Tu ești perfectă
Tu ești perfectă, darling,
Îndrăznesc prea mult?
Langoare, frumusețe și nimic mai mult,
Poetul e cărunt din naștere,
Realul e un cal cam nărăvaș,
Mereu învinge. Ce mai scrii?
Mă-ntreabă un a mic absurd de singur,
Eu printre măști mă plimb,
Dogul german a devenit felin,
De treabă pare moartea, bat-o vina.
O vreau, n-o vreau ca pe-o femeie.
Trăim pe interval, fără bilet,
Un felcer ne urează viață scurtă,
Un ghicitor promite zece vieți,
Dar tu ce crezi? Nici apa nu mai clipocește,
Albinele nu bâzâie, ci urlă,
Un monstru este pasărea colibri,
Mai sinceri corbii tot boncăluind nerăbdători,
Cocoșii râd de dimineață ca bețivii,
Stelele cad din cer cu semne militare,
Liliecii sunt pe drumuri spânzurați pentru vagabondaj,
Comun e strigătul întâiului născut cu geamătul
De la intrarea-n morgă. Dar cum ating petala
Cu aceleași degete cu care mângâi sânul proaspăt
Al fecioarei, poți crede că și mare cântă?
Ași, e doar închipuire, marea e-un rechin mereu flămând.
Atunci, să-mi spui de unde nasc cuvinte?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre naștere
- poezii despre virginitate
- poezii despre vinovăție
- poezii despre victorie
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre urări
- poezii despre sinceritate
- poezii despre râs
Citate similare
Nu mai vreau
Nu mai vreau din viața asta nici măcar o clipă!
Nici un glas să-l mai aud, Eu mă duc, mă duc!
Și nu știu unde, unde voi ajunge fără Tine!
Nu mai cer sfinților milă, nici versurilor rimă!
Dumnezeilor absenți nu le mai cer un cent!
Nici o zi acum să-mi cumpăr nu mai vreau!
Dintr-un univers prea mare unde Eu am rătăcit!
Nici cuvântului glas.... când Eu încă nu mor!
Nu mai cer nopților somn, nici somnului vis!
Nu mai vreau să-mi mai atingi inima prin care-mi curgi!
Nici cerului infinit unde Eu tot m-am pierdut!
Nu-ți mai cer acum nimic din tot ce Eu n-am avut!
Nu mai cer soarelui zi senină, nici iubiri milă!
Nu mai vreau vedere într-o lume de durere!
Nici auz când Tu n-ai glas și nici cuvinte!
Nu mai vreau vorba ce minte, nici icoane sfinte!
Nu mai vreau cruci între drumuri!
Nici pași rătăciți în lume fără Tine,
Când te caut în nu știu ce unghere!
Nu mai vreau gânduri ce mă dărâmă!
Nu mai vreau așteptarea care doare!
Nici ziua în care visul încă nu moare!
Nici noaptea fără stele, fără Lună, fără...
Fără Tine lipasa viselor mele stinghere!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre poezie
- poezii despre noapte
- poezii despre moarte
- poezii despre cuvinte
- poezii despre versuri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt poetul abisal
Nu sunt poetul abisal, nici retor, nu scriu ziua,
Nici noaptea, dar eu scriu pe cer
și pe cuvânt de-onoare, nu-s saturnian,
nu-s fascinat de-un fond obscur,
nu umblu la subsoluri, nici Babilonul nu-l visez,
nici moartea nu-mi este iubită,
nici nu urăsc cum trebuie, cu migală,
dar ești poet? Mă-ntreabă-un lector ipocrit,
un semen de al meu, nu fac infarct,
scriu cum respir, când nu mai scriu,
duceți-mă la Morgă pe ascuns,
sunt Hyde și Jeckill, scriu, nu scriu,
astfel eu supraviețuiesc, nebun sau limpede
ca apa de izvor.
Brusc, ceva din adânc, din ceruri, din codru,
Viața, ca florile-n crâng, se duse ca Orbul,
Ce să-nțelegem și cum? Duminică a împăcării,
Trecutul pare doar fum, ostateci suntem întrebării.
Operă-bufă trăim, plângem zadarnic,
În ghilimele vorbim, Domnul nu-i paznic,
Mările, drogul, poem, visul Nirvanei,
bem fără să bem, iubim sfârcul Ioanei.
Se făcea că mările au secat,
Umblam în gigantice cratere,
Mă priveai cu alți ochi,
Eu mă scufundam în nisipul marin,
Un picior, un braț, un obraz,
jumătate eram afară,
tu străluceai nemiloasă,
apoi apele s-au așezat.
Părintele meu, ești de mult în pământ,
Eu mă mai caut în scris și în gând,
Eu te aud, noaptea, în vis,
Iar prin uitare nu te-am ucis.
Nu știu pe unde ne-om întâlni,
Nu cred în rai sau în iad, suntem vii,
Oamenii urcă, urcă mereu,
O înălțare spre Dumnezeu.
Tot ce-ai greșit, greșit-am și eu,
Dar mă înalț la Dumnezeu,
Vin generații, mă-ngroapă încet,
Ei vor greși, cum și eu mai greșesc.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre religie, poezii despre greșeli, poezii despre sâni, poezii despre iubire, poezii despre apă sau poezii despre vorbire
Doar tu
Privește-adânc în ochii mei, să înțelegi că strălucești,
Acolo este frumusețea, acolo afli cine ești,
În ei te poți vedea pe tine și poți afla cât te doresc,
Ești mai frumoasă decât pare, iar chipul tău e îngeresc
Eu nu te văd doar prin tipare și n-aș putea să te confund
Cu standarde ce-au fost impuse, de cei ce nu iubesc profund,
Tu pentru mine ești perfectă, ba chiar mai mult decât doream,
Așa cum ești, îmi ești iubirea, ești absolut tot ce visam
Vreau doar să știi ce frumusețe văd eu atunci când te privesc,
Ești raza mea strălucitoare și tot albastrul meu ceresc,
Vreau să mă crezi, să crezi în tine, noi doi defecte nu avem,
Suntem frumoși dansând alături și ne iubim ca-ntr-un poem
Te rog alungă orice teamă, ai înflorit la brațul meu,
Trăiești a doua tinerețe, de fapt... ești tânără mereu,
Și chiar de ai uitat vreo clipă, eu sunt aici să-ți amintesc,
Că te-am ales din cele multe, să te alint... să te iubesc
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre frumusețe, poezii despre tinerețe, poezii despre dorințe, poezii despre îngeri, poezii despre uitare sau poezii despre standard
Între azi și demult
te ascult cel mai mult când tu taci și exiști
când mai crezi c-am rămas doi copaci pesimiști
tu trăiești cel mai mult în prezentul ocult
și mă cauți mereu între azi și demult
pe aceleași alei sunt un biet menestrel
sunt o salvă de tun într-o piele de miel
nu mai sunt ca un om nici copac nu mai sunt
sunt un tropot de cal cu potcoave de vânt
te iubesc mai acut când prin ploi te dezbraci
și te-mbraci cu finalul câmpiei de maci
nu mai știu nici ce ești nu mai pot nici să mint
cât de mult te-am urât cât de mult te-am iubit
sunt o brumă de toamnă pe-o frunză de crin
m-ai rugat să te mângâi pe coapse puțin
și prin umbra înalt-a pădurii de tei
suntem trupuri de foc și ne pasc niște lei
nu mai sunt ca un om și nici cal nu mai sunt
sunt un dangăt de clopot căzut pe pământ
sunt o toacă de lut care bate tacit
dinspre minus nimic înspre plus infinit
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre copaci, poezii despre vânt, poezii despre tăcere, poezii despre toamnă, poezii despre tei sau poezii despre sfârșit
Nick: Maria, iubirea mea... Îmi pare rău! Sincer, îmi pare rău că m-am îndoit de tine, de dragostea ta! Te rog, iartă-mă! Poți oare să mă ierți?!
Maria: Nick, iubitule... Nicky... Bineînțeles că pot, prostuțule... Te iert. Atâta timp cât nu o să mai crezi vreodată despre mine că aș putea să...
Nick: Ssst... Te rog, nu-mi reaminti că am fost în stare să cred un asemenea lucru despre tine. Ce tâmpenie! Îmi pare rău! Nu se va mai întâmpla! Niciodată! Iar dacă s-a întâmplat acum, a fost doar din cauză că te iubesc. Te iubesc mult, mult de tot! Poate prea mult, prea mult... Nu aș putea trăi fără tine! Nu-mi pot imagina cum ar fi viața mea fără tine; probabil foarte tristă. Nu vreau să te pierd! Nici pentru el, nici pentru altcineva. Nu, nu vreau...
Maria: Nici n-o să mă pierzi, prostuțule!
Nick: Și mă vei iubi mereu la fel de mult ca și până acum?
Maria: Desigur, dragul meu. Ca și cum nu s-ar fi întâmplat niciodată nimic. Poate chiar și mai mult, dacă se va putea.
Nick: Mulțumesc, iubito.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre viață, citate despre iertare, citate despre tristețe, citate despre timp, citate despre sinceritate, citate despre mulțumire, citate despre imaginație sau citate despre declarații de dragoste
Cat oare?
Am oare prea multi ani sa mai fiu visator?
Nu mai sper in iubiri ce tin la infinit,
Am cautat o fata si nu imi e usor,
S-accept ca niciodata nimic n-am izbavit.
As vrea sa simt ca viata este mai mult de-atat,
Toti cei din jurul meu sunt prinsi in realitate,
Eu doar o folosesc, mai mult mi-ar sta in gat,
Si noaptea-n al meu vis, mi le-mplinesc pe toate.
Ori am citit prea multe, ori poate prea putine,
Dar tot ce e in jur, gunoi intins pe sange,
Nu pot sa ma simt parte acestei lumi straine,
Adesea cer mai mult pana si de la mine.
Vreau femeia din vis, nu vreau o impostoare,
Curata, iubitoare, un partener pe viata,
Nu mai vreau trecatori ce se sterg pe picioare,
Ori este ea ori ba... Atat! nu mai fac fata.
Mereu am fost mintit, mereu si inselat,
Acum cica regreta, asa o fi dar lasa,
Nu caut impacare, nu vreau ce am lasat,
Un suflet nou si bland as vrea sa am in casa.
Sa stiu ca ochii ei ma cauta pe mine,
Nu vreau sa fiu optiune, mai bine ma lipsesc,
A trecut ceva vreme, sunt singur dar sunt bine,
Insa cat voi mai fi, de n-am sa mai iubesc?
poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre timp, poezii despre suflet, poezii despre realitate, poezii despre promisiuni, poezii despre picioare sau poezii despre ochi
Deasupra Sinaiului
Deasupra Sinaiului norii
Deasupra norilor El,
N-am fost acolo, înseamnă
Că Dumnezeu e în noi.
În casa vecinului, moartea
A pus un bilet de tramvai,
Așa se pare, vecina
Crede ca mortul e-n rai.
* * *
Cred în viața de apoi,
Ca-n această viață,
După moarte am și eu
Drept la alta față.
În memorie păstrez
Mii și mii de chipuri
Sunt un biet calculator
Plin de videoclipuri.
Te-am iubit și m-ai uitat,
Nimic nu se pierde,
Noi de mâine vom relua
Filmul. Ești eternă.
Vrei, nu vrei, ai să-mi răspunzi
La-ntrebarea veche,
Pân-atunci nu poți să fii
Altuia pereche.
* * *
Oasia, oraș pierdut,
Fără de iarbă, fără lut,
Un obelisc în centru doar,
Cu litere de aur rar,
Acolo moartea s-a născut,
Orbirea minții n-a durut,
Toți obiectivi, obiecte doar,
Un cap de om înfipt în par.
Ocazii odioase-n dar,
Tărâm celebru, funerar,
Se-neacă-n opium cel sultan,
La nord, la sud de Kermikstan.
Oracolul știe ce-a spus,
Viața-n zare cal s-a dus.
* * *
Pianul un cal care moare,
Din calendar nu cad foi,
Ceasul mai bate, îl doare,
Când trece de cifra doi.
Sunt eu, este el, este altul,
Nimeni nu știe, veni
Un procuror și portarul,
Doar mortul se înnegri.
Sufletul lui aleargă,
De mult prin spații cerești,
Dublura mea va să treacă
Prin alte iubiri. Le dorești?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre nori, poezii despre viitor, poezii despre viața de apoi sau poezii despre tramvaie
Unui începător
Îmi placi din ce în ce mai mult,
de azi n-o să-mi mai fii povară,
capeți în vorbe un tumult
ce sper c-ar fi ultima oară!
Cuvintele m-au pus pe jar,
și mă prăstăvălesc de viu,
îmi faci din viață un calvar,
nici nu-l mai vreau, nici nu-l mai știu.
Tu ai talent, dar n-ai habar,
ce duci în spate... nici nu știi!
Îți risipești al vieții dar
în loc să scrii doar poezii.
Că ești blagoslovit cu har,
deși scrii pure fantezii,
ușor treci patimii hotar,
închipuind fantome mii.
Felicitări și la mai... mare!
s-o ții așa, dar ține-o... tare!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre talent, poezii despre graniță sau poezii despre fantome
Litere dansând
Cuvinte blestem, cuvinte degeaba,
Au liniștea lor, sunt vârful și pleava,
Se spun fără rost, ating, înconjoară,
Dansează când plâng, îți cântă vioară
Sunt note rostite, dulce poveste,
Au fost un trecut, vor fi ce nu este,
Cuvinte... cuvinte, emoții în scris,
Un foșnet de carte, un mic paradis
Sunt iad fără focuri ce ard chinuind,
Sau poate jăratec pe limbă mocnind,
Cuvinte, doar șiruri de semne legate,
O limbă sau alta... aceleași citate
Visează poeții, cuvinte... cuvinte,
Îți tac mult prea mult în aduceri aminte
Și strigătul lor lasă urme-n hârtie,
Să fie cuvinte, cuvinte să fie
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre rai, poezii despre plâns, poezii despre muzică sau poezii despre iad
Epistolă aproapelui meu
Cuvintele-mi ascund o dramă care,
Atât m-a mutilat, de-am adormit...
N-am vrut să-mi mai văd sufletul cum moare,
Din mult prea multă viață ce-a simțit.
M-ascultă numai noaptea cum mă scriu,
Iar luna îmi zâmbește ca o fecioară...
Ce mult am plâns, nici eu nu mai știu,
Și nici n-aș vrea, căci aș fi amară.
Melodii din mine ies necontenit,
Și mă sorb aievea șoaptele nebune...
Trăiesc și energic, dar și amorțit,
În bataia vieții fără prinți și zâne.
Mileniul cântă vocea-mi care nu mai tace,
Și nici măcar nu mă aud...
Încă mă vezi mică și tare îți mai place,
Dar, ochii mei vorbesc despre azur.
O lampă învechită stă de strajă,
Lumina ei îmi dă un vers de vis...
Mă regăsesc pe a iubirii plajă,
Unde te-ajung din urmă, din abis.
Acolo sunt unde mă vreau... cu tine.
Cuvintele ascund ce vreau să spun...
Și tot cu ele mă exprim pe mine,
Dar n-ai să le ghicești nicicum.
Asta-i baladă fără vers și fără rimă,
Scrisoarea marilor trăiri poeticești...
N-o să pricepi ce zic de nu ai stimă,
Pentru acei care te-nvață să trăiești.
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieții (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre scrisori, poezii despre lumină, poezii despre zâmbet sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Gheterabis
Gheterabis e limba mâinilor mele prin cuvântul de după și de mai dinainte
ca să nu te mai înțeleg,
ca pe-o mură.
Ți-am păstrat căciula albă de oaie
dosită
într-un
cuib
de flori
de
primăvară
știam
că te
întorci
repede,
dacul meu molcom, prostuț, ca o pasăre mare!
Nu-mi mai adu, acasă, mătănii.
Ia-mă mai bine în brațe și să fugim de aici
unde e frig
și sunt multe fântâni.
Să căutăm un sat foarte mic, unde sunt multe fântâni.
În olcuța de lut să mă pui să îți fac mămăligă,
să îți aduc apă,
cu vadra,
și să mă înveți să îți mai scriu din nou,
cu mălai, pe zăpadă,
în limba
neștiută
a zorilor
degetele mele știu
să stea în zăpadă
și să lase repede semne ca după trecerea
anilor cu lupi
și
a bolilor de tânjire
nu îmi plac turturelele îmi par niște paseri prostuțe
dar o să le dau mult mălai
dacă le iubești tu...
poate și tu ești o turturea, una mică, dar bătrână...
(îmi spui)
ca apa de dedesubt dintr-o fântână foarte curată...
(îmi spui)
e prea mult mâl pe la case...
să ne facem din mâlul de după ploi și din fântâni
un fel de căsuță...
a fugi într-o fântână, e trist.
dar și prin cer, stelele uneori se-ntristează, așa ca și tine, femeie!
da!
chiar și stelele!
să le facem case de mâl și fântâni, atunci,
și să ni le facem fiice,
o să îmi iau atunci năframa, să mă acopere, ca pe o femeie bătrână,
și o daltă, ca să descoperim o fântână foarte veche, dar tulbure
în pământul mâlos,
ca o oglindă murdară, care așteaptă anotimpul de după,
ia să mă ascund un pic în pasărea aceea,
ca să nu te mai văz!
Gheterabis. Sum. Ego.
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări, poezii despre învățătură, poezii despre zăpadă, poezii despre tristețe, poezii despre sat, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie
Cool și felin
Cool și felin, black mandoline,
Prieten, sfârșitul sforăie lin,
In dim light, o raită în right,
se conturează obiect ce optează,
Ochiul răsare din nimicul ce doare,
Omul pe gură, moartea din șură,
Pedepsiți vederea, ochiul ca mierea,
Orbul deveni un clarvăzător,
Mortul este astăzi atotștiutor,
faci în interior tot ce vrei matale,
dar cu temei bea din trei pahare,
ochii genitali, copii de cristal,
the eye is a hungry mouth,
a fi vizionat de draculi, of course,
zâmbetul tău sare mereu în argilă,
viața remanentă, te agăți de milă,
ne acoperim cu vise, decent,
visele conțin mereu un ferment,
the doors dai la-ntors,
cristal ship, un șip,
scrieți în zadar, timpul aur rar,
este totuși lux să scrii ca un bou,
poți să fii un dux, să taci ca un ou,
poezia, vai, n-o poți silui,
nu te va iubi, nu face copii,
take it, comes today,
nu mai scrieți, frații mei,
jucați fotbal, șah, voley,
poezia-i pentru miei.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șah
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre muncă, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Amorul unei marmure
Dacă mângâi prea mult o marmură,
Te trezești cu silicoză sau poți muri chiar,
Adică te răstrezești, ferește-te de oamenii călduți,
Nu sunt nici sfinți, nici diavoli, mai broscuți,
Ei cred că viața este o băltoacă, iar moartea doar o clipă, doar o joacă.
Iubirea-i doar un schimb, exchange-birou, un ring, alegi, alergi,
Adică un challenge, la mijlocul vieții omul crede
Că o pădure poate arde verde. Iar eu mă sinucid de mii de ori,
Viața mea este din piscuri și orori. Te rog să nu-mi răspunzi,
Așa cum ai promis, tăcerea-ți este mult mai grăitoare,
Ai preferat refugiul dinadins, într-un refugiu orice viață moare.
Tu uiți că Domnul ne-a dat glas și inimă și minte să cunoaștem,
Să învățăm a ne iubi, că de pripas sunt doar potăile.
Altfel de ce ne naștem? Sunt om ca orice om, dar om,
Tu ești ca mine, suntem miliarde, de ce să ne considerăm atomi?
Deși-n atomi este o inimă ce arde.
Miliarde de sălbatici insulari, vorbim tot mai puțin și tot mai rar,
Cp are fiecare jobul lui, ce-i pasă viața nu știu cui?
Ce-i pasă că se moare neîncetat, e cel mai ieftin faptul c-ai uitat
De-aproapele carele ne este totuși om, mai bine ne nășteam atomi.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre sfințenie, poezii despre serviciu sau poezii despre schimbare
Odă florilor și culorilor
Mă strânge-o tâmplă, și-ncă una
Și am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile
Și lasă-mă în lumea drepților
Din adormită viaț-a morților
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit și gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor
Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
și-ți sunt în mâini, unealta
Mai știu că nu-mi va fi greu nici așa
Că tu m-ai învățat să văd culori cu inima
De n-am să văd cu ochii
c-așa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată
Vreau roșu, galben, verde, vreau nuanță
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanță
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Și le-am simțit în viață binecuvântare
De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o
Și să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că știu că n-am să mor de bunăvoie
Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veșmânt
Să nu mă lași în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar
În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Și am să vin desculță fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roșii flori să mă-nvelesc
Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie
Îmi plâng în brațe toate florile
Ascultă-ne acuma, și-mi iartă rugile
din lacrimi dulci și picături de rouă
Dar știu că, după moarte, încep o viață nouă.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre roșu, poezii despre dor sau poezii despre artă
Cuvinte nespuse
Nu mai vreau să mă pierd în umbra Ta,
Nici în urma, nici în fața Ta.
Aș vrea să mă regăsesc de partea Ta,
Să fi parte din ființa mea.
Nu mai vreau să mă tot pierd în privirea Ta,
Să mă tot pătrunzi doar cu ochii tăi.
Doar scântei, foc și văpăi
Întâlniri nevinovate în treacăt fără de noi.
Nu mai vreau doar tăceri si fiori,
Priviri răzlețe și neînțelese.
Nici în mine să sădești un dor, să mă dori
În freamăt și-n cuvinte nespuse.
Nu mai vreau doar sa te vreau
Și-n gând să mă întreb cum să te am.
Cum să-ți fiu trunchi și tu parte din mine,
Cum să-mi fi ramura ce înflorește din mine.
Nu mai vreau să-mi pari doar minune,
Să mă însoțești doar prin vise.
Prin nopți și prin clipe fără de tine,
Nici ruptă de mine, ruptă de lume.
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nevinovăție, poezii despre gânduri sau poezii despre foc
Drum de viață alb
nu-mi vreau tăcerile închise într-o firindă
nici lacrimi neuscate, stând mereu în beznă
ci vreau să ascult cum lin pe-o stâncă
apa cum susură și muntele, din pământ, încet cum urcă
nu vreau ca inima să-mi fie-n beznă moartă
nici suflletul și gândul îngropat sub o fereastră
ci vreau să văd cum crește-n glastră
din viața mea, o mică picătură înaltă-albă
nu vreau nici strada, asfaltul, colțul sau bordura
nici gardul de metal cel văd, căci îmi strâmbă gura
ci vreau un colț de cer în zare unde-mi este luna
și-o floare ce-n roșu înveșmântată îmi zice bună ziua
nu vreau pantof scălâmb ce-n degete el bate
dureri și neputințe de modă ce se zbate
ci vreau desculț pe drumuri să simt țărână moale
și mirosul fânului prin vânt cum el tresare
nu vreau ecrane, chipuri vechi, burți goale
nici fumul greu din viață de motoare
ci vreau să ascult senin și fericit, târziu spre noapte
cum o clopotniță își cheamă suflete de maici curate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte sau poezii despre stânci
Renaștere
Când te-am lăsat singur, plecând,
Mă așteptam la fericire...
Dar m-am trezit doar așteptând
La vis promis plin de iubire...
Și așteptat a fost ani mulți,
Cum și zăpada se așterne...
Fost-au anii mei pierduți,
Și ispășiți prin multe semne.
Și tot am așteptat visând,
La noi doi și-o împlinire...
Și doar iluzii tot flămând,
Am retrăit din amintire...
Vreau tot și nu mai vreau nimic!
Sunt incomplet când ești departe...
Iar cad și iarăși mă ridic,
Dorind să le întrec pe toate...
Și-atunci vorbesc cu Dumnezeu!...
Cum razele pomii alintă...
Caut în mine tot mereu,
Slujirea demnă și cea sfântă...
Și la final... lumina vine...
A fost așa predestinat!
Și în căderile-mi divine,
Am renăscut și m-am creat!...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este ușor
Nu este ușor să nu scrii,
Grafomania salvează omenia,
Alegem un maestru și scoatem untul din el,
Dar ocolim sofismul, solipsismul și solariile,
Cu sfântul Socrate adesea m-am plimbat pe la Obregia,
Venea și Holderlin cândva, dar dus a fost,
Luce intelletual piena d"amore,
Dar nu și-e groază să vorbești despre orbire?
E crudă soarta pentru cei ce n-o cunosc,
Ne-nstrăinăm de multă suferință,
Se coace lumea-n lucruri fără multă viață,
Apoi revine mucegaiul victorios,
Lacrimi din ochii orbi, de ce, de ce?
Pe mână îmi alunecă petala unei roze,
Aud tot mai adânc, tot mai departe,
O văd pe mama cum mă-ntâmpină zâmbind din poartă,
Nu este beznă, o lumină calmă ca amurgul lunii iulie, iubit,
Devin și eu o insulă, ca orice insulă pierdută,
Nici drumul către țărmul mării nu-l mai știu,
știu totul și citesc în stele, iar trupul meu se înfrățește
cu amrgul veșnic cald, iubind.
Boris M. Marian
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre suferință, poezii despre stele sau poezii despre salvare
Sunt ca pamantul umed
E ca pamantul umed, asa-i inima mea,
Dupa seceta, acum cand ploua rasufla usurat,
Pornit spre o noua geneza, un scop murit, pe care il avea,
Acum e altul, cu puteri renascute, mai greu de tulburat.
Tu nu ma stii, cel putin nu o mai faci, nu iti mai permit,
Sunt hotarat spre noi lumi, caci oricum nu iti pasa,
Nu-ti reprosez un prea mare efort pentru nimic;
Nu vreau sa stiu, nu vreau s-aud... Mai bine lasa...
Am fost de nerecunoscut... Ma mir de cum am fost...
M-am schimbat foarte mult, chiar daca nu admit,
Ma reneg, imi spun sa plec, am fost un prost,
Caci ti-am dat voie-n lumea mea, unde eram singur, dar ferit...
Mi-as dori sa am sentimente reci, sau cel putin sa n-am,
Dar nu pot sa nu... Caci te-am iubit si te iubesc prea mult,
Dar gata, nu mai vreau... Ma opun... Nu mai sunt cum eram...
Ma reverticalizez... Imi golesc paharul putin cam mult umplut...
Sunt foarte curios de cum iti merge timpul prezent...
Ne evitam, ce-i drept, dar tot eu dintre noi sunt vinovatul,
Doar ca de fiecare data... Doar ca acum n-o sa mai fiu la fel de atent,
Cum eram odata cand ma mustra constiinta pentru ce imi facea altul...
Nu ai avut nici cel mai mic motiv pentru purtarea ta...
Esti indragostita, o recunosc, dar nu ma iubesti si stii si tu...
Privesc din umbra tot ce putea sa fie... Totul e aievea...
Am realizat ca poti fii si pasiva... Nu-i nimic... Acuma pot sa spun si NU...
Simt cum tot ce este-n jurul meu incepe sa imi tot repete
Cum ca ce-am pierdut, si cat sunt de dezamagitor...
Cum pe imaginea mea in fata tuturor incep s-apara pete...
S-or invata cu ideea... Sa te vedem pe tine... Cand n-o sa mai fiu iubitor...
Cat de tragic suna... Parca as vrea sa suferi... Dar nu-i asa si-o stii...
Nici nu incerc ca sa ma joc cu tine... Asa ne e prezentul, asa si eu cum sunt,
Ma regasesc cu vina, si-mi vine chiar sa plang... Doar ca C'EST LA VIE!
A plouat afara... Asa si eu... Sunt ca pamantul umed... Sunt doar pamant...
poezie de Bogdan-Gabriel Alexe (30 august 2006)
Adăugat de Emilia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tragedie, poezii despre prostie sau poezii despre jocuri