Eşti om până în clipa în care oasele încep să-ţi scârţâie de tristeţe... După aceea ţi se închid toate drumurile.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Maciuca Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate neputinţele se reduc la una: aceea de a iubi, aceea de a evada din propria tristeţe.

citat celebru din Emil Cioran
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cam scârţâie toate, mon cher

cam scârţâie uşa cea veche,
cam scârţâie scara spre cer,
cam scârţâie într-o ureche
o frunză răpusă de ger.

cam scârţâie ventilatorul,
cam scârţâie traiul mizer,
cam scârţâie frâna, motorul,
şi n-am niciun marche arrière.

cam scârţâie încheietura,
cam scârţâie clanţa de fier,
cam scârţâie dinţii şi gura,
să scârţâi e tot ce mai sper.

cam scârţâie coarda viorii,
cam scârţâie glasu-n eter,
cam scârţâie bilele morii,
cam scârţâie toate, mon cher.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (30 mai 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă, Doamne, ce mai poţi până nu-ţi trântesc oasele mele în cap!

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate marile întrebări metafizice încep cu o criză de urât.

Emil Cioran în Caiete III. 1969-1972
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

O tristeţe care nu închide în sine necesitatea mângâierii nu va realiza experienţa religioasă niciodată. De aceea, muzicienii-poeţi, adică acei ce se satisfac cu tristeţea în sine, rămân străini de Dumnezeu.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai după ce ai suferit pentru toate lucrurile ai dreptul să-ţi baţi joc de ele. Cum o să calci în picioare ce n-a fost chin?

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

De când Schopenhauer a avut năstruşnica inspiraţie să introducă sexualitatea în metafizică, iar Freud pe aceea de a înlocui vorbirea deşucheată cu o pseudoştiinţă a frământărilor noastre, a devenit la modă ca primul venit să ne vorbească despre "semnificaţia" isprăvilor, timidităţilor şi reuşitelor sale. Toate confidenţele încep cu asta, şi toate conversaţiile, până la urmă, acolo ajung. În curând, relaţiile cu ceilalţi ni se vor rezuma la notificarea orgasmelor reale sau născocite. E destinul speciei noastre pustiite de introspecţie şi anemie: să se reproducă prin cuvinte, să-şi etaleze intimităţile nocturne, sporindu-le eşecurile sau izbânzile.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii, Vitalitatea dragostei (1952)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai eşti tânăr din clipa în care începi să nu-ţi mai alegi duşmanii, mulţumindu-te cu cei ce-ţi stau la îndemână.

Emil Cioran în Silogismele amărăciunii (1952)
Adăugat de Andrada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fenomenul morţii provoacă cea mai mare tristeţe. Şi nu este revelator pentru diferenţa dintre melancolie şi tristeţe faptul că niciodată o înmormântare nu poate fi numită melancolică?

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nume poartă osul pe care îl ating? Şi ce putem avea în comun, el şi cu mine? Ar trebui să reluăm exerciţiul cu altă parte a trupului şi să continuăm până în clipa când nimic nu mai este al nostru.

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce te-ai frământat ca un nebun să-ţi rezolvi toate problemele, după ce te-ai chinuit pe culmi, când ar trebui să dai răspunsuri sfârşeşti prin a găsi în tăcere singura formă de expresie... Cine nu sfârşeşte în tăcere înseamnă că n-a înţeles totul.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea apare după toate fenomenele prin care viaţa pierde din ea însăşi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti obsedat de detaşare, de puritate, de nirvana, şi totuşi cineva înlăuntrul tău îţi şopteşte: "Dac-ai avea curajul să-ţi exprimi dorinţa cea mai secretă, ai spune: Aş vrea să fi inventat toate viciile."

Emil Cioran în Demiurgul cel rău
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spune-mi cum vrei să te prăbuşeşti, ca să-ţi spun cine eşti.

Emil Cioran în Lacrimi şi sfinţi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndată ce cineva se converteşte la ceva, la început îl pizmuim, după aceea îl compătimim, apoi îl dispreţuim.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simbelmyne
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi pricepe ce înseamnă "meditaţia" dacă nu eşti obişnuit să asculţi tăcerea. Vocea ei este un îndemn la renunţare. Toate iniţierile religioase sunt cufundări în adâncimile ei. Din misterul lui Buddha am început să bănuiesc în clipa în care m-a apucat frica de tăcere. Muţenia cosmică îţi spune atâtea lucruri, că laşitatea te împinge în braţele acestei lumi.

Emil Cioran în Amurgul gândurilor
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt omul care voi râde în clipa supremă, în faţa neantului absolut, voi râde în agonia finală, în clipa ultimei tristeţi.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de holy graal
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai bine să-ţi vizitezi mormântul înainte de moarte decât după.

Emil Cioran în conversaţie cu Friedgard Thoma
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un inteligent absolut ar fi un schelet ce şi-ar ascunde oasele în transparenţa gândurilor.

citat clasic din Emil Cioran
Adăugat de Ciulu Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe automată: un robot elegiac.

Emil Cioran în Despre neajunsul de a te fi născut
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!