Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Mihai Eminescu

E trist ca nimeni sa te stie

E trist ca nimeni să te știe,
Dar și mai trist să-ți zici mereu
Că te-a pătruns nimicnicie
Deși ai fost ca Dumnezeu.

Unde sunteți, iubiri deșarte,
Ochi mari ce nu-i mai pot uita?
O, fugi departe, fugi departe,
La ce mă-ngâni cu fața ta?

În vița lumii acestie,
Ce-i fără capăt și-nceput,
În toată neagra vecinicie
O clipă numai te-am avut.

De-atunci te chem din întuneric
Și amintirea ta dezmierd
Pân-ce răsai… un vis himeric,
Abia răsai… și iar te pierd.

Ca la un zvon ce lin adie
Urechea țin, mereu ascult…
Tot mai puțină armonie…
Pustiu din ce în ce mai mult.

Și din comoara-mi de suspine,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Și-n mângâieri de tot sărac.

poezie celebră de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.
cumpărăturiCartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar -38.44- 15.99 lei.

Citate similare

Șirul indian de metafore

la semnul din cerul neatins pianul cântă
notele muzicale orânduiesc fără sațiu
logodna culorii verde
copilul meu fidel – iubirea munte

în frumusețea clipei de maturitate – poetul
femeia cu părul de foc
și ochii de cer
un incendiu de argint – jurăminte rostesc

în necuprins un portativ al naiului din ape
pe chipul ce arde mai presus de lume
val din albastru
nume

invidiat de busola orizontului visul de sidef
impresionante trăiri descătușate
trupurile noastre un miracol trăiesc
metafore.
Ca la un zvon ce lin adie
Ureachea fin, mereu ascult...
Tot mai puțină armonie...
Pustiu din ce în ce mai mult.
.
Și din comoara-mi de suspinuri,
Cu amintiri, cu dor îmbrac
Acest amor bogat în chinuri
Și-n mângâieri de tot sărac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petre Prioteasa

Doar amintiri ne-au mai rămas

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai uităm că ne-a fost greu, piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
te iubesc mereu, mereu.

A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Corneliu Culman

Ultima

În viața asta tumultoasă
Pe care-am dus-o an de an,
Tu ai fost departe, cea aleasă
Să-mi fii pe veci un talisman.

Te-am îndrăgit din prima clipă
Și te-am iubit nespus, cu dor,
Eu nu iau lucrurile'n pripă
Te-am adorat ca pe-un odor.

Mi-ai apărut ca și o stea
Pe ceru'ntunecat al vieții mele,
Ai apărut ca și o stea,
Ca să mă aperi tu de rele.

Dar am să te pierd, așa e oare?
Deși nu te-aș da la nimenea,
Dar viața e amăgitoare,
Nu știi deloc ce va urma.

Mi-ai fost și prieten și iubită
Ce mi-am dorit-o tot mereu,
Ca o cântare de lăută,
Ce mi-a cântat-o Dumnezeu.

Ești ultima din viața mea
Până în clipa când am să mor,
Pe care am putut-o dezmierda
Cu vorbe pline de amor.

Ești ultima și prețuita mea femeie,
Ce n-am s-o pot în veci uita,
Ai fost o ultimă scânteie,
Ce n-am putut a o păstra.

Să mergi cu bine, suflet bun,
nu mă poți în veci uita,
Nu vreau nimic ca să-ți impun,
În amintire să-ți rămână iubirea mea,
dragostea mea.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Doina Bonescu

COȘMARUL DIN VIS

Dezavuat coșmar in vis
Aripa neagră ți-ai intins
Până la mine....
Tot ce acoperi este nor
Tot ce atingi este un zbor
De pasăre in noapte.
Incerc să mă desprind lucid
Lumina vine-n răsărit
Si plec cu gând departe,
Acolo unde nimeni nu-i
Si unde raza soarelui
Ia lacrima din roauă.
Dar altă noapte cade trist
Mă urmărești mereu in vis
Si a-nceput să plouă.....

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Dor de mamă

Trec anii-n zbor
Și timpul în neștire trece
Însă numai un singur dor
Cu viața timpul și-l petrece.
Mi-e dor de tine, mamă dragă,
Mi-e tare dor; Ce mult mi-e dor!
Aș vrea să știe o lume-ntreagă,
Că fără tine pot să mor!
Dar viața merge înainte,
Iar timpul zboară fără habar
Și de ți-ai pierdut dragul părinte
Inima-ți plânge în zadar.
Căci nimeni înapoi n-aduce
O ființă a cărei vieți s-a stins;
Degeaba sufletul îmi plânge,
Pierdută ai fost, oricât am plâns.
De atunci mult timp a mai trecut
Și a fost mai mult un timp pierdut.
De atunci lacrimile s-au uscat,
Dar dorul tot n-a încetat.
Căci toată viața dor îmi va fi,
Cât pe Pământ eu voi trăi.
Mereu eu numai tristă sunt,
Dar oamenii-s nepăsători;
De toți ar fi nemuritori,
Ce-ar mai fi viața pe Pământ?!
Dar tu te-ai dus înaintea lor
Și m-ai lăsat c-un singur dor.
Și acuma orice veselie
E ca și cum n-ar exista;
Nimic nu-mi mai place mie,
Decât doar amintirea ta...
În mintea mea tu ești tot vie
Și vei trăi o veșnicie!
Aceasta-i unica bucurie
Ce poate să-mi mai placă mie.
Mi se întâmplă foarte rar
Un zâmbet șters să mai schițez,
Mi se întâmplă mie, dar,
Mai mult nu pot să-mi imaginez.
Nici nu pot să râd voios,
Nu am puterea o fac,
Din când în când zâmbesc frumos,
Însă numai când prefac.
De nimeni nu sunt înțeleasă,
Poate că le par prea voioasă;
Ei nu știu ce-n suflet se ascunde,
Căci nimeni în suflet nu pătrunde...
Doar tu adânc mi l-ai străpuns
Și-n inima mea ai pătruns.
Eu nu sunt singura din lume
Ce a pierdut pe cineva
Și nu-i de ajuns un singur nume
Izvorul vieții a-l seca.
Mai sunt mulți care-mi sunt aproape
Și unii chiar înțeleg,
Dar numai tu ai fost tot ce se poate
Chema mai bun, mai înțelept.
De lângă mine ai plecat
Dar, mamă, eu nu te-am uitat!
Eu gândesc mereu la tine,
Tu ești mereu doar lângă mine...

poezie de din Tăcere... (2006)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 6 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Blestem

Te-am blestemat din zori si pan' la miezul nopții,
Tot ce iubești fie sortit morții,
Să-ți trăiești viața în chinuri ca moții
Și tot ce strângi astăzi în zori să-ți ia hoții.

Te-am blestemat străbați lumea de la un capăt la altul,
Să-ți pierzi pe drum viața și șarmul și tactul,
nu valorezi mai mult decât napul,
Să poată să te înlocuiască oricând altul.

Te-am blestemat iubești tot ce te-nconjoară,
Dar să nu fi iubit mai mult ca o cioară,
Te-am blestemat să-ți amintești mereu acea seară
Și cum ai făcut tot ce-aveam mai bun în mine moară.

Te-am blestemat auzi pretutindeni țipete și suspine,
Să culegi ce-ai semănat în sufletele lor fine,
nu ai pe nimeni să te mai aline
Și noaptea și ziua să mă vezi doar pe mine.

Te-am blestemat visezi mereu la mai mult,
Să-ți vezi visele toate căzând la pământ,
Să plătești de la oameni s-auzi un cuvânt,
te ridici de jos doar că cineva să-ți facă vânt.

Te-am blestemat suferi, să te îneci în gânduri,
Pretutindeni pășești steaguri albe fluturi,
nu îți dorești decât patru scânduri,
te-nghita pământuri.

Te-am blestemat să nu mă uiți nici în ceasul morții,
Să-mi simți trupul aievea la mijlocul nopții,
Să ragi de dorință, de dor, de emoții,
Să-ți blestemi tu singur viață, norocul și sorții.

poezie de
Adăugat de Denisa-Maria IlieSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Mărțișor fără destinatar

Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor prea trist al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trist rămâne

dor de ieri, ce va fi mâine,
nu gândesc, nu vreau știu,
ce în urma mea rămâne,
știu, e totul străveziu

și când nimeni nu mă știe,
nici un bun și nici un rău,
tot ce-a fost nimicnicie,
îmi voi lua cu mine-n hău

știu, e trist și trist rămâne,
pe-a cei ochii ce m-au iubit,
mult au plâns ei pentru mine,
și-ai mei ochii s-au chinuit

au fost ochi furați de noapte,
cum vadă pe-ntuneric,
lacrimi, ce au fost spălate,
de un gând ce-a fost himeric

prea-i târziu, bate la ușă,
furișându-se încet,
moartea care-i jucăușă,
o vrea fim duet

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mioara Anastasiu

Mai Eminescu decât tine

Mai Eminescu decât tine,
Această țară n-a avut,
Și-au fost dintre ai noștri cine
Să vrea ca tu fii tăcut.

În miez de iarnă vineție,
Tot alte vreascuri ard pe foc,
Alți șoareci rod prin pod hârtie,
Dar totu-i trist și echivoc.

"Scrisoare" e cuvânt arhaic,
Iar "codru" nu mai are sens,
Să-ți fie dor este prozaic,
Poetul e de ne-nțeles.

Câți dintre noi mai știu anume,
Volumul tău de "Poesii",
Câți mai citim "Confesiune",
În nopțile de tot târzii?

Mai Eminescu decât tine
Nu-i nimeni. Și nu are cine!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Amor e...

Atot ce-i și de nu-i, nimic în veci n-ar fi,
Mai mult și decât sânge, de părinți și de tine.
O oază de sublim, de dar peste ce-i bine...
Raza din negrul nopții și sorii toți, din zi.

E tot; dorit, trăire, vis, dar, dor... e amor

poezie de (26 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te chem în vis

Adorm iar ușor, cu gândul departe,
Departe pe-un nor, pierdut în noapte,
Respir amănunte, purtat spre lumină,
Amintiri cărunte aștept ca să vină.

Renasc în visare și somnul mi-e dulce,
Către o clipă gându-mi se duce…
Și iată că dorm și totu-i pustiu
Doar lângă tine aș vrea să mai fiu.

Tresar de prin vise, te caut, te chem,
În nopțile-aprinse pe tine te-ndemn,
Să vii, apari, cu mine stai
Lumină în noapte mie să-mi dai.

Tu nu mă asculți, plutești anormal,
Spre lună, spre stele, eu par un banal,
Te rog, dar coboară din nou într-un vis
Și du-, condu- spre-al tău paradis.

Dar ce simt eu? Ce văd? Ce aud?
Sunt șoapte pierdute în beznă, în vânt?
A tale pierdute suspine în noapte…
Le-ascult venind, răzbind de departe.

Tu nu mă vrei, te chem în zadar,
Și în orice vis se naște-un hotar.
Dar ce mai contează? Tu n-ai vrut nicicând
Să vii-n al meu vis, te-am chemat plângând…

Și-acum în final, când ziua-i aproape,
Te văd, parcă simt cum vii de departe;
În noaptea adâncă ce curge încet
Pe tine ființă, a te visa încep…

poezie de
Adăugat de Eliana DoruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O, Doamne, numai Tu (Psalm 139)

O, Doamne numai Tu cercetezi
Și de departe gândul mi-l pătrunzi
Și când stau jos și când scol Tu vezi
De ochii Tăi nimic nu poți -ascunzi.
Și nu-mi ajunge bine un cuvânt
Pe buze, că deja l-ai auzit,
Tu, Doamne Dumnezeul meu cel sfânt
Din față și din spate m-ai păzit.

Și tot ce faci e-atât de minunat
Că de puterea mea e mai presus
Și-atâtea știi că m-am înspăimântat
Și-o tainică dorință-n gând mi-am pus.

De Duhul Tău departe unde pot
Ca să mă duc și unde voi fugi
De fața Ta? - În cer dacă socot
Că pot să fug și-acolo Tu vei fi.

Și printre morți fug de-aș încerca
Și-acolo, iată și acolo ești.
Cu-aripile de zori dac-aș zbura
La margine de mare - găsești!

Iar noaptea de va sta în jurul meu,
Lumina-n întuneric s-o îmbrâci
Și-acolo, Doamne, strălucești mereu
Și-acolo în lumină Te prefaci.

Dar nu Te-am cunoscut îndeajuns...
Când viața mea pe zile-o numărai.
De Tine trupul meu n-a fost ascuns
Și trup n-aveam și totusi vedeai

În locul tainic unde-am fost făcut
Ca-n adâncimi de peșteri și de vis
În mod ciudat cu viață m-ai țesut
Și-n cartea Ta-nainte eram scris.

Și câte gânduri, Doamne fir cu fir-
De-aș sta număr nu s-ar termina,
Când trezesc cu Tine eu respir,
O, cât de nepătrunsă-i calea Ta!

Și vino, Doamne să mă cercetezi
Pe-un drum greșit de sunt Tu să mi-o spui
Și când stau jos și când scol Tu vezi,
Cum Tu ești, Doamne, nimeni altul nu-i...

Amin!

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Veronica Micle

Moarte, fugi

Am urât această lume!
Și cum pot să n-o urăsc?
Un necaz nu se sfârșește,
Alte-n loc se pregătesc!

Și sperând de-o zi pe alta
Văz că sper tot în zadar,
Căci în loc de vreun bine
Chinul meu e mai amar,

De aceea, eu adese
tot suspin după sicriu;
Dar... ah! cine-mi poate spune
Și-n mormânt cum o fiu!

Poate-acolo așteaptă
Un necaz cu mult mai greu;
M-am deprins cu chinul lumii
Moarte, fugi când te chem eu!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!

Umbra

Magia nopții când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Și azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viața cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Și prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristețea-și cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristețea-și caută cărări,
Pentru vis se naște-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Și-i pustiu, și-i fără urmă,
Deja triumfă nalții nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de
Adăugat de Diana EnachiiSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Este tot ce nu las pe pământ!

Am trecut printr-o lume de dor
Unde taina iubirii s-a stins.
Este totul doar grabă si zor
Spre un țel... niciodată atins!

Nu mă dor amintiri că le știu,
Nici iubiri nu mă dor, că le-am strâns.
N-am sădit, printre zile, pustiu,
Când necazuri au fost, nu m-am plâns.

N-am avut nici prea mult, nici puțin.
Tot ce Domnul mi-a dat, mi-a ajuns.
Călăuză... doar harul divin,
Pe cărări mult prea greu de pătruns.

Doar iubire-am furat cât am vrut.
Pentru mine e tot ce-i mai sfânt,
E esența plimbării prin lut,
Este tot ce nu las pe pământ.

poezie de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Adrian Păunescu

Spune-mi ceva!

Dacă-am să te chem
Dă-mi măcar un semn
Fie și-un blestem
Din partea ta.
Totuși nu știu cum
Pentru-atâta drum
Ce-a-nceput acum
Spune-mi ceva.

În noaptea despărțirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi în doi,
În ochi bate viscolul câinesc
Și am venit să-ți spun că te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Mă-mpiedic de o lacrimă și cad
Și iar adorm și iar mi-e dat un vis
biata cifră doi s-a sinucis.

Și de atâta viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tăi mă dor,
tineri am intrat și cu ce rost
Și ce bătrâni ieșim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despărțire peste tot
Și se aude că va fi mai greu
Decât vom fi departe tu și eu.

Dar nu pentru a-ți spune că e rău
Am dat cu bulgări mari în geamul tău,
Ci ca să știi, în viscolul câinesc,
plec și mor și plâng și te iubesc.

Și vreau să-ți dau cu acte înapoi
Dezastrul împărțirilor la doi,
Ca să-nțelegi și tu ce-i cuplul frânt
Și cum e fii singur pe pământ.

poezie celebră de
Adăugat de Ion BogdanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Iubiti-va pe tunuri" de Adrian Păunescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -19.17- 10.99 lei.
Petre Ioan Crețu

Pruncul din sâmburi de cais

de-o vreme
mă tot străbate drumul de fier
din ochi și până în tălpi
pe piept numai șine de cale ferată
zici că sunt corzi imense de țambal

hei,
sunt poetul naiv
cu ochii însămânțați
cu zare căpruie
în carne îmi crește
multă umbră
ca un ghemotoc de întuneric
și tare trist mai sunt
te-am pierdut
tu ești zmeul
care s-a tot înălțat
și nu am mai avut sfoară de ajuns
să te țin aproape de mine

oare de ce cred
că ești pasărea pictată
în fereastra bisericii din sat
și nici de ce
coastele îți sunt zăbrelele
care-ți ține zborul ferecat
nu-i așa că Dumnezeu
e artist la trapez,
la circul șchiop
din Fayoum?

hei,
câtă pădure am despicat
cu pieptul
ca drujba în rapel
mi s-a spus
că m-am născut bătrân,
desfrunzit,
pe drum de pământ în căruță
există un loc la marginea satului
unde caii s-au oprit din senin
și m-am născut
acolo bunicul a săpat o fântână
de sete topită în adânc
unde îngerii strălucesc luminați
pe treptele ei am plâns
și am sângerat
lemn sfânt pietrificat în pruni
eu, feciorul abia acum născut

trupul meu din sânge
și din durere a fost făcut
din care femeile mușcă
hălci mari de lumină
și multă nefericire
nici măcar nu știți
vor crucifica
cucii în asfințit
oh,
veșnicul mire al morții,
pruncul pitit
într-un sâmbure de cais

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Disonanța

... iarna din sufletul meu-
crivăț ce geme afară-și
duc disonanța mereu
pe un arcuș de vioară

trist și sporadic mă țin
tot de cărarea pierdută
lin printre fulgii ce vin
din albăstrimea cernută

prin sita veacului meu
strâns la perete cu ușa
strâns că o nucă ce greu
stă să-și înăbușe tusa

vreau să mai fiu cine sunt
omul din pâclă de ceata
omul cu suflet cărunt
cărui de nimeni nu-i pasă

omul ce vine mereu
și tot așteaptă plece
iarna din sufletul său
tristă și lungă și rece

iarna din sufletul său
durul arcuș de vioară
și cognitivul ce greu
țin disonanța moară...

poezie de (20 decembrie 2017)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Mihai Leonte

DOR

Nu știu cum, simt tot singur
Și parcă sunt trist mereu,
Mi-e dor de frontul lung,
Prin gânduri trec,
Doar bulgări mari de minereu.

În mușchi simt parcă trepidații
Ale aceluiași perforator C.P.-eu,
Deasupra mea sunt constelații,
Nu bulgări mari de minereu.

Urcă zgomotoasă Mocănița la Abrud,
Locomotiva mică, suflă tot mai greu,
Razele de soare usucă pământul ud
Și sclipesc, ca bulgări mari de minereu.

Dar abatajul e departe sub pământ,
Gândul mi-l aduce-n față mereu,
Păstrez un singur lucru-n gând,
Bucățile de minereu.

„Mocănița” - Turda – Abrud.
18 noiembrie 1963

poezie de
Adăugat de Mihai LeonteSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Te-am căutat

Te-am căutat atât de mult și am sperat că n-ai să pleci,
Mi-ai lăsat sufletul mut și pe obraz doar lacrimi reci.
Nu întreba dacă mai plâng, nu am să-ți spun tot ce mă doare,
Chiar dacă răni în suflet strâng, tot ce-ți ofer azi e UITARE.

Din ziua în care ai plecat, nicicând n-am mai zâmbit,
Și aș vrea stii că în urma ta, pe nimeni n-am iubit,
Mi-e cerul fără stele, mi-e cerul fără soare,
Și inima din piept, iubito, iar mă doare.

Rămas în urma ta, tot strâng la piept iluzii,
În noaptea fără stele, amintiri, îmi sunt perfuzii,
În toate, doar pe tine mereu te regăsesc,
Stau singur și adorm, în lacrimi trezesc.

Te-am așteptat în gară pe un peron pustiu,
Știam că vii la mine, cu tine urma fiu,
Ți-am pregătit în grabă, un imens buchet de flori,
Când ai sosit, iubito, ne-am sărutat de mii de ori.

N-aș fi crezut că soarta e atât de nemiloasă,
Erai în fața mea, fericită și frumoasă,
Tu îmi zâmbeai continuu, iar timpul tot trecea,
Eram iubitul tău, iar tu prințesa mea.

Te voi iubi o viață, mereu ai fost confuză,
Mai pot simți și acum aroma ta pe buză,
Parfumul tău de firmă și chipul tău angelic,
În camera noastră, dragă, noi ne iubeam feeric.

Mi-e dor de glasul tău și dorul ma doboară,
Dar poate într-o zi te aștept din nou la gară,
Ne așteaptă banca noastră din parcul părăsit,
Eu știu și știi și tu, noi doi chiar ne-am iubit.

poezie de
Adăugat de Daniel ScripcaruSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook