M-ai deocheat, singurătate...
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și slalom printre necazurile vieții am făcut,
Ca un schior olimpic pe un teren virgin,
Dar m-ai găsit călită, ca oțelul
Și n-am îngenuncheat,
Ca cei ce fără vlagă i-ai lăsat.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și drumul vieții mele în casa ta umbrită s-a oprit,
Tăceri înlăcrimate și vise poticnite,
Ca iedera pe garduri m-au înbrățișat,
Dar nu pentru mult timp,
Căci amorțirea rece îndată mi-a pierit...
Și spiritul meu nemulțumit
Spre șlefuire vie a gonit.
M-ai deocheat, singurătate nedorită,
Și încredere în tine nicicând nu voi avea,
Viața printre oameni voi petrece,
Căci unii de la alții avem ce învăța,
Iar a ta provocare mutuală,
Cât voi trăi o voi sfida,
mereu o voi sfida.
poezie de Valeria Mahok (9 ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre învățătură
- poezii despre încredere
- poezii despre visare
- poezii despre virginitate
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre schi
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.