părinte

Părinţii nu sunt altceva decât nişte copii mari până când copiii lor ii târăsc în maturitate (de obicei cu mare agitaţie şi cu multe ţipete).

definiţie de Stephen King în Christine
Adăugat de Alexandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Multe efecte sunt ca nişte copii din flori, iar ştiinţa le caută părinţii.

aforism de Ştefan Mîrzac din Natura din om, Efecte (2018)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii în sufletul cărora nu încap toţi copiii lor sunt nişte oameni cu suflet mic.

aforism de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-o să se aleagă de copii când nu va mai fi părintele? Părinţii ar trebui să trăiască atât cât trăiesc copiii lor.

citat celebru din Balzac
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucrurile cele mai mari — gândurile mari, descoperirile, invenţiile - au fost de obicei cultivate în condiţii vitrege, de multe ori gândite în tristeţe şi până la urmă stabilite şi acceptate doar cu mare dificultate.

citat clasic din Samuel Smiles
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare carte pe care alegi să o citeşti are propria sa lecţie sau propriile sale lecţii, şi, de cele mai multe ori, cărţile proaste te învaţă mai multe decât cele bune.

citat din Stephen King
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bietul tat' său şi biată mă-sa de multe ori se culcau nemâncaţi. Li se rupea inima de milă dară n-aveau încotro. Şi ca să-şi liniştească copiii, el le făgăduia că a doua zi are să le aducă mai mult. Astfel, mai cu şoşele, mai cu momele, adormeau şi bieţii copii, cu nădejde că a doua zi are să fie mai bine. Dintre toţi copiii, fata cea mai mare era mai tăcută şi mai cu judecată. Ea rămânea cu surorile şi fraţii cei mai mici când se duceau părinţii la muncă, vedea de dânşii, îi muştruluia şi îi povăţuia să fie mai cu răbdare, mai îngăduitori, ca să nu se amărască până într-atât părinţii. Dară, bate toba la urechea surdului. Adecă, de! Ce să zici? Ar fi fost şi ei, poate, mai îngăduitori, şi mai cu răbdare, dară burta le da ghies şi îi făcea de multe ori să fie neînţelegători. Într-acestea, boierului pe moşia căruia se afla aceşti oameni urgisiţi de Dumnezeu, i se făcu milă de ei.

citat celebru din povestea Fata săracului cea isteaţă de Petre Ispirescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când suntem copii, modelele noastre sunt părinţii, dascălii, prietenii noştri. Mai ales părinţii noştri, bineînţeles, chiar şi numai datorită timpului petrecut cu ei şi importanţei lor simbolice. Şi, desigur, ceea ce învăţăm de la ei despre fericire nu ne vine de la recomandările lor, ci de la comportamentele şi reacţiile lor personale.

Christophe Andre în Şi nu uita să fii fericit
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi copii

Aceşti bătrâni, aceşti copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord şi alţii sud
Şi lacrima nu şi-o aud.

Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinţii dintre ei lipsesc,
Îşi zic bunici, îşi zic nepoţi,
Străinătatea strigă-n toţi.

Aceşti copii, aceşti bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Şi rudele, cu ei nici nu-s.

Nişte copii în ţarc vulgar,
Nişte bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-şi sunt nepoţi, nu-şi sunt bunici.

Copiii n-au ce-şi aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis şi spre infern.

Şi pân' s-ajungă la sfârşit,
Au de trăit şi de murit,
Ca vietăţile-n nisip
Ei nici nu-şi seamănă la chip.

Aşa au fost, aşa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veşnic paradis.

Purtându-şi umbrele în mâini,
Ce trişti copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiţi de vii,
Ce trişti bătrâni fără copii.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faptele copiilor sunt un testament pe care îl primesc la maturitate de la părinţii lor.

citat din Christopher Paolini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram nişte copii mari, exaltaţi în jocul fantastic de a ajunge până la cer cu forţa mâinilor. Ce recompensă putea fi mai mare pentru acest efort, decât zâmbetul luminat de bucuria izbânzii al celui care, emoţionat a atins creasta?

citat din Lionel Terray
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţia noastră a moştenit o lume incredibil de frumoasă de la părinţii noştri şi aceştia de la părinţii lor. Stă în puterea noastră dacă ai noştri copii şi copiii lor vor moşteni aceeaşi lume. Nu trebuie să fim generaţia responsabilă pentru înrăutăţirea ireversibilă a mediului înconjurător.

citat din Richard Branson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se întâmplă chiar celor mai mari înţelepţi, celor mari mari sfinţi să cunoască momente de frământare, agitaţie, dar ei sunt conştienţi, simt de îndată că vibraţiile lor s-au schimbat şi restabilesc imediat armonia.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şase copii şi părinţii lor liliputani sunt o familie mare de oameni mici.

aforism de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilului poţi să-i spui tot, tot; întotdeauna m-a uimit cât de puţin cei mari, taţii şi chiar mamele, îşi cunosc copiii. Copiilor nu trebuie să le ascunzi nimic sub pretextul că sunt încă mici şi e prea devreme pentru ei să ştie ceva. Ce idee tristă şi nefericită! Şi ce bine îşi dau seama copiii că părinţii lor îi cred prea mici şi prea neştiutori, când ei, în realitate, înţeleg totul. Adultul nu ştie că, până şi în chestiunea cea mai dificilă, copilul îi poate da un sfat util.

Dostoievski în Idiotul (1868)
Adăugat de Iorgu Ioan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii, în general, nu sunt decât nişte copii mai mari.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CV-ul meu

Mă aflu în amurgul vieţii.
Toamne multe m-au brumat.
Nu-mi plâng anii tinereţii,
Cu mult respect i-am purtat.

La minte n-am fost îngust.
Carte multă-am învăţat.
M-am îmbrăcat cu mult gust,
De viaţă m-am bucurat.

O meserie bună am avut,
O casă frumoasă-am ridicat,
La multe m-am priceput,
Cu munca m-am împăcat.

Averea mea sunt doi copii
Care pe lume i-am adus.
Le doresc să aibă bucurii,
Viaţa să îi poarte cât mai sus.

Carte bună-au învăţat
Şi sunt împliniţi în viaţă.
De părinţi ei n-au uitat,
Ca pe copii ne răsfaţă.

Copiii sunt viaţa noastră!
Noi, părinţii, viaţa lor!
I-am crescut ca flori în glastră,
Acum ne sunt de ajutor.

Între părinţi şi copii
Există-ntotdeauna un contract:
Atâta vreme cât sunt vii
Se iubesc, nu se despart.

poezie de Dumitru Delcă (8 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe la Caracal

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi,
Părinţii care-şi pierd copiii...

Striviţi sub tainice mistere,
Se duc părinţii spre alt rost,
De parcă nici nu ar fi fost,
Şi-i lasă pe copii-n durere...

Dar timpul lecuie durerea,
Iar truda zilei trece-ncet,
Coşmarul morţii în regret,
Şi soarta îşi impune vrerea...

Dar vrerea-i uneori nedreaptă,
Şi îi răpeşte pe copii,
Lăsându-i pe părinţi pustii,
Căzuţi pe-a disperării treaptă...

Nici timp, nici trudă, nu au vlagă,
S-aline prea cumplitul chin,
Li-i viaţa cupă cu venin,
Şi fără rost e lumea-ntreagă...

E trist când fiicele ori fiii,
Îşi pierd sărmanii lor părinţi,
Dar sunt de-a dreptul scoşi din minţi
Părinţii care-şi pierd copiii!

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copiii sunt nevoiţi să suporte prostia celor mari, până când şi ei se fac mari.

citat din Jean Anouihl
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când prinseră de veste părinţii că băiatul nu e, caută-l în sus, caută-l în jos, nu e; ba mai în dreapta, ba mai în stânga, de loc! Mai cercetară pe ici, mai cercetară pe dincoaci, aşi! nici pomeneală nu era de el! Tocmai târziu hei! aflară de la nişte drumeţi că au văzut un băieţandru călare pe deşelate pe un căluşel, care se ducea ca vântul. Ei ziceau că n-apucară să se uite după dânsul, ca de când se apucase să le spuie, şi pieri din ochii lor ca o nălucă, ca şi când n-ar mai fi fost. Îl plânseră părinţii până când se istoviră şi dânşii, şi ochii din lacrămi nu şi-i mai uscară; dară în deşert, că fiul lor nu se mai întoarse. Pasămite ei, daca s-au lăsat zburdălniciei lor şi s-au văzut la câmp, nu s-au mai gândit în urmă, ci au întins la drum zbenguindu-se şi încurcându-se, până ce, când băgară de seamă, ajunsese pe nişte tărâmuri necunoscute.

Petre Ispirescu în Făt-Frumos cel rătăcit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii imaturi şi lipsiţi de apărare sunt îndoctrinaţi timpuriu cu idei religioase, de către părinţii lor, bunicii lor, profesorii lor de religie etc. Pe când ajung adulţi, sunt convinşi că posedă adevărul şi-şi petrec restul vieţii elaborând şi apărându-şi religia.

C.W. Dalton în Partea dreaptă a creierului şi religia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!