Am atins în vis
Oţelul rece al unei spade Jian.
Ce poate asta să însemne?
Că te voi revedea curând.

tanka de Kasa no Iratsume, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

La fel ca perla de rouă
de pe firul ierbii
din grădină,
în umbra nopţii
mă voi evapora.

tanka de Kasa no Iratsume, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În curând...

În curând, precum fâneţea coaptă
voi simţi-n timpan ecou de coasă
şi pe-aripa dorului de casă
voi pleca lăsând în urm-o şoaptă.

În curând, din dragoste şi vis
voi zidi o scară către cer,
părăsind ce este efemer
voi urca pe ea spre Paradis.

Neputând să întocmesc demersuri
în curând trec dincolo de porţi...
În curând vă voi iubi pe toţi,
în curând mă descompun în versuri...

poezie de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-om revedea...

ne-om revedea şi tu şi eu,
ne-om revedea bătrâni şi goi,
ne-om revedea la apogeu,
ne-om revedea fără de noi

ne-om revedea la rugăciune
sub clopote ce bat strident,
sub fumul alb dintr-un tăciune,
sub fum de lumânări fluent

ne-om revedea lângă o strană
eu doar bătrân, tu, chip mâhnit,
nu vom privi şi doar o rană
va sângera şi-ntr-un clipit

te vei ruga în deznădejde,
la sfinţii obosiţi de pe pereţi,
la Dumnezeul ce păşeşte,
în cugete şi-atunci mă ierţi

te voi ierta, iertam pre alţii,
cum am citit printre scripturi,
aci vom fi cum ne sunt fraţii
legaţi cu rugăciuni pe guri

ne-om revedea poate în ceruri,
ne-om revedea, nu vom fi noi,
vom fi doar multele ecouri
fără de trupuri, goi, doar goi

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mânerul unei spade

Epigrama ascuţită
Soră bună e cu scrima,
Căci şi-n ea poetul luptă
Cu ideea şi cu rima.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea însăşi înseamnă, în primul rând, vis. Vis atins, sau vis de atins. Deci un ideal omenesc construibil. Iluzia rămâne ceea ce este. Adică nimic. Nu trebuie să confruntăm niciodată nimicul cu visul.

Vasile Tincu în Vânzătorii de iluzii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jianul

N-aţi auzit de-un Jian,

De-un Jian, de un oltean,

De un hoţ de căpitan

Care umblă prin păduri

Cu doisprezece panduri,

Cu ghebe şi cu poturi?

El ia miei de la ciobani,

Armăsari de la mocani,

Fără plată, fără bani!

Şi pândeşte la strâmtori

De despoaie negustori,

Şi tot prinde la boieri

De-i curăţă de averi!
(...)

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apogeu. Am atins cu fruntea limita mea superioară, rece şi grea, ca piatra unei cripte.

aforism de Valeriu Butulescu din Noroi aurifer
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hale: Jur că devine din ce în ce mai rău.
Kellerman: Asta ce vrea să însemne?!
Hale: Zic că dacă aş fi ştiut că voi ajunge aici, aş fi acceptat slujba aia de rahat de agent FBI. Să stau la birou toată ziua, să beau cafea şi să ascut creioane. Doamne, cât de bine sună.
Kellerman: Continuă să spui asta şi mă voi simţi obligat să-ţi trag un glonţ în cap.

replici din filmul serial Prison Break
Adăugat de Alexandra Toma
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spre lumina...

De-aş fi pasăre-n văzduh,
n-aş simţi colbul sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
m-aş înălţa ca simplu duh...

Dar ce spun, e numai vis,
ce se destramă ca un fum,
stârnesc acelaşi colb pe drum,
rămas în cercul meu închis...

Rămas în cercul meu închis,
simt colbul moale sub picior,
spre lumina rece a stelelor,
voi urca la noapte-n vis...

Mă voi sui ca simplu duh,
spre lumina rece a stelelor,
numai în clipa-n care mor...
Voi fi pasăre-n văzduh!

poezie de Ioan Friciu (22 aprilie 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi umbla-n curând
fără suferinţe, fără idealuri,
fără amintire, fără trup şi gând;

îmi nechează roşu vântul sub ferestre;
cine ştie, poate o să-i urc în şa -
pruncului lăsându-i doar un vers de zestre
ca să-şi poată-ntr-însa sufletu-nfăşa,

toamna-şi viscoleşte frunzele pe dealuri;
pe sub viscol, poate, voi pleca-n curând -
moară subterană pe-mpietrite valuri
unde veşnicia îmi păstrează rând.

poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memento

Când i-am dăruit inelul
Era tare ca oţelul,
Dar pe zi ce vremea trece,
Simt că-s prelucrat la... rece.

epigramă de Vasile Vorobeţ din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi vină-n vis cine ţi-e-n gând,
Apoi, din vis, cât mai curând,
Poate chiar mâine dimineaţă,
Să-ţi treacă pragul... drept în viaţă!

catren de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul spinului hain

Sălbatic şi rece mă cheamă
să uit, să m-ascund şi să stau
în lumea acelor ce au
doar gânduri ascunse şi teamă.

Voi fi nemişcat ca o stâncă
la care nici valuri n-ajung,
în vântul ce suflă-ndelung,
iar noaptea e rece şi-adâncă.

Vei şti, doar atunci, ce-ai făcut
cu floarea albastră-suspin
pe care-ai străpuns-o c-un spin.

Voi fi o-ntâmplare-n trecut,
un vis risipit şi un chin
în dorul ce plânge tăcut.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

N-am să-ţi aduc din rătăcite porturi
Nici giuvaieruri nici mătăsuri moi,
Decât un strop de rouă în chivoturi...
Cu timpul rătăcite-s neştiute ploi.

Nici mistice simboluri de departe
Nu-ţi voi aduce de prin Indii calde,
Din templele închise sub nisipuri moarte
Nu-ţi voi aduce-n lama unei spade,

Ci doar un bob de rouă de pe roza-n floare
Voi aduna în zori la mine în priviri
Şi templele s-or lăfăi-n răcoare
Şi zei păgâni n-or să ne fie musafiri.

Iar porturile rătăcite-n gânduri moarte
Demult vor fi-ngropate în singurătate.

poezie de Emilian Marcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele unei spade prea ascuţite ar putea exista un scut prea puţin rezistent.

aforism de Hasier Agirre, traducere de Dan Costinaş
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, pentru-aceste vorbe o să-ţi pară rău curând!

O, pentru-aceste vorbe o să-ţi pară rău curând!
Restituie-mi cartea şi-ţi ia-înapoi sărutul.
Un duşman sau un prieten am auzit spunând,
"Ce volum mare pentru-aşa căpuşor minuscul?!"
Vino, o să-ţi arăt pălăria mea cu ciucuri
Şi-o să te las să vezi cum mă gătesc, cum mă rujez!
Oh! poate c-ar trebui să te iubesc şi... câte lucruri...
De-azi, n-o să-ţi mai spun nimic din ce simt sau din ce crez.
Voi fi harnică şi blândă, dulce şi isteaţă;
Şi nu-o să mai fiu surprinsă cu cărţi la subţiori,
Voi fi nevasta mult râvnită, cu care treci prin viaţă;
Şi-într-o zi intrând pe uşă, cum ai intrat de mii de ori,
O zi nici rece, dar nici caldă – cum sunt zilele pe-aici,
Eu nu voi mai fi acolo, iar tu-n zadar o să mă strigi.

poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psihiatrul: Spune-mi despre visul pe care l-ai avut. Deci toţi jucătorii de la Cleveland Indians au primit job-uri la Toys R Us?
Jerry Falk: Mda. Ce-ar putea să însemne asta? Uite ce e, nu pot să pierd şedinţa asta descriind nu ştiu ce vis prostesc, trebui să mă întâlnesc cu Amanda. Nu mă mai pot ascunde, ce să fac? Trebuie să scap de Brooke. O să-i frângă inima, ea vrea să ne căsătorim...
Psihiatrul: Cum era cu Cleveland Indians?

replici din filmul artistic Sfaturi în dragoste, scenariu de Woody Allen (19 septembrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericită; te iubesc; ne vom revedea; asta ar trebui să-ţi fie îndeajuns.

Iulia Hasdeu în Sic Cogito
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-ai deocheat, singurătate...

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi slalom printre necazurile vieţii am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oţelul
Şi n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi drumul vieţii mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate şi vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrăţişat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorţirea rece îndată mi-a pierit...
Şi spiritul meu nemulţumit
Spre şlefuire vie a gonit.

M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Şi încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viaţa printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alţii avem ce învăţa,
Iar a ta provocare mutuală,
Cât voi trăi o voi sfida,
mereu o voi sfida.

poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate nu, poate... DA!

Oare, voi învăţa,
într-o viaţă de om,
de la muguri de pom?!
Poate nu, poate... DA!

Viaţa vie-ncepu
c-un sfârşit creştinesc?!...
Oare mă amăgesc?!...
Poate... DA, poate... NU!

Dacă voi încerca
să zâmbesc, la dureri,
voi afla şi plăceri?
Poate nu, poate... DA!

O să-mi uiţi zâmbetu',
dacă-n braţele-i reci
ai vrea mâine să pleci?...
Poate da, poate... NU!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!