Să dăm, aşadar, atenţiunea noastră cărţilor care s-au scris şi în secolii trecuţi şi într-al nostru.

citat clasic din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice carte este în sineşi un lucru mort; ea în veci de veci nu spune decât ce e scris într-însa; nimic mai mult.

citat clasic din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am scris cu sufletul

ne-am scris cu sufletul, iubite
în multele poeme
nemurite
va trăi şi iubirea noastră
cu noi şi dragostea
a existat
eu şi tu nu am plecat
din iubire
doar toamnele
- nebune copile -
s-au furişat la noi în fire
şi sângele nostru
ca un fluviu carmin
a urcat în esenţe
de cord trufaş
ca un zbor
fecund şi dureros
veghind vrăjmaş
la echinox
în ploi sinucigaşe
şi blestem
se închide acum, iubite
o toamnă bântuită
de lumină
şi jocul nemilos, pâgân
se-nchide cu sânge
fremătând
al iubirii nostru poem.

poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiecare volum al lui Nichita Stănescu s-a produs în literatura noastră o perpetuă revoluţie a limbajului poetic, in jurul cărţilor sale dându-se o adevărată "bătălie a (neo)modernităţii".

citat din Alexandru Condeescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică:

Deci, LEUL nostru, aşadar,
Având puterile mai slabe,
Se ţine - scai - după dolar,
Dar merge ades în... patru labe!

epigramă de Alexandru Clenciu din 101 epigramişti retuşaţi şi încondeiaţi de Alexandru Clenciu (2001)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vremea aceasta moldovenii şi cazacii deteră jaf taberei româneşti: fugeau muntenii care unde putea. Alexandru Vodă nimeri să scape la Cetatea de Floci; Pătru se opri din fugă la Brăila. Ioan Vodă intră în Ţara Românească şi făcu Domn pe un Vintilă; dar, peste câteva luni, soarta se schimbă. Ioan Vodă muri robit la turci; Alexandru îşi dobândi iarăşi tronul şi Pătru Şchiopul domni la Moldova lăudat şi iubit de toată obştea.

finalul de la Doamna Chiajna, IV. Pustnica de Alexandru Odobescu (1860)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om pe lume îşi are măsura sa şi după acea măsură îşi măsoară gândurile şi faptele sale.

citat clasic din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cunoaşterea este puntea care ne conectează cu toţi cei care au trăit vreodată înaintea noastră. De la civilizaţie la civilizaţie şi de la viaţă la viaţă, contribuim cu poveştile individuale care devin istoria noastră colectivă. Indiferent cât de bine păstrăm informaţiile despre trecut, cuvintele din aceste povestiri nu sunt decât «informaţii» până la momentul în care le dăm un înţeles. Modul în care aplicăm ceea ce ştim despre trecutul nostru devine înţelepciunea prezentului

Gregg Braden în proiectul ROINFO Romanian Informatics 2018-2022
Adăugat de Marin Vlada
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochii în pământ...

Mi s-au uscat cuvintele-n cerneală
Şi versu-mi stă neputincios la pândă,
De când greşeala asta infernală
Mi l-a trimis pe NIKY la osândă,

Osânda noastră, nu a lui, fireşte,
La care toţi în van îi dăm cu flit,
Că stă pe undeva şi ne pândeşte
Cu al fatalităţii sale rit,

Când frazele pe rând mi se destramă
În păpădii suflate în neant,
Să se-ntâlnească-apoi în epigramă,
Ca ei să-i fiu, că vreau nu vreau, amant,

Într-un amor de strictă complezenţă,
În aşternutul strict imaculat,
Pe care mulţi, mânjiţi de indecenţă,
Îşi poartă paşii cu... în ce-au călcat!

poezie de Alexandru Hanganu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea în genere e slabă de îngeri şi cei mai mulţi râd sau plâng când văd pe alţii plângând sau râzând.

citat clasic din Alexandru Odobescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

Să-aruncăm în foc grăunţii
De îndoieli şi deznădejde,
Neclintiţi să fim ca Munţii
În credinţă şi nădejde.

Dragostea noastră să-astupe
Groapa "orbilor" din cale,
Într-un suflet ce se rupe
Ca să lege răni în Vale.

Pentru slava lui Hristos
Să dăm tot cu bucurie
Ca oricare păcătos
Mântuit prin Har să fie.

Somn să nu lăsăm pe pleoape
Cât timp încă mai e Har
Căci nespus e de aproape
Vremea plânsului amar!

Să dăm şi celui ce nu cere
Din ce Dumnezeu ne-A dat;
Nemărginita Lui Putere
Ce din morţi L-a înviat,

S-o dăm şi celor în nevoi
Şi celor ce au prea puţin;
Căci de nu dăm, rămânem goi,
Iar dacă dăm, avem deplin.

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia noastră se poate vedea din faptul că credem că numai acele lucruri se cumpără, pentru care dăm bani; iar lucrurile pentru care ne dăm pe noi înşine le numim gratuite.

citat clasic din Seneca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa am păcălit moartea

în tot ceea ce am scris nu ştiu dacă
am scris cartea cărţilor
ştiu doar că
am scris adevărata poezie a lumii
o lume fără pretenţii cu doar
câteva provizii
pentru atunci când moartea
mă va privi pe geam
în lumea aceasta
greu de definit
dimineaţa
la amiază şi seara
fără ca cineva să se aşeze
la masă cu mine
mă hrănesc cu aceleaşi cuvinte
cu firimiturile căzute
îmi hrănesc singurătăţile
timp în care
ai mei
mă privesc îmbătrâniţi din
fotografia uitată sub pioneza
prinsă pe grindă

nu
n-am scris cartea cărţilor dar
seară de seară
când Dumnezeu întoarce capul
crezând că voi termina
ultima carte
de morală
a lumii din mine
scriu pe timp cu sânge de înger

aşa îmi păcălesc moartea

stau pieziş şi împletesc şuviţe
din timpul rămas doar
doar îmi voi putea vindeca
muşcătura de pe suflet...

poezie de Teodor Dume (6 octombrie 2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă, Doamne, ca toţi aceia care au gânduri rele asupra noastră să fie osândiţi, spre pedeapsa lor, a citi dintr-un capăt până-ntr-altul toată Precuvântarea la Manualul vânătorului românesc; dar totdeodată opreşte-i, Doamne, de a se folosi câtuşi de puţin de învăţăturile cuprinse chiar în corpul Manualului, căci fără de această a ta părintească ocrotire, va fi de acum înainte vai şi amar de neamul lupesc, în ţara binecuvântată a românilor, unde, de la descălecătoare, blajina localnică stăpânire ne-a îngăduit să trăim ca în sânul lui Avram, fără de a ne mai sastisi cu statistice iscodiri!

Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, XI (1874)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

"E scris pe tricolor unire"

"E scris pe tricolor unire "
La cea mai mare înălţime.
O fată curajoasă l-a purtat,
Un român, patriot adevărat.

Din nou, tricolorul românesc
E ridicat la înălţime,
Iar patriotismul strămoşesc,
În sufletul nostru revine.

"Pe tricolor e scris unire"
Când toţi românii îl purtăm,
În lunga noastră devenire
Şi-n faţa lui ne înclinăm.

În lupta noastră cu duşmanul
A fluturat pe front, în luptă.
Cu el am învins iataganul
Şi ţara nu ne-a fost răpită.

Drapel încărcat de glorie
Ca şi ostaşii ce-au căzut.
Împreună-au scris istorie
Şi vremuri grele am trecut.

În genunchi, la steagul ţării,
Români, să depunem jurământ,
Că tot mai sus, în largul zării,
Vom ridica drapelul sfânt.

poezie de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tocă de otârnie la schit, Neagoe intră în biserică, se închină cu smerenia unui făt de Domn cuvios, şi, la ieşire, vărsă în mâna stariţului un pumn de bani de aur, ca să-i fie spre pomenire.

Alexandru Odobescu în Mihnea Vodă cel Rău, III. Cotmeana (1857)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce am primit de la societăţile vechi, noi îl vom da ca moştenire urmaşilor, dar lăţit, prefăcut şi îmbunătăţit şi sămânţa de viaţă depusă în sânul omenirii, dezvoltându-se neîncetat, va creşte, va produce mugurul, frunzele, florile şi poamele sale care vor merge tot înnoindu-se. Căci acesta e cursul societăţii omeneşti.

Alexandru Odobescu în Lumea în gândire
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine n-a contemplat Luna? După Soare, ea este corpul ceresc care atrage cel mai mult atenţiunea oamenilor.

Victor Anestin în revista "Orion" (1907)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O fată cu tricolor

Am scris despre copaci,
Copacii s-au uscat.
Am scris despre frunze
Şi frunzele-au căzut.
Am scris despre oameni,
Oamenii s-au înălţat,
Şi printre ei iubito
Pe tine te-am văzut.
Erai aşa frumoasă!
Erai deasupra lor.
Purtai văl de mătasă
Şi steagul tricolor.

poezie de Dumitru Delcă (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne place să ghicim ce este în sufletul altora, dar nu ne place să pătrundă ei într-al nostru.

citat clasic din La Rochefoucauld
Adăugat de Iuliana B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă vreodată, amice, te va ajuta norocul să mergi la Roma, ca român, negreşit te vei duce să vizitezi Forul lui Traian, şi vei admira, în mijlocul acelei pieţe, prăbuşită sub nivelul cetăţii moderne, măreaţa columnă de marmură, care iese din pământ încolăcită cu istoria originilor noastre naţionale.

Alexandru Odobescu în Pseudo-Kynegetikos, V (1874)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!