Banul

Banul - diavolul pentru care
Toată armata lumii
Îngenunchiază şi luptă.
Marionete bicefale,
Monştrii născuţi în păcat, din păcat,
Se-nchină şi... cad...
Sutane prăfuite de necredinţă
Poartă crucea ca pe un trofeu.
Cari se ascund la umbra tăcerii...
Însingurarea muşcă,
Moartea vindecă...
Furtuni, în iureş amar,
Alunecă-n inimi pătate de jar.
Vulcani de ură ţâşnesc
Clătinând trupuri de humă.
Unde sunt oamenii?!
În care colţ se adună?!
M-aş ridica steag împotriva diavoleştilor cete,
Le-aş plăti înzecit
Dacă
Dumnezeu ar putea să mă ierte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, plâng...

Doamne, plâng şi sufăr, Doamne!
Nu e drept a judeca...
Doar ne ai ca nişte pietre
Putrezind sub crucea ta.

Sângele-Ţi în râuri calde
Se prelinge peste noi...
Ne priveşte suferinţa!
Oh, ne scoate din noroi!

Izbăveşte de osândă
Trupul - humă de păcat
Fiindcă numai Tu ai dreptul
Doamne, de-a ne fi iertat.

Îngenunchi, mi-e rană plânsul...
Gândul, un vulcan... Amar
Îmi duc clipele... În sânul
Tău, de-acum Tu ia-mă iar!

M-am topit sub jarul crucii...
Mulţi mă biciuie... Mă ard...
Eu la umbra crucii Tale,
Doamne, ca o umbră cad.

N-am să vin cu daruri scumpe,
Doar cu sufletul... Sunt eu!
Cer a mă-ntrupa de-acuma
În duh sfânt, cu Tatăl meu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două steluţe strălucind pe mare

Un ochi privind în spaţiu..., Unde oare?
În care colţ al lumii, geana lui a poposit?
Pe valuri reci de mare
Sau peste umbra încă-a nimănui?
Căci poate acolo-n lumi îndepărtate
Trupuri trăiesc, dar nu spre a muri
Ci pentru-a răsări-ntr-o albă noapte,
Aceea cea de dincolo de zi.
Surâs? Deşertăciune?... Unde-s oare
Din golurile lumii, ochii tăi?
Două steluţe strălucind pe mare
Incandescente, pline de scântei.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsaţi-mă!

Lăsaţi-mă să plâng!
Poate mă voi transforma
În ocean...
Să îzbesc diavolul neprieteniei
Şi al tăcerii
Şi al resemnării.
Nu pot să tac, sunt mare-n furtună...
Lăsaţi-mă să plâng!
Nu sunt un zeu!
Am dreptul să cad...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare pas modela o urmă lăsată să strălucească în făina timpului, spre a nu putea rătăci copilul din noi. Privind înapoi, lăsând privirile să se spulbere, vom cădea ca o fâşie de steag pe câmpul de luptă.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amintirea duşilor în război

Vezi prunci cerşind la vreme de război,
Trecând desculţi prin colb, la suflet goi,
Ducând cu ei poveri şi suferinţi,
Copii ai nimănui, copii cuminţi...

Vezi scrijelit cu schije un mormânt
Şi numele celor ce nu mai sunt...
Furtuni şi ploi vor plânge zi de zi,
Ei sincer şi cuminte vor muri.

Sunt ploi de lacrimi... Ce dureri deodată!
O altă cruce suferinţa-şi poartă...
Îngerul morţii trece foc şi jar,
Lăsând în urmă trena de amar.

Vezi mame care pruncii-şi ţin la piept,
Urând războiul crud şi prea nedrept.
Sunt scut şi casă, schit şi devenire,
Se dau pe sine întru prăbuşire...

Sunt catedrală sfântă, cer, vulcan...
Au strâns în ele lacrimi şi amar
Şi ar muri spre-a nu putea vedea
Alţi morţi ce-n lume ar putea urma.

Sub biciul crud al ne-nţelesei uri
Dorm prunci fără de case, oameni buni!
Dorm prunci fără părinţi, înlăcrimaţi,
Prunci care plâng de dor, însinguraţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prezentul în ochii durerii

Râuri de vomă poartă în pântece
Bolovăniş de ură,
De dureri şi blesteme,
Ne-dragoste şi distrugeri,
Păstrate în taină
În umbra nisipului fin
De zâmbete false.
Oglinda reflect durere,
Puroi şi balast al lumii mizere.
Să epurăm oglinzile sufletelor bolnave!
Să le lovim de stâncile privirilor oarbe!

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul vindecă. Tăcerea cuprinde lacom glasul dorului agăţat într-un colţ de suflet. Călătorii obosiţi, rătăciţi prin inimi străine îşi golesc buzunarele de vise. Vuietul trenurilor vechi se aude in depărtare, într-un ecou prelung al trecutului, găzduind suflete care fug din calea iubirii. Ar vrea să revină, însă dragostea e oglinda acelui curaj nebun, o faţadă amplă a Universului. Gările rămân goale, prăfuite şi adesea poartă urma vorbelor nerostite. Astfel, într-o alegere bizară unele inimi ies din poveste pentru totdeauna.

Andreea Palasescu
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sms eşuat

Eu nu îţi trimit sms,
Aş scrie scrisori, dar nu ţi le-aş trimite,
Le-aş pune în sertarele pe care nu le am,
şi nu le voi mai scoate niciodată de acolo.
m-aş trasforma în scrisoare
şi m-aş ascunde printre cărţi groase şi prăfuite
ştiind că acolo nu mă vei găsi niciodată.

Dar sunt un e-mail ajuns în Spam,
pe care îl citeşti doar atunci
când nu m-ai primeşti declaraţii de vise în Inbox.

Apăs sute de like-uri
pe imaginea ta care mi sa oprit de atâta timp pe lentile,
păcat ca nu pot să dau un replay amintirii.

Numai tastele mele au rămas întregi
pentru că îţi iubesc tăcerea,
îmi place să ştiu că eşti
dincolo de monitorul meu,
în aşteptarea unei discuţii banale
plină de semne zâmbitoare sau triste.

Ştiu că nu îmi poţi da delete...
Ştiu că ţi-e dor de ceea ce voi fi
după ce mă vei vedea...

Eu nu îţi trimit sms,
Pentru că tu ştii...

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (21 iunie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu nu pune oamenii unde le este locul; îi lasă să lupte pentru a ajunge acolo.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înainte de păcat, diavolul ne face să-L vedem pe Dumnezeu milos, iar după păcat ni-L prezintă ca Judecător neîndurat.

citat din Sfântul Tihon
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mulţumesc!

Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ţie vreau să-ţi mulţumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aş putea să te găsesc?!

N-aş putea nemărginirea
Să-ţi măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,

Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!

Nu ţi-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng şi eu... Când foamea doare
Mă ascund şi plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!

Când văd plâns de mulţumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!

Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!

Picură lumină, Doamne
Şi dreptate şi cuvânt
Peste lumea în mişcare
Pân' la trecera-n mormânt.

Uşurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanţurile strâng! Şi sânge
Curge-n ochii tuturor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă..., acela...,sunt eu

Dacă iubirea linişteşte sufletul,
acela care o oferă, sunt eu.
Dacă dragostea suportă vinovăţia,
acela care o poartă, sunt eu.
Dacă timpul îşi cântă eternitatea,
acela care ascultă, sunt eu.
Dacă pământul îşi arată comorile,
acela care le adună, sunt eu.
Dacă viaţa învinge moartea,
acela care câştigă, sunt eu.
Dacă cerul îşi deschide porţile,
acela care intră sunt eu,
muritor plecat la Dumnezeu.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neferis

Dacă-ţi pui sabia sub nas
ai putea să mă simţi,
gustul nisipului unde eu nu mai sunt
te-ar putea slăbi până la trezire.
Dacă lama se frânge
spărgând frontiera mea de bumbac, e păcat.
Eu sunt dorinţa pe care ai omis să o doreşti
când carnea ta putea încă să se umple de dorinţe.
Tu eşti mult căutatul asediu fără cetate.
Mâine, dacă oasele care cresc în visul tău
vor ridica scoarţa pământului, eu voi fi acolo,
mă vei vedea scurgându-mă în adăpostul din care am plecat
vasul destinului:
Voi învălui furia cu pânza inimii,
Voi scufunda această câmpie în amărăciunea ta,
şi voi vindeca.

poezie de Norbert Bugeja (2018), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Re-naştere

Mai naşte-mă odată şi-nc-o dată!
Nu pot trăi în ură şi-n păcat!
Căci de păcat mi-e inima-ntinată
Şi sufletul îmi e întunecat.

Şi de voi fi un fulger în furtună,
Ori avalanşă, vaiet ori vulcan,
Să simt eliberarea, vreau, în urmă,
Căci de iubirea vieţii simt alean.

Poate că n-am ştiut să strâng lumină
În pumnul fraged, de păcat umbrit.
Poate furtuni m-au smuls din rădăcină
Şi renăscând, abia m-am mântuit.

Dar eu îţi cer: mai naşte-mă odată!
Un zâmbet vreau să fiu acum... atât!
Poate că de tăceri sunt vinovată,
Dar vreau să pot s-o iau de la-nceput.

Cerşesc, străin, la porţi, o alinare,
Devin de-acum copacul fără umbră
Şi nimeni nu-mi mai calcă la piciare
Şi lumi de pace-n mine se surupă.

O vrajă în neant se risipeşte,
O lume nouă-n mine-a evadat,
Mai naşte-mă odată! Şi păzeşte,
Să nu mă pot simţi... ne-vinovat.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu vă acuzaţi unul pe celălalt, Dumnezeu nu vă va acuza. Dacă n-ai nici un acuzator, vei putea ajunge în rai. Ceea ce mulţi oameni numesc păcat nu este un păcat; fac multe lucruri pentru a desfiinţa superstiţia şi în cele din urmă, o voi face să dispară.

citat din Joseph Smith Jr.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colind în cer

Colind la Domnul meu, colind în cer,
Cu bunii mei plecaţi cândva, cu leru-i ler.
Şi îngeri ning, din ochii mei, de suferinţi,
Plâng pe pământ, loviţi de ger, copii cuminţi.

Vin Doamne Sfinte, sărbători, dar ce păcat,
Că pruncii noştrii, cina încă, n-au mâncat.
Produsele se tot scumpesc şi traiu-i greu,
De vremuri noi, mă îndoiesc, parcă şi eu.

Privesc biserica cu jind şi m-aş ruga,
În calea Ta să îngenunchi. Poate ceva,
Vei face Tu, din sărăcie să ne scoţi,
Că ne-au prădat şi biciuit atâţia hoţi...

Facturi prea mari ne osândesc şi e păcat,
Copii un brad împodobesc. Şi s-au culcat
Cei care focul au aprins în suflete...
Lumină nu-i în gândul lor, nici cald nu e.

Ne mor bătrâni, ne mor copii, speranţe mor,
Căci a trăi fără nimic nu e uşor.
E ură, crime sunt, dureri... Când leru-i ler
Eu n-am nimic, n-aveam nici ieri, în frigider...

Dar Doamne, dă mai bine Tu o lege sfântă,
În rănile tot mai adânci simt cum se-mplântă,
Cuţitul unei vieţi de iad. Zvâcnesc furtuni!
Mai sunt şi plâng, în lumea mea, şi oameni buni.

Covidul iar ne-a invadat. Şi în spital,
Ne mor bătrâni, ne mor copii... Ce gust amar
Simţim în noi. Cumplit destin, sfârşit de veac,
Sfârşit de lume, sau de vieţi... e tot un drac.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nanei / cu dedicaţie

Pentru poliţişti pe tocuri,
Nu viteza recomand,
Destinul le face jocuri...
Inimi ard şi... flecuri cad.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copaci de sentimente

Prin porii pielii albastre
Mi-au rescut copaci de sentimente
Pe care au înflorit visele.
Frunzele-gânduri se leagănă
Sub greutatea cuvintelor.
Dureri răscolesc amintirile prăfuite.
Plouă floare de tei
În palma pe care ridurile
Au desenat tăcerea.
A picat lumina pe duşumeaua irişilor...
Crucea trupului a încărunţit.
Aşteptare...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Antistresul

Antistresul în spital
E banul din buzunar,
Mită fără de ruşine
Pentru cei care îi ţine.

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schimbare

I-am dat planetei "fenobarbital",
Să doarmă-n sinele-i mereu murdar,
Cu dăruire să se contopească
-Nceputului precoce şi carnal,
Din suflet oamenii să se iubească,
Uitând de gustul vieţii cel amar.
Să ningă-n vene curgere de gheaţă,
Vulcani sălbatici să-i oprească vrerea,
Să prindă arii fluturi de iubire
Şi să mustească-n suflet mângâierea.
Când răscolind cenuşa fericirii,
S-or aşeza pe cer stele de jar,
Să se trezească sinele planetei
Sa soarbă-al începutului nectar.
Pacea luminii să ne înconjoare
Etern şi blând, cu suflet de copii
Să ascultăm poveşti cu zâne bune
Şi să zâmbim în fiecare zi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!