
Timpul, înapoi nu îl pot da,
Să te întorc, dacă te-am rugat să pleci.

poezie de
Adăugat de Andreea VăduvaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
George Bacovia

Toamna murind

Toamna în grădină își acordă vioara.
Plâng strunele jalnic, lung și prelung
Și-n goala odaie acorduri ajung…
Și plâng în odaie, și eu din vioară…
Plâng strunele toate lung și prelung.

Fereastra e deschisă… vioarele plâng…
O, ninge… și toate se sting…
Palidă, toamna nervoasă, cântând a murit…
Îmi cade vioara și cad ostenit,
Iar toamna, poetă, cântând a murit.

poezie clasică de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.

Mă poartă toamna

poartă toamna pe alei
Și pe cărări ce curg încet,
Când pică frunzele-n scântei,
Iar vântu-i tandru și discret.

poartă toamna în iubire,
Acoperindu- cu dor
Și-aproape de nemărginire,
În amintiri... înfășor.

poartă toamna și mă plouă
Printre culori ce ruginesc
Și strâng în palmele-amândouă,
Al clipei trup dumnezeiesc.

poartă toamna și mă duce
Într-un iatac... ca un fior
Și-n așternuturi zăbăuce
În care-am învățat... zbor

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Girel Barbu

Cinci ipostaze ale toamnei

toamna este o vulpe
cu brumă pe pulpe

o vulpe ce-și aruncă pielea-n grămezi
pe toți cireșii din livezi

toamna e o jivină atât de sumbră
că-și mănâncă propria umbră

toamna este o vulpe neroadă
ce se linge tot timpul sub coadă

toamna este o vulpe rea
ce se fată continuu din ea.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Zăbrele de nori

A trecut înc-o vară fierbinte și rea
ce-a lăsat, la plecare, toți norii din ea
să ne-apese pe zile și clipe de vis
ca o palmă pe-o ușă ce nu s-a deschis.

fi vrut s-o închid cu zăbrele de nori
dintr-o roată de timp, să-i provoace fiori,
să o văd între ziduri, pe dalele reci,
zvîrcolindu-se-n toamna când tu ai să pleci.

Dar mai bine o iert. Să se ducă și ea,
să se piardă oriunde, dar tu, vei pleca?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Marea în furtună

Gândurile mele
călătoresc pe valuri
și aud cum strigă marea
în brațele furtunii.
Încerc mângâi vântul
cu privirile,
cu vorbe de dragoste,
cu sufletul bun,
dar furtuna nu se oprește.
Îmi trăiesc singurătatea,
devorată de zgomote,
că pot atinge abisul
cu degetele.
Răsare Luna
și aduce refluxul,
ce împinge spre mal
neliniștea mea.
Pe nisipul fierbinte,
urme de mare
căutând pacea...

poezie de din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2015)
Adăugat de ianySemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vară târzie

Vremea iubirilor noastre-a fost vara fugară,
vara târzie-a pus capăt grăbitului zbor.
Parca văd cum plecai pe nisip – strigau,
strigau și piereau în septembrie mâinile tale.

Nu mai știu ce-a urmat după tine.
Poate un gol, poate păsări sau vânt.
Te-am chemat încă mult timp și nimenea nu-mi răspundea,
până când într-o noapte a răspuns pentru tine zăpada.

Ar fi fost te uit ori să-mi spun
ca-ntâlnirile noastre n-au fost decât visul grădinii aceleia,
că volutele sânilor tai nu erau decât umbletul lunii prin apă,
surprins de un tânăr.

Dar vara de câte ori trece și tremură-n zare
din nou bănuindu-se toamna cu capul tău roșu,
văd iarăși nisipul acela, văd iarăși cum pleci - și strigă,
strigă pierind în septembrie mâinile tale.

poezie clasică de
Adăugat de CristiBSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 31 august 2017.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Biserica neagra. Echinoxul nebunilor si alte povestiri" de A.E. Baconsky este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 6.99 lei.

Timp de toamnă

Toamna mă strigă,
Parcă o aud.
Frunzele-n gânduri.
...........................................

Toamna mă cheamă
Dar nu-i răspund...
Mai multe rânduri.
..........................................

Toamna m-ajunge
În pas alert,
... Eu îi dau voie.
........................................

Răscolitor sufletul meu...
Plin de arome.
Venirea toamnei
A răscolit clipele toate.
Încep scriu numai povești.
...............................................

Clipe fugare...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
noapte
Noaptea este lumina Poeților.

definiție de (2013)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Fluvial

Tu ești fluviul
ce curge tumultos,
uneori,
pe lîngă inima mea.

Alteori,
ca un cântec de sirenă,
atragi
în torente de pasiuni.

Doar noaptea,
nostalgic,
te aud curgând prin trupul meu:
fluviu de liniște!

poezie de (23 martie 2013)
Adăugat de Aneta Timplaru HorghidanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna

Toamnă, rod bogat, când dulce-i vinul,
Mirosind a nuci și scorțișoară,
Toamna când se-acoperă seninul
Cu nori grei, cu pătură de smoală...

Toamnă cu gutuie la fereastră
Și copaci împodobiți cu-argint,
Când ne bate vântul la fereastră
Și ne cheamă albe flori de mirt.

Toamnă blândă ca o rapsodie,
Notă de tăceri te-a ispitit,
Arde, arde, arde focu-n vatră,
Toamnă, rod bogat ne-ai dăruit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Vreau să pleci, iarnă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
du-te și dispari în soare
-ți topească fulgii reci,
în mici picături de ploaie

m-am cam săturat de frigul
plin de geruri colțuroase,
dacă pleci ia-ți și strănutul
ce-l aud prin multe case

pleacă iarnă, vreau să pleci,
unde oi vedea cu ochii,
strânge-ți albii tăi nămeți,
pomii goi să-și pună rochii

vreau s-apară florile
prea de mult ele așteaptă,
-ndrăznească soarele
le mângâie pe ceafă

pleacă iarnă, vreau să pleci,
și revino altădată
te-amuzi cu fulgii reci,
peste-un an c-o nouă toamnă

poate-atunci vrea stai,
îngheți noroiul toamnei,
plin de frunze fără grai,
ce-au culorile aramei

dar acum doresc să pleci,
vreau vină hărmălaia
cea sunând din clopoței,
trezească primăvara

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Iulia Hasdeu

Primăvara și toamna

Același farmec verde
Și ochiul nostru viu
O primăvară verde
Și-o toamnă-n arămiu.

Că dacă primăvara, cu voci de păsărele
Ne-nveselește-n cântec de paseri neînvinse,
Și toamna calmă, tristă, cu vânturile grele,
Ne liniștește-n taină cu umbrele ei stinse.

O veselie albă
Ce nu cunoaște haos;
Pe când toamna în salba
Îmbie la repaus.

Inspiră fiecare o altă nostalgie
Și-n caldele miresme ne-am vrea mereu ascunși:
Cele de primăvară - ne-îmbată: o orgie;
De cele ale toamnei suntem mereu pătrunși.

Dorința de ieșire
Adâncul cercetându-l;
Dar toamna, c-o privire,
Ne reculege gândul.

În fiecare lucru un farmec poate fi!
Aflându-l, omul știe fie mulțumit:
În primăvară simte nevoia de-a iubi,
Pe când în umbra toamnei se vrea a fi iubit!

poezie celebră de (3 octombrie 1887)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 23 aprilie 2018.
Distribuie

Toamnă roșie

Ploi torențiale,
refugii prin cafenele,
chipuri blazate,
cuvinte de fum.
Pe drum...
caut aiurea,
poate că astăzi
voi descoperi un sens.
Promisiuni,
așteptări chinuitoare,
frunze căzute.
Roboții sistemului
roșu
construiesc, zilnic,
închisori pentru spirit
și versul
cade strivit.
Plânge toamna
indiferenza
și teama.

poezie de din volumul de versuri Cântecul Sferelor (2001)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Rondelul pădurii desfrunzite

Prin pădurea desfrunzită
De-ale toamnei vânturi reci,
Frunza zace- ngălbenită
Pe neumblatele poteci.

E multă frunză răvășită,
I-auzi foșnetul când treci
Prin pădurea desfrunzită
De- ale toamnei vânturi reci.

Noaptea de va fi să pleci
Că te poartă vreo ispită,
Lasă calea ocolită,
Fă-ți curaj și ai treci

Prin pădurea desfrunzită.

rondel de
Adăugat de Ioan FriciuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poarta

se scutură umbre pe ziduri
în tristul ungher
un om își caută pasul
în trist decor efemer

ciuturi de lemn coboară agale
lângă casă, în curtea străbună
plânge o mierlă, a jale
în oglindă se stinge iar gândul

vântul strigă agonic prin luncă
stele își spală paloarea în vatră
foșnește gândul rămas
mai cântă un cocoș, într-o baltă

la fereastră, bolta e spartă
trec în goană păsări de munte
gândul să'l poate iarăși
dintr-o parte în altă parte

clopot stins cheamă
umbre curg pe perna goală
tu tremuri, lângă ultima poartă
slabă, rezemând tăcerea

tu respiri și plângi pe o pernă
ochii curg,
privirea e lacrimă toată
norii trec grăbiți către cer, încă o dată

te învelesc în neagra pânză
busuioc în păr, crini albi pe buze
tu ai rămas pe perna goală
printre spini și neguri iară

vântul bate în poartă
o dată, încă o dată
eu aștept pe țărm femeia
ce a plecat la drum, pe o poartă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Toamna timpurie

frunze cad pe așternuturi reci,
și plopii își plâng soarta
toamna a sosit cu pași marunți
să ne distruga șansa,

zile grele vor urma,
dar noi nu-ntoarcem spatele,
căci singuri ne înviorăm,
trecem peste toate

ziua asta se suprimă,
intrăm devreme-n casă,
gândim năuci în negrul serii,
gândim că nu ne lasă...

toamna asta timpurie,
se va termina vreodată?
să ne lase amintire
clipele fără speranță.

poezie de (21 decembrie 2015)
Adăugat de ABCDSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Glossă nopților de toamnă

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră...
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă.
Nori, în treceri către mâine, se cunună în tăcere
Cu speranța reveriei. Plai lumesc se-mbujorează,
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele...
"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.

În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul...
Parcă preoți de lumină, în veșminte ruginii
Vin și-n goana după timpuri, iar cutreieră pământul
Unde vara stă închisă sub poeme viorii.
Nouri negri de mătasă învelesc întreaga lume –
Dans de frunze și de ploaie pe aleile pustii
Se unesc și-și dau binețe, ca un clopot răsune
Și vuiesc, se pierd în noapte, în tăcerile târzii.

Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
Plâng viorile de ramuri într-un vicios concert,
Pier sub umbre, pier deodată în a strigătelor plasă
Voci și taină, vis și umbre, numai eu, ades incert,
Caut încă strălucire printre nopțile de smoală
Suflet – cânt de neodihnă, un castan cu trup de zgură,
Cu speranța, haină lungă, trec prin frigul de afară,
Completând tabloul vieții și a nopții uvertură.

Ramuri frânte de durere au încoronat pământul
Și se-apleacă-n rugăciune și mătănii, rând pe rând...
Sfârtecați de frigul toamnei, își respectă jurământul,
Veșnici și blajini, copacii, visători la Duhul Sfânt.
Voal de toamnă și de negru, noapte și apus, tăcere,
Într-un mixt de sentimente se scufundă-n nemișcare,
Toamna asta-s ramuri ude, ca o pleoapă-n mângâiere.
Tristă și înlăcrămată, ne sortește la uitare.

Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Candelă lângă altarul unui neuitat poem,
Aripă bătând spre ceruri, încolțind în noaptea castă,
Vis sub arșița durerii, obosită, te mai chem.
Taină și duplicitate... alte păsări trec spre mâine
Cu aripile rănite de apusuri sângerii.
Printre nouri strălucește, luna, ca un colț de pâine.
Vei pleca odată, toamnă! Alte toamne vor veni...

Nori, în treceri cătree mâine se cunună în tăcere...
Clopoot, vis și diademă din trecutele secunde,
Pe aleea presărată doar cu mierea de la frunze,
Stau cu capete plecate tufele de crizanteme.
Simt mireasmă de gutuie și dovleac, e iarăși toamnă,
Bruma,-n arcuri sidefate se așează-n straturi reci,
Bate-n inimă un clopot, este-un clopot de aramă,
Trecător prin timpul vieții, opritor de vieți p veci.

Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Născătoare altor toamne, cu tăceri se-mpodobesc,
Dans de fluturi de lumină, printre umbre reci valsează,
Tineri, în vâltori de stele, ca un vis călătoresc.
Ce mirifică tăcere se divide, strălucește,
Ca o flacără divină arde fiecare ceas.
Mor copaci de dor de frunze și copacul vieții crește
Dătător de fericire și speranțe celor dragi.

Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele,
Prinsă-n cioburi de clepsidră, în nisipul auriu.
Toamna s-a născut deodată și la gât și-a prins mărgele
Și veșmântu-i curge-n râuri – voal de vis chihlimbăriu.
Pe sub umedele pleoape cad dantele de lumină
Cărui timp, această toamnă s-o trăim, o datorăm?!
Ce frumoasă-i toamna asta! Ce mirifică, virgină!
Și atât de dragă-mi este! Căci e timpul visăm...

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează
Și smaraldice poeme trec pe-ntinderea albastră.
Printre vârstnic reumatici, tineri vise-și croșetează,
Amintiri și doruri, toate, astăzi se întorc acasă.
Plânge cumpăna fântânii și în sobă arde focul,
Frunzele în lacrimi grele cad și vântul suflă-a jale,
Se întor români în țară, munți își cântă nenorocul,
Fiindcă vânzători de țară i-au golit cândva de țoale.

"Toate-s vechi și noi sunt toate!". Toamna iar se instalează.
Parcă-a înviat deodată și grădina cu zorele.
Cu speranța reveriei, plai lumesc se-mbujorează,
Nori, în trecri către mâine se cunună în tăcere.
Printre vise de lumină, la întoarcerea acasă,
Ramuri frânte de durere au încoronat pământul,
Ca o pătură de sticlă ploaia bate la fereastră,
În catapetesme stranii se așterne iarăși vântul.

poezie de din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiecare om poartă în suflet o cruce. Mulți încearcă să o ascundă: se văd, însă, urmele cuielor.

citat din de (31 iulie 2008)
Adăugat de Aneta Timplaru HorghidanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!