Orient Emigrants
Revin din vis și parcă-s mai departe
Când vesel sânt, sânt totuși mult mai trist
Deși m-agăț dea cerului vechi toarte
Și-arunc la Dumnezeu un acatist
Am raportat, văzduhul că se-mparte
Între păstorii Mahomed și Christ
Ce pun în viață tot mai multă moarte
Sub un pretext dogmatic globalist
Ei cer lui Prometeu să ducă focul
Să vadă fum de jertfe-n Orient
Cei doi Mesia își admiră jocul
Și totala pace-n foc și-armament
Pășesc tăcuți spre lume ca-nspre mormânt
Migranții înșirați ca-ntr-un muzeu
Și caută căznit un alt șezământ
Aproape acum de-al nostru Dumnezeu
Se-nvolburau în visele deșarte
Și regăseau salvarea-n Mahomed
Ei lumii s-au mândrit c-un plus de moarte
Și-au rămas c-o viață-n care nu acced
poezie de Stelian Platon (20 septembrie 2015)
Adăugat de Stelian Platon
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre foc
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre tristețe
- poezii despre religie
- poezii despre mândrie
- poezii despre muzee
- poezii despre moarte
Citate similare
Viata, dublu mixt
Traiesc aici, dar ma simt ca sunt departe,
Din ce in ce mai singur si mai trist,
Nici nu mai stiu cat pot sa rezist,
Inchis intr-un ziar si intr-o carte.
Ma-ncredintez iluziei desarte
Ca ma salveaza regasirea-n Christ,
Dar, vai, ajung un fel de dublu-mixt,
Cu viata-n minus si cu plus de moarte.
Si, totusi, nu m-a ocolit norocul,
Desi mi-a fost intotdeauna greu,
Si-am transformat in foc destinul meu
Ca, azi, cenusa sa rezume focul.
Si de-as cadea, asa cum cere jocul,
Ca sa devin o piesa de muzeu,
Eu tot ii multumesc lui Dumnezeu
C-a-ntarziat si-asa, prea mult, sorocul.
poezie celebră de Adrian Păunescu (18 iulie 1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre prezent, poezii despre noroc, poezii despre jurnalism sau poezii despre jocuri
Frunze de toamnă, frunze pe care pământul le atrage și pe care lumina le străbate... Nu mai rămâne aproape nimic în ele din ceea ce se cheamă viață; soarele lui Dumnezeu le îmbracă într-o strălucire supremă înainte ca vântul lui Dumnezeu să le risipească. Elanul lor nu mai este cel stârnit de seva îndrăzneață a primăverii; sunt ca suspendate între cer și moarte... Tot astfel e iubirea ajunsă la acel grad de maturitate de o clipă, când tot ceea ce are ea temporal cheamă mormântul, când tot ceea ce are ea etern își ia zborul spre Dumnezeu.
Gustave Thibon în Ignoranta înstelată
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre zbor
- citate despre vânt
- citate despre viață
- citate despre toamnă
- citate despre religie
- citate despre primăvară
- citate despre moarte
- citate despre maturitate
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Despre sfârșitul lumii
Când va fi sfârșitul lumii
Nu vor mai zbura lăstunii.
Soarele din cer dispare,
Nici luna nu mai apare.
Pământul se dezintegrează,
Universul îl reciclează,
Altă planetă apare,
Altă lună și alt soare.
Lumea din nou va renaște
Cu alt Isus și alt Paște.
Vom avea alt Dumnezeu,
Nimeni nu va fi ateu.
Un alt cer noi vom privi,
Lacrimi nu vom risipi,
Că vom trăi zi și noapte
Fără să gândim la moarte.
Și atunci, ca și acum
Totul se va face scrum.
Alternanța alternează
Și altă lume urmează.
Din timp în timp vom tot renaște,
Altă lume vom cunoaște.
Deși ne vine iar sfârșitul
Tot n-atingem infinitul.
poezie de Dumitru Delcă (10 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre timp, poezii despre Soare, poezii despre zbor, poezii despre sfârșitul lumii, poezii despre sfârșit, poezii despre planete sau poezii despre noapte
La noi bătrânii stau la drum
E câmpu-n hibernalul somn de seară.
Pictându-și sângele peste Gorgan
Discret se-ascunde soarele de țară,
Bonom merge spre casă biet țăran.
În râul lângă sat își udă fața
Și-nmoaie talpa ca-ntr-un râu de foc.
Din suflet cearcă să-și alunge greața
C-un ritual de rugă de noroc.
Cu vecini stătea cândva ieșit la drum,
Trasînd viața-n vorbe evazive,
Cu glas căznit de înecăciosul fum
Al țigărilor în seri tardive.
Au îmbătrânit în gând apăsător,
Ruga le-au dezintegrat păgânii.
Dumnezeu nu înțelege soarta lor,
Ori de ce blajin plâng azi bătrânii.
poezie de Stelian Platon
Adăugat de Stelian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre seară, poezii despre sat, poezii despre râuri, poezii despre țărani, poezii despre vecini, poezii despre sânge, poezii despre suflet sau poezii despre somn
Vis neștiut
O clipă doar și-au întâlnit
privirile fugare,
dar s-au văzut și au zâmbit
în gânduri, cu mirare
și fiecare-n drumul lui
a mers și nu s-a mai gândit
la ochii-albaștri sau căprui
ce i-a privit.
Dar visele au apărut
și, gândurile toate,
s-au îndreptat, tot mai acut,
spre-aceiași ochi și, poate,
spre tot ce-n ei se oglindea,
spre zâmbetul ce le-a plăcut,
spre tot ce ar putea avea
și n-au cerut.
Un timp, se pare, amândoi
s-au întâlnit în visuri
ca amintiri trecute-apoi
în unele înscrisuri
pe care timpul le-a-nvechit,
părând, cu vremea, că cei doi
în vechi povești s-au mai găsit,
cu ei eroi.
În dorul lor ce i-a durut
că nu-și erau aproape,
erau dorințe și-ar fi vrut
o zi, doar, să dezgroape
din cele, toate, câte-au fost,
căci clipa-ceea de-nceput
a căpătat acum un rost
recunoscut.
Au suferit și le-a fost dor,
au vrut să se revadă,
cereau, din ceruri, ajutor
și nu puteau să creadă
că nu se vor vedea nicicând,
dar, într-o zi, un vechi décor
în vis le-a apărut cerând
prezența lor.
Urmarea e de necrezut
căci mersul lor a fost un zbor
spre locul unde s-au văzut,
și-a fost scânteia unui dor
ce se-ntindea spre nesfârșit
și numai întâlnirea lor
să crească-ntruna l-a oprit
c-un lung sărut.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre dor, poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre eroism sau poezii despre dorințe
Mandolinate
Când l-a zărit,
Venea în sus
Din răsărit,
Ea din apus.
De nu mă-nșel,
Era-n april:
Copil și el,
Și ea copil!
Cum s-au văzut,
Dragi și-au căzut.
Cum și-au zâmbit,
Și s-au iubit.
Și-au hoinărit
În jos și-n sus,
Spre răsărit
Și spre apus
Dar ceasul cel
Fatal veni
Ea râse, el
Îngălbeni:
S-au despărțit;
Și ea s-a dus
Spre răsărit,
El spre apus
II
Te prind
Fiori
Privind
La flori
Vai, când
Mai treci
Pe vechi
Poteci
Și vezi
Trecând
Perechi
La braț,
Și cum
Te-abați
Din drum,
Oftezi
Și-ți chemi
În gând
Un blând
Profil,
Și gemi
Plângând
Nebun,
Ca un
Copil!
III
Eu știu cât sânt
De efemer
Un fulg în vânt
Dar până pier,
Vreau să te cânt!
Un cântec sfânt
Cum n-a sunat
Mai minunat
Nici pe pământ
Și nici în cer
Și-atâta-ți cer
În schimb, ca preț:
Doar să zâmbești
Când trist, pe drum,
Îl întâlnești
Pe cântăreț
Tu numai cum
Știi să zâmbești!
poezie celebră de Șt.O. Iosif
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre vânt, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre schimbare, poezii despre nebunie sau poezii despre iubire
Transfigurare
Pe aripi străvezii de zbor
Spre-nalt tu te ridici ușor
Mai sus, mai sus s-atingi un nor
Iar de banal să nu simți dor.
Arunci privirea-ncet în jos
Și vezi tot ce-ai lăsat în urmă,
Iar peste-o mare de-amintiri
Se-așterne acum un strat de brumă.
În zborul tău înalt spre cer
Pe ochi îti cade-un văl de ceață,
Iar amintirile îți pier
Lăsându-ți trupul fără viață.
Dar uite ai zburat prea sus,
Mai sus de-atât nu se mai poate
Oare acuma n-ai ajuns
Mult prea aproape chiar de moarte?
E mult prea greu să rămâi sus,
Când viața-ntreagă ți-e departe
Te afli între poli opuși
Pășești spre viață sau spre moarte?
poezie de Teodora Todea (aprilie 2009)
Adăugat de Teodora Todea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre brumă, poezii despre aripi sau poezii despre amintiri
Se duc artiștii
Se duc, ne părăsesc artiștii,
Acoperiți de mari cununi,
Se duc și veselii, și triștii,
Se duc artiștii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum vă împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
Crezând în marea dimineață,
Se duc artiștii-n necuprins.
S-au agățat mai mult de viață,
Dar și de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârșit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiștii-n altă soarte,
Se duc săraci și princiari,
Jeliți târziu, abia în moarte,
Se duc artiștii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârșit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveți de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinați,
Mai suntem dezbinați.
Păcat mai vechi la frați!
Voi cum vă împăcați,
Voi cum va împăcați,
Voi, cei în cer plecați?!
cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie, poezii despre superlative, poezii despre dimineață, poezii despre artă sau poezii despre Dumnezeu
Transnistranii sânt Românii carii lăcuesc în Transtiria sau Transnistria, peste Nistru, numit Tira din vechime, strămutați de demult într-acolo; deși acum sânt mai întrupați cu Lehii, Rușii.
Iosif Genilie în Principe de Geografie și Astronomie, X. Transnistranii (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre stomatologie, citate despre Rusia sau citate despre România
Când a părăsit trupul lui Al-Mawsili, sufletul Stăpânului Sunetului a dorit să știe tot ce există pe lume în cele trei dimensiuni ale timpului: trecut, prezent și viitor, iar întru aceasta a poposit în embrionul lui Al-Kindi, Înțeleptul Islamului, lăudat fie-i numele în veci alături de cel al lui Mahomed, Profetul lui Allah. Căci, în afară de Mahomed zis Rasul, nu e suflet mai mare decât acela al Stăpânului Sunetului, care a fost negrul Sa'id ibn Misjah, apoi persanul Al-Mawsili, apoi Al-Kindi, apoi însuși Mahdi, cel ce a fost, cel ce este sub numele de Toz-Grec și cel ce va fi ca să împlânte stindardul verde pentru toată veșnicia pe ruinele acestei lumi. Iar unii spun că același suflet s-a manifestat în cei paisprezece Imami, cei ascunși și cei revelați. Iar Mahdi a fost batin și zahir, a fost ocultat și s-a dezvăluit în toată măreția sa, care vine imediat după aceea a lui Dumnezeu însuși, dacă adevărat este că Mahomed și el sunt identici.
Ioan Petru Culianu în Pergamentul diafan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre trup și suflet, citate despre înțelepciune, citate despre viitor, citate despre verde, citate despre trecut, citate despre timp sau citate despre sunet
E trist ca nimeni sa te stie
E trist ca nimeni să te știe,
Dar și mai trist să-ți zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deși ai fost ca Dumnezeu.
Unde sunteți, iubiri deșarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu fața ta?
În vița lumii acestie,
Ce-i fără capăt și-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă numai te-am avut.
De-atunci te chem din întuneric
Și amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai
un vis himeric,
Abia răsai
și iar te pierd.
Ca la un zvon ce lin adie
Urechea țin, mereu ascult
Tot mai puțină armonie
Pustiu din ce în ce mai mult.
Și din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Și-n mângâieri de tot sărac.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre urechi sau poezii despre negru
O, până când?...
De-atâta vreme-auzi și tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină și spre rai,
Și tot n-asculți, nici plânsul, nici cântarea
Și nu-ți îndrepți nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai și tu lucrurile care
Pe alții mulți i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când așa?
O, tu cunoști că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Și totuși tu rămâi pe căi deșarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns și-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?
Tu știi și de la tine ce așteaptă
De-atâta vreme și astăzi Dumnezeu!
Cunoști chemarea sfântă și-nțeleaptă,
Cunoști și calea rea și calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?
A mai trecut un an din scurta-ți viață
Și-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopții ceață,
O, rupe-ți vălul negru de pe față:
O, până când, o, până când mai stai?
Curând solia morții-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ți-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns sau poezii despre trecut
Că sânt oameni care cred totuși numai în spirit critic, pretinzând că esențialul e să alegi? Firește, sânt chiar în România. Și ei spun: esențialul nu e să găsești moduri proprii de viață, ci să ai destul spirit critic spre a alege din altă parte ce e mai bun acolo.
Dar ei nu trăiesc în România. Trăiesc într-o colonie care, întâmplător, se numește tot România.
citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Constantin Noica despre viață sau citate de Constantin Noica despre România
Credința lui Robu
Pe-aici nu trece timpul, nici moartea; numai vântul
Și fragii mici la umbră se coc puțin mai greu,
La soare șerpii mari își leapădă veșmântul
Întinerind, adică: există Dumnezeu!
Din locul ăsta dacii priveau până departe
Văzând ce nu se vede la Pol, în Empireu
Și-apoi plecau la luptă, la vie sau la moarte
Cu zâmbetul pe buze: există Dumnezeu!
Colea pe deal, în vis, pe tine te-am văzut
Frumoasă ca lumina. Cum să mai fiu ateu
Când m-ai chemat aproape de cer și mi-ai cerut:
"Iubește-mă, că vreau!": există Dumnezeu!
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre șerpi sau poezii despre frumusețe
* * *
Când se iubesc doi oameni în tăcere,
încât destinul ce-ntre ei se-mparte
rănind pe unul, altul e pe moarte,
și-n două inimi caste stă o vrere,
și când, eternizat, un suflet cere
din două trupuri zbor spre cer, departe,
când c-o săgeată două piepturi sparte
aprinde-Amor cu tainică putere
și când ei speră cu înfrigurare
într-un sfârșit comun și, peste-aceste,
iubindu-se, nu se iubesc pe sine
și când iubirea lor e mult mai mare
decât o mie de iubiri, cum este
în stare supărarea să-i dezbine?
sonet de Michelangelo din Poezii (1986), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre supărare sau poezii despre inimă
Se făcea apelul morților. În concepția legionară, care este cea creștină, existența nu se termină în moarte, ci continuă mai departe, sub o altă formă. Legionarii cred că morții lor, aceia care și-au dat viața pentru idealul care ardea în ei și care trebuia revărsat peste întreg poporul românesc, stau alături de cei vii, într-un front nevăzut, dar real, și ajută cu prezența și rugăciunile lor Mișcarea Legionară și pe camarazii rămași în viață, ca să ducă mai departe, până la limitele existenței lor, gândul unei Patrii mai bune, mai curată, mai dreaptă și mai iubitoare de Dumnezeu.
Nicolae Roșca în Ce este Frăția de Cruce
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre patrie, citate despre mișcare, citate despre limite, citate despre idealuri sau citate despre gânduri
Adam și Eva
(atâta zarvă în cer pentru o frunză uscată)
în singurătatea mea stă ascunsă
singurătatea ta care la rândul ei
ascunde o altă singurătate
și tot așa până ajungem la Dumnezeu
și bucata lui de lut înmuiat cu apă
dar și la credința lui că nu-i bine
să fiu singur și flămând
de spații
drept pentru care
într-un moment de rătăcire
te-a creat pe tine
dintr-o coastă de-a mea
de atunci parcă și mai tare doare
singurătatea
și ne-a făcut mai ușori decât aerul
fără aripi fără un rost
culegători de lumină în rai
tot țopăind din cracă în cracă
până într-o zi când degetele noastre
s-au atins
sufletele noastre s-au atins
Doamne, a început în cer o furtună
cum nu a mai fost
și nici nu cred că va să mai fie
tu picurai din sâni viață amară
ne creșteau sub tălpi
stalagmite de sare
deja ne uram cu îndârjire
de moarte
când între eternitate
și o îmbrățișare nebună
ai ales să fim muritori...
mulți nu știu că Dumnezeu
nu ne-a izgonit doar pe noi
ci și mărul și șarpele
și restul lumii
cei care au privit pe fereastră la noi
poezie de Petru Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre început, poezii despre sâni sau poezii despre rai
Totuși, iubirea
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat.
Pretenții nici n-am de la lume
Un pat, întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu.
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu pe cuprins e
Trezește-le tu c-un sărut.
Acum te declar Dumnezeu
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși în numele meu.
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele biserici
Făcându-și același reproș.
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea, de fapt, e a ta.
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer,
Tu ești în puterile mele,
Deși inchiziții te cer.
Ce spun se aude aiurea,
Mă-ntorc la silaba dintâi,
Prăval peste tine pădurea:
Adio, adică rămâi.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știri, poezii despre păduri sau poezii despre motoare
- Iași
- Iașul a rămas un muzeu al amintirilor. Dau slavă lui Dumnezeu că se păstrează și se va mai păstra așa multă vreme pentru sufletul nostru.
definiție celebră de Mihail Sadoveanu
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mihail Sadoveanu despre suflet, citate de Mihail Sadoveanu despre religie, citate despre muzee, citate despre amintiri, citate de Mihail Sadoveanu despre amintiri, citate despre Dumnezeu sau citate de Mihail Sadoveanu despre Dumnezeu
Transtizanii sânt Românii carii lăcuesc în Transtizia, pe lângă râul Tisa, spre răsărit și apus de el, pe unde au lăcuit din vechime; deși acum s-au mai întrupat cu Ungurii, Slavii.
Iosif Genilie în Principe de Geografie și Astronomie, IX. Transtizanii (1847)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râuri sau citate despre Ungaria