Mi-am construit casa în formă de yacht, având o cupolă de observator, ca în acelaşi timp când fac observaţii cu luneta, să am senzaţia că plutesc şi pe mare.

citat din Vasile Urseanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am petrecut mai mult timp decât vor crede mulţi în a face observaţii microscopice, dar le-am făcut cu bucurie.

citat din Antonie van Leeuwenhoek
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unor prieteni aflaţi în concediu la mare, în timp ce eu am rămas acasă, având de rezolvat problemă grea

Vă trimit o constatare,
La reflecţii să vă-mbie:
Voi sunteţi, mersi, la mare,
Eu... la mare ananghie!

epigramă de Liviu Sergiu Manolache din Flori de mătrăgună (2003)
Adăugat de Liviu Sergiu Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbogăţirea nu se obţine făcând ceea ce alţii nu reuşesc să facă; pentru că doi oameni având afaceri în acelaşi domeniu, deseori fac aceleaşi lucruri, iar unul are succes, în timp ce celălalt rămâne sărac sau dă faliment.

Wallace D. Wattles în Ştiinţa de a deveni bogat
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvântul încornorat are numai formă de masculin. Or fi având femeile lipsă de calciu?

aforism de Vasile Ghica din În ghearele râsului (iunie 2011)
Adăugat de Vasile Ghica
Comentează! | Votează! | Copiază!

O metodă spirituală îţi cere să devii observator. O alta îţi cere să fii participant. Ambele metode funcţionează, dar nu le poţi practica pe amândouă în acelaşi timp.

Paul Ferrini în Liniştea inimii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii

Pe sub castani cu frunza mare eu mi-am purtat ades tristeţea,
Când părăsită stă de vorbă cu sine, însăşi tinereţea,
Şi mişcătoarea lor cupolă, deasupră-şi clatină verdeaţa,
Părea că-n jurul meu, prin ramuri, în mii de palme bate viaţa;
Iar câteodată, crengi uscate păreau cădelniţând un mort.
Pe sub castani cu frunza mare şi azi tristeţea mea mi-o port.
......

poezie celebră de Demostene Botez
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aflăm cu siguranţă timpul cât îi trebuie unei stele ca să-şi schimbe strălucirea ei aparentă, am făcut un progres, căci şi alţii, în acelaşi timp, au studiat variaţiunile altor stele-sori şi din comparaţiunea tuturor acestor observaţii, cari în parte pot să pară fără multă însemnătate, putem să scoatem cine ştie ce lege cari să aibă o mare înrâurire asupra marei chestiuni a constituţiei universului nostru.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am senzaţia că şi emisiunile serioase s-au mondenizat. Acelaşi limbaj. Aceeaşi atitudine. Acelaşi scandal ieftin şi derizoriu.

citat din Andrei Laslău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Literatura nu poate fi niciodată denunţare directă. Denunţarea directă o fac ziariştii, politicienii, istoricii, cei care au suferit şi care scriu mărturii. Literatura, atunci când denunţă în mod direct, devine didactică. Literatura trebuie să abordeze într-un alt mod durerile istoriei. E nevoie de o situaţie dramatică interesantă, comică şi aberantă, în acelaşi timp, care să provoace în spectatori senzaţia de explozie, care să-şi spună că nimic mai absurd nu se poate concepe.

citat din Matei Vişniec
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiectivism

Acelaşi soare vesel mă răsfaţă
Şi-şi prinde raza caldă-n părul meu,
Aceiaşi nori se-ntunecă la faţă
Şi plouă aşa cum a plouat mereu.

Aceeaşi mare blând se unduieşte
Sau îşi aruncă valul înspumat,
Acelaşi codru azi mă răcoreşte
Şi-aceiaşi munţi mă cheamă neîncetat.

Acelaşi vânt şopteşte la fereastră
Şi-acelaşi parc m-aşteaptă pe alei,
Acelaşi templu este casa noastră
Şi-aceiaşi au rămas şi ochii mei.

Aceiaşi oameni fac aceleaşi glume,
Căci mai nimic nu s-a schimbat defel,
Dar fără tine, mamă, astă lume,
Deşi aceeaşi, nu mai e la fel.

poezie de Octavian Cocoş (18 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un teoretician. Mi-am construit de-a lungul vieţii tot felul de teorii. Scenariul e mai mereu acelaşi. Mai întâi îmi elaborez teoriile şi pe urmă încep să caut acea realitate care să mi le certifice. Încă n-am dat de ea.

Emil Dogaru în Norocosul teoretician (24 ianuarie 2007)
Adăugat de Emil Dogaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericire sub lupă

zori mângâietori mă trezesc din coşmar
energizez dimineaţa cu o dulce cafea
ce sublim e timpul când nu este amar
când cerne peste mine lumini de catifea.

mă las purtată de visul real
speranţe ardente picură din condei
cu fiecare vers plutesc pe val
pe marea iubirii navighează idei.

timpul mă străbate romantică târzie
adâncimi de suflet le transcriu discret
beţiile toamnei transpun în poezie
mirări mirobolante din raiul concret.

mi-am construit destinul cu multă fantezie
din versatilitatea universului poet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mi-am înfiat o poezie
de dimineaţă m-am hotărât
întâi o fac fără acte
dacă corespunde
o fac la primărie

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa strâmbă

ne-am construit casa pe o fundaţie de fum
din vorbe şubrede ieşite din limbi viclene
suntem români, creştini, bărbaţi, oameni
toate închisorile lumii ferecându-ne cocorii
înlănţuiţi în mituri de spaime şi frici
suntem orbi şi surzi la freamătul lumii
ne construim în inimă turnuri ale lui Babel
urcăm în căderea minciunilor sirene ce ne pierd
fugim de moarte cu spaima naufragiaţilor
în viaţa plină cu deşertăciuni strălucitoare
călători obosiţi în spirale de vieţi interminabile
venim simplu şi plecăm simplu, egali
abia când am înţeles adevărul morţii
am învăţat să trăiesc în sensul pur al existenţei
înviere, mântuire, iubire
pentru toţi şi totuşi
numai pentru cei aleşi
ne-am construit casa pe o fundaţie de fum

poezie de Nucu Morar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
alăturea de mine având pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să regăsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când doi fac unul şi acelaşi lucru, unul poate face asta nepedepsit, al doilea, nu. Când doi fac unul şi acelaşi lucru, deja înseamnă că nu e unul şi acelaşi lucru.

citat din Terenţiu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea ... căzătoare

O piatră de mormânt îmi este gândul,
Din gânduri mi-am alcătuit mormântul,
Din sute de idei mi-am construit giulgiul,
Iar din tristeţi mi-am terminat sicriul.

M-am îngropat în răsărit de soare
Când nimeni nu era pe afară,
Doar eu, o mică şi neînsemnată vietate,
Îmi răcoream picioarele în moarte.

Am colindat cu umbra spiritului luna,
Am poposit apoi la fiecare stea
Şi aş fi vrut să vă opresc pământul,
Căci nimeni nu a plâns la moartea mea.

M-am înfrăţit în absolut cu Universul
Să născocim în doi o nouă stea,
În care să nu punem gânduri,
Iar eu să zac pe veci în ea.
*
Mi-am amintit fără să vreau trecutul,
Când ţi-am văzut în praf de stele chipul,
Şi-n ziua când lucram un colţ de stea
Am hotărât să-ţi vizitez ţinutul.

Dar clipele se transformaseră-n ore
Şi zilele se preschimbaseră-n ani,
Iar eu călătorisem mii de ani
Când am ajuns să văd din nou pământul.

De sus, din cerul plin de stele,
Am căutat să-ţi văd iar chipul,
Dar fiindcă nu te-am mai găsit,
De întristare, m-am aruncat în mare.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilărie pierdută

Mi-e tot mai dor de casa părintescă,
de mama şi de tatăl meu,
căci am plecat, demult, în lumea largă,
având alăturea pe Dumnezeu...

Anii au trecut pe nu ştiu unde
şi mă trezesc privind în depărtare,
cu gândul către casa părintească,
de multe ori plângând lângă o floare...

O floare care seamănă cu alta
de prin grădina casei părinteşti,
unde mi-am petrecut copilăria
acolo, pe meleaguri olteneşti...

Dar, casa părintească stă să cadă,
sub ploaie, vânt şi vijelie
şi niciodată n-am să mai găsesc,
pierduta mea copilărie...

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unul dintre paradoxurile dragostei este faptul că o întăreşte apropierea morţii, având în acelaşi timp şi o presimţire accentuată a acesteia.

Părintele Filothei Faros în Manual de Iubire - Firea Dragostei
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un om de ştiinţă aşa că, în mod natural, m-am gândit la religie prin ochii unui om de ştiinţă. Când fac asta, văd religia nu denominaţional, dar într-un sens mai mult deistic, să spunem. Am fost influenţat în gândirea mea de scrierile lui Einstein, care a făcut observaţii, în sensul că atunci când a contemplat lumea a simţit o forţă mult mai mare decât orice forţă umană. Eu simt la fel. Există un sentiment de veneraţie, un sentiment de reverenţă, şi un sentiment de mare mister.

citat din Walter Kohn
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!