Rămas bun
Când viața greu te va-ncerca
Și-n suflet teama-ți va ploua
Prieten drag, tu nu uita:
Speranța moare ultima!
Nu te lăsa încovoiat
De drumul greu, întortocheat
Ce soarta ți-l așterne-n față
Nu-i fă pe plac la șugubeață!
Ridică fruntea către cer
Doar Dumnezeu nu-i efemer
În rest toate sunt trecătoare
Pe-a omului vieții cărare.
Când zorii te-or găsi plângând
Primește-mă la tine-n gând
Și lasă-mă să-ți fiu aproape
Durerea să ți-o duc departe.
Tâmpla pe umăr să ți-o țin
Și să-mi lași mie al tău chin
Să-ți răcoresc cu blândă sărutare
Ochii aprinși de lacrimile-amare.
Și gândurile negre, rând pe rând
Să plece,-n urmă liniște lăsând
Și să se-audă șoapta ta:
"Speranța moare ultima!"
....................................................
Nu-ngenunchia în fața sorții
Nu te-așeza în rând cu morții
Prieten drag, crede ce-ți spun
Nu-i vreme-acum de "Rămas bun!"
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Diaspora Pro Romania
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre moarte
- poezii despre gânduri
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre ploaie
- poezii despre ochi
Citate similare
Speranța...
Un vis frumos s-așterne-n prag,
Un vis ce nu mai vine
În al nopții lung metraj... te aștept
Te aștept pe tine...
Trecut-au nopți și zile-ntregi
Trecut-au în neștire,
Trecut-au luni și ani la rând,
Iar eu te-aștept pe tine.
Trec anii încet, trec rând pe rând
Trec anii în neștire,
Îmbătrânesc în al vieții gând
Gândindu-mă la tine.
Doar o lumină se mai vede-n gând,
E ultima ce moare,
Apar trecând rând pe rând,
Speranța și împăcarea.
poezie de Tudor Mihai
Adăugat de Tudor Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre timp, poezii despre noapte, poezii despre visare, poezii despre lumină sau poezii despre frumusețe
Romanța prieteniei
prieten drag parcă te-aștept de-o viață
să-mi stai aproape la bine și la greu
să fii mereu un surâs, o povață
să fii un reazem dârz, un pod pe defileu.
prieten drag speranțe să-mi oferi
să-ncununeze fruntea plină de sudoare
fii cuvântul magic când mă cuprind tăceri
petale de iubire să cerni de încântare.
prieten drag când tristețea mă doare
să fii un leac să vindece chinul
în sufletul tău să întâlnesc candoare
ce poate să destrame în adânc suspinul.
prieten drag cu gânduri o splendoare
îmbogățești timpul îi oprești declinul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre tristețe, poezii despre sfaturi, poezii despre poduri, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cântec prieteniei
prieten drag plâng pe umărul tău
și nu mă lași să fac alegeri greșite
mă mângâi cu grije cînd îmi e rău
și împreună facem lucruri reușite.
prieten drag dar de la Dumnezeu
faci timpul să-mi pară sacru aliat
suflet înțelept ca al unui tezeu
pari mai puternic decât Golliat.
în preajma ta cuvintele zboară
spre cerul sufletului însorit
prieten drag ești ca o primăvară
gândurile toate parcă au înflorit.
dragostea pentru ține crește sporește
și în ochiul minții se limpezește.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre zbor, poezii despre primăvară sau poezii despre plâns
Papa
Papa, te am din nou în minte
Atât de blând, uman și drept;
Cel ce-mi cerea să fiu cuminte,
Mai înțelept ca el, deștept.
Îți simt pe-obraji perii din barbă
Când mă strângeai la piept de dor,
La Montreal în parc, pe iarbă...
Te lăudai; "Am un fecior...!"
Îți simt pe umăr palma caldă
Și râsul ți-l aud, ștrengar.
Din sânge, al tău, inima-mi scaldă...
Te-aud; mă-nveți abecedar!
Îmi pipăi piept -că sunt ca tine
Cu forme un pic mai voluptoase-
Să fiu și eu sprijin de bine...
Un trup și suflet, carne, oase.
Nu mai am altul de prieten,
Căci azi numele-a dispărut
Și-n loc de aproape... suflet ieften!
Cu ochi închiși te ating... Trecut!
Sunt pana ta de mandolină;
Ține-mă în degete pe strună
Să-mi spui și mie, moartea-i lină?
Să-ți fiu aproape os, tăciună!?...
... Sau lasă tată, poate-oi sta
Încă puțin, să te port fiu;
Să-ți spun din când în când papa,
Doar eu, cuvânt să te țin viu!
Să nu mă uiți, pe unde-oi fi,
Că-ți port nume și gene, lacrimi
Și brațe să-mi întinzi... Să știi
Că vin să-mi spovedesc din patimi!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre trecut, poezii despre tată, poezii despre sânge, poezii despre râs sau poezii despre prezent
Speranța-i ultima ce moare!
Speranța-i ultima ce moare,
Atâta timp cât tu exiști
Când vor unii să te doboare
Tu speră și ai să reziști!
Speranța-i ultima ce moare,
Când simți că totu-i în zadar
Și-atunci când visul tău dispare
Tu speră și visează iar!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă-n suflet e durere
Nu renunța, atunci când doare
Tu speră la iubire, cu putere!
Speranța-i ultima ce moare,
Când viața ți se pare crudă
Dar după nori, vine și soare
Tu speră și fă-i vieții-n ciudă!
Speranța-i ultima ce moare,
Când lacrima în ochi îți vine
Șterge-o, apoi, în continuare
Tu speră că va fi și bine!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă zâmbetul ți-e trist
Mâine vei râde poate tare
Tu speră, nu fii pesimist!
Speranța-i ultima ce moare,
Când vorbe dure te lovesc
Aceeași gură, azi, usturătoare
Tu speră că-ți va spune:"Mă căiesc"!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai în tine doar suspin
În suflet nu-l lăsa să se strecoare
Tu speră și alungă-l ca pe-un spin!
Speranța-i ultima ce moare,
Chiar dacă ai căzut... ești jos,
Ridică-te... stai în picioare
Tu speră și fii curajos!
Speranța-i ultima ce moare,
Când ai simțit dezamăgire
Nu te simți fără valoare
Tu speră, vei simți și fericire!
Speranța-i ultima ce moare
Și azi și mâine și mereu
Nu întreba: "Cât să sper oare?"
Tu sper... asta fac și eu!!!!
poezie de Georgiana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre viitor sau poezii despre valoare
Femeie, tu, Marie!
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Ca o Marie peste timp venind,
Mereu în frământari, dar diafană
De suferința vieții suferind!
De dincolo de viață ori de moarte
Același lucru încă ți-l mai spun,
Că ai venit aici de-așa departe,
Să readuci speranța din surghiun!
Când ploile mă bat presimt furtună,
Și dacă-i vânt m-aștept la timp frumos,
Chiar dacă norii negri se adună,
Ridică-te, nu-i locul tău pe jos!
Oricare gând în șoapte îți răzbate
În pumnul meu, căuș, am să te prind
Și-am să-ți arăt ce vorbe-adevărate
Ți-am spus mai totdeauna, negândind!
Și ție mă închin la ceas de seară
Când rugăciunea-mi fac spre Dumnezeu,
Tu sufletul mi-l ia că stă să moară,
Dacă te știu plângând în locul meu.
Eu orișicand mai pot să-ndur de toate,
Eu pot să fiu de toate vinovat,
Dar nu te vreau să ispășești păcate,
Tu ești fecioara mea cu gând curat.
Nu-mi este greu să spun că-mi ești icoană,
Și nume-ți dau din tot ce e mai sfânt,
Ești semn al vieții fără de prihană
Și ultimul meu gând de pe Pământ.
poezie de Daniel-Dumitru Darie din Dincolo de praguri (3 ianuarie 2011)
Adăugat de Daniel-Dumitru Darie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre vinovăție, poezii despre suferință sau poezii despre sfinți
Să te cer...
De ce te-aș iubi, de ce te-aș iubi,
de ce-aș suferi, de ce-aș suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinței e de nedescris?
De ce-aș mângâia din priviri, fața ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?
De ce ți-aș ieși în cale mereu
cu ochii-nlăcrimați, cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aș perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...
Știu că ai suflet bun și poarta deschisă,
nu-ți pun întrebări dar oftezi mereu
după iubirea stelară, promisă
și implorată lui Dumnezeu!
De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin și să-ți spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
să te cer de la lună, să te dai cu înscris!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre secunde, poezii despre promisiuni sau poezii despre mâini
Să te cer...
De ce te-aș iubi, de ce te-aș iubi,
de ce-aș suferi, de ce-aș suferi,
în mileniul în care secunda e vis
iar boala dorinței e de nedescris!?
De ce-aș mângâia din priviri fața ta,
când mâna nu pot să-mi întind către ea,
când clovni de rând nu mă lasă s-ating
omul drag, nici la piept să mi-l strâng?
De ce ți-aș ieși în cale mereu
cu ochii triști și cu sufletul greu,
de ce agonia mi-aș perpetua
când nicio chemare nu e-n mâna ta...
De ce să mai rabd chinu-acesta comun,
Să nu vin și să-ți spun: fii al meu de acum!
Să te cer de la soare, să te cer de la vis
Să te cer de la lună, să te dai cu înscris!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină
Pe rând
Ne vom uita pe rând, c-un fel de pace,
La început mă vei uita doar tu
Și-ți va părea absurd oricare nu
Când depărtarea zaruri o să joace.
Ne vom uita pe rând, c-un soi de teamă,
Deja am prăvălit un zid de ani
Peste un vis din parcul cu platani
Și-încă plătim tributuri pe la vamă.
Ne vom uita pe rând, deși cu greu,
Va trece înspre seară o furtună
Și răpăind de tine o să-mi spună,
Fără vreun sens, că te-am uitat și eu.
poezie de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre zaruri, poezii despre vamă, poezii despre seară, poezii despre plată, poezii despre parcuri sau poezii despre pace
Definiția vieții
Trăiești în viață ca să ai
Să vrei, să ceri, dar să și dai;
Trăiești în viață să asculți
În drumul tău și de cei mulți.
Trăiești să ceri la Dumnezeu
Să nu cunoști în viață greu;
Trăiești să vrei să ai mai mult
Ca să mai dai și cu-mprumut.
Trăiești să-nveți că este greu
Să dai de ghimpi în drumul tău;
Trăiești să vrei iar viața ta
Când altul locul ți-l va lua.
Trăiești să ceri zile mai multe
Când ți-o albi părul la tâmple;
Trăiești să-ți pierzi căminul tău
Ca să te-ntorci la Dumnezeu.
poezie de Marina Geanina Voinea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre păr, poezii despre cunoaștere, poezii despre alb sau poezii despre Dumnezeu
Nimic nu-i mai frumos pe lume
Nimic nu-i mai frumos pe lume,
Nimic nici mai statornic nu-i
Ca bucuria muncii sfinte
Ca rodul strâns la vremea lui.
Când Dumnezeu ca un Prieten
Veghează peste cortul tău
Cine-ar putea să te-amenințe
Și ce-ar putea să-ți facă rău?
Când cel nenorocit se roagă
Spre binecuvântarea ta
Cine-ar putea s-o-ndepărteze
Ca Dumnezeu să nu ți-o dea?
Când orbului îi ești vedere
Și șchiopului îi ești picior
Când ești orfanului părinte
Și slabului ocrotitor.
Când ți-e cuvântul tău ca roua
Când ești ca ploaia așteptat,
Nimic nu-i mai frumos ca urma
Ce-o lasă pasul tău curat.
Atunci lumina ta va crește
Ca soarele spre-al zilei miez,
Atunci pe-ai tăi crescând și-n număr
Și-n vrednicie ai să-i vezi.
Atunci urcușul vieții tale
Va fi ca drumul cel ușor
Încununat cu bucurie
Spre-un drept și singur viitor.
Atunci prin tine-nbogățire
Mulțimi în veac te vor cinsti
Și cine-ar știi în veșnicie
Pe cât întins vei străluci!
poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bucurie, poezii despre sfințenie sau poezii despre rouă
Negustorul de vorbe
Atunci când îți declar că te iubesc
Ai crede că încerc să născocesc
Când eu îți spun că-mi este dor
Nu sunt vorbe spuse de un negustor
În lipsa ta sunt disperat al sorții
Dacă aș ști că nu mă mai iubești
Fără să poți să mai clipești
Eu m-aș lăsa în grija morții
Nu sunt actor de comedie
De multe ori trăiesc o tragedie
Sunt doar un muritor de rând
Te am perpetuu în inimă și-n gând
Am tot pictat in viața asta
Natura asta verde-albastră
Dar niciodată n-am pictat
În tente calde, iubirea noastră
Aș vrea să fiu un negustor
Cadou, acum să-ți fac un dor
Ce s-a născut cam prematur
E dorul nostru, pot să jur
Sunt oare eu un negustor
Sau poate doar un visător
Ce vrea să-și vândă al său dor
Sunt negustorul tău de vorbe
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dor, poezii despre comerț, poezii despre tragedie, poezii despre pictură sau poezii despre naștere
Durerea unei lacrimi
E greu să vezi durerea și lacrimi arzând,
Să-ți fie milă și s-o alini trecând,
S-ajungi, s-asculți în liniște apa din izvor,
Să miroși o floare, să vezi un cocor,
Să te așezi într-un loc mai curat,
Să nu mai fii atât de îngrijorat,
Să treacă viața câte un pic,
Să nu mai vrei să faci nimic,
Să te rogi un pic să-ți treacă
Durerea să te părăsească,
Să poți merge cu fruntea sus,
Să vezi cum dorul tău s-a dus,
Să nu-ți pleci capul în fața nimănui,
E greu, dar ca tine alta nu-i.
Domnul îți va da mai mult în viață,
Tu meriți un zâmbet nu lacrimi pe față.
poezie de Eugenia Calancea (2 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre durere, poezii despre curățenie sau poezii despre apă
Lasă-mă!
Lasă-mă să-ți "rănesc"
sufletul mister!...
Lasă-mă să-ți clipesc
clipele ce pier!...
Lasă-mă să-ți doinesc
doinele de dor!...
Lasă-mă să-ți șoptesc
șoaptele de-amor!...
Ninge-mă cu ninsori
în pragul serii!...
Prinde-mă cu prinsori
pe malul mării!...
Plimbă-mă printre flori
neadormite!...
Leagă-mă cu fiori
de jurăminte!...
Lasă-mă să visez
doar lângă tine!...
Lasă-mă să-ți urez
doar numai bine!...
Lasă-mă să m-aduc
din raza morții!...
Lasă-mă să mă duc
în voia sorții!...
Lasă-mă!...
Lasă-mă!...
poezie de Tatian Miuță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urări sau poezii despre ninsoare
De ce
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Căci blestemată sunt de când eu te-am văzut.
Căci rouă cad peste-a toamei funingine
Și mi se preling ușor pe trup
De parc- aș plânge.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când alții plâng în locul meu
Și trag cu greu pe trup a vieții cruce
Și-n ochii lor văd remușcări
Și-o dragoste amară, tristă.
De ce să-mi blestem zilele
În lumea asta antichristă,
Când nimeni nu mai știe de ce plânge
Și-n fața lui Christos își duc rând pe rând
cu greu pe trup a vieții cruce.
Și El îndurerat de dragostea amară, tristă,
Își blestemă pe cruce zilele
Și rouă îi preling ușor pe trup
Privindu-mă- n a toamnei funingine
Și plânge.
poezie de Otilia Leopold
Adăugat de Otilia Leopold
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre toamnă
îți cânt Isuse azi Ființa
Te laud te laud o Domnul meu
Te laud și Numele Tău îl cinstesc
Doar Tu ești Domn și Dumnezeu
Ce-mi ții ființa mea mereu
În veci de veci să te slăvesc
Ți-aduc azi cinste și onoare
Și-n fața Ta Isus mă-nchin
Căci Tu-mi oferi pe veci salvare
Să umblu doar pe-a Ta cărare
Isuse drag și Miel Divin
Te laud Doamne și-ți aduc
"Naintea Ta a mea ființă
Căci vreau spre Tine doar să urc
De dorul Tău să mă ususc
Ca Tu să-mi dărui birunță
Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau mereu Isus
S-alerg numai pe drumul Tău
Ferit Isus de tot ce-i rău
Să-ți fiu un rob Ție supus
Aștept în Tine să mă-mbraci
Ca să trăiesc mai viu credința
Și Tu Isuse să mă faci
Cum Tu voiești și Tu mă placi
Eu să trăiesc doar biruința
Mâna Ta de Dumnezeu
Eu o vreau în veșnicie
Ca să fiu un rob al Tău
Despărțit de tot ce-i rău
A Ta ființa mea să fie
Îți cânt Isuse azi Ființa
Și te laud te slăvesc
Tu-mi ești Doamne biruința
Și mă umplii de credința
Sfinților să te cinstesc
Doamne-ți cânt a Ta iubire
Doar pe palma-ți să mă pui
Viața în neprihănire
Să ți-o dau și-a mea iubire
Căci nimeni ca Tine nu-i
Fă-mă Doamne un izvor
De milă și îndurare
Ca în veacul viitor
Tu să-mi fii Mântuitor
Pentru veci de veci salvare
Doar prin Tine să trăiesc
Și să umblu pe pământ
Ființa mea să-ți dăruiesc
Și în veci să te iubesc
Trăind Doamne al Tău Cuvânt
Glorie Isuse Ție
Slavă cinste și onoare
Și-n a Ta împărăție
Dă-mi Tu pacea Ta cea vie
Să-mi fii pururea salvare
01-03-2020 Betania
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cadouri, poezii despre sclavie sau poezii despre salvare
Ce greu îmi e fără voi...
Cândva... demult, am trăit drama,
Când i-am pierdut pe-ai mei, pe rând.
Au decedat tata și mama...
E greu fără ei, pe pământ.
Când a murit, n-a știut tata
Să spună că el va pleca.
Într-un minut el a fost gata
Și am rămas numai cu mama.
De rude, timpul ne desparte.
Eu, astăzi, sunt la casa mea.
De necazuri avem parte
Ne înnoptează liniștea.
Era-ntr-o vineri, dimineața,
Când soțul meu a deceat.
Eu am rămas doar cu speranța,
Iar el va fi de neuitat!
Am mai trăit încă o dramă,
Când am pierdut pe biata mamă.
Vreau să vorbesc cu ei, pe rând,
Dar, le șoptesc numele-n gând...
Mi-e dor de cei răpiți de moarte,
Și-n rugăciuni, eu îi cuvânt.
Deși știu că-s plecați departe,
Oricând eu am să-i port în gând.
Aș vrea să știu de le e bine...
Ce n-aș da, de-ar fi cu mine!
În vis, eu, lor mă adresez?
Sunt cu ei, măcar, când îi visez!
Spun rugăciuni la întâmplare,
Și-ntreb pe Dumnezeu de ei,
Dar îmi răspunde:,, Cel ce moare,
Nu se întoarce înapoi!"
Îmi este tare dor de tata!
Cât mi-aș dori să-și vadă fata,
Că-n viață, ea s-a descurcat,
Să știe că nu l-a uitat!
Vă plâng de când m-ați părăsit,
Și v-am iubit atât de mult!
Mereu aduc flori la mormânt
Și nicicând nu am să vă uit!
Știu că ne-om întâlni o dată
Și-atuncea fericiți vom fi!
Astăzi rostesc cu-ai mei copii:
"Doamne, te rog, pe ei îi iartă!"
poezie de Georgeta Nedelcu din Cenușa unui suflet! (2 noiembrie 2003)
Adăugat de Georgeta Nedelcu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre vorbire sau poezii despre soț
Te voi găsi?
Sa te găsesc? Cu pași măsor pământul,
Smulg iarba verde, de parcă sunt nebun,
Dar nu răzbesc, oricât îmi zboară gândul
Să te ajung, iubirea să-mi răzbun.
Te caut peste tot, poți să te ascunzi oriunde,
Te voi găsi, și-n labirintul, astrelor cerești,
Căci nu există slove: - Pe-aici nu se pătrunde,
Să-ți cauți fericirea, apoi... Să ți-o găsești.
În umbra ta, mereu o să-mi vezi chipul
Mai zâmbitor... Adesea supărat,
Să știi că nu apar să îți arăt tertipul,
Ci doar să vezi, că Eu... Nu te-am uitat.
Prea iute-mi curge sângele prin vene,
Speranța mi-a rămas, atâția ani la rând,
Ce mi-au adus ei oare? Doar riduri pe sub gene
Și lacrimi care curg, mereu, mereu... Plângând.
Tu! Rătăcești, iar eu privesc spre stele,
Nu văd nimic căci totul mi-e pustiu,
O resemnare a gândurilor mele
Mă-ndeamnă să întreb: Te voi găsi?
Doar asta vreau să știu...
poezie de Corneliu Zegrean-Nireșeanu din Freamăt de gânduri (8 martie 2009)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireșeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre uitare sau poezii despre supărare
Ai încredere în Dumnezeu , dar și în tine
Omule,
Când simți că nu mai poți, nu dispera. Închide ochii și gând bun la Dumnezeu.
Dacă îl ai pe Dumnezeu în suflet, doar El îți dă puterea să mergi mai departe. Mulțumește-i pentru viața ce ți-a dat și tot El îți va arăta dragostea și grija pentru sufletul tău. Îți va oferi zile însorite atunci când în viața ta vei avea și momente înnourate.
Cu încredere în Dumnezeu, dar și în tine, lasă în urmă trecutul. Fii bucuros că ai îndrăzneala să mergi mai departe. Ai încredere și în forțele tale.
Nu lăsa pe nimeni să-ți omoare, sau să-ți fure comorile sufletului. Ai încredere în ziua de mâine. Sigur vor veni și zile care îți vor deschide calea spre îndeplinirea celor ce-ți dorești. Atunci oamenii te vor prețui mai mult. Numai astfel vei simți că ești capabil să construiești și tu ceva. Nu uita că ai o importantă datorie față de lumea în care trăiești, dar și față de tine.
Fiind mai bun meriți să fii fericit. Și nu uita că în viață nu trebuie să fii copia nimănui. Este suficient să adaptezi totul la propria-ți persoană.
Fii tu etalonul, nu clona altuia.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere
Doar amintiri ne-au mai rămas
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost frumos cândva
Și din priviri, când ne-ntâlneam, la amintiri făceam popas
Că le-am trăit cât ne-am iubit și-am suferit la bun rămas.
A fost un vis, un vis frumos, trăit de noi cândva
Și ne simțeam ca-n Paradis, pierdut de noi cumva...
Nu știu acum ce pot să fac, sunt trist, posac și de dor zac
Că te-am pierdut și-mi pare rău, singur mă simt, parcă-s în hău,
Eu simt că-mbătrânesc și-mi pare rău
Că mă usuc de dorul tău.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
Doar amintiri ne-au mai rămas din tot ce-a fost în viața mea,
Nu vreau să-ți zic, mă simt prea mic, durerii iar să-i fac popas
Căci vreau să-ți spun un lucru bun ca bucuriei să-i dăm glas:
Hai să uităm că ne-a fost greu, să piară piaza rea,
Să mergem iar pe drumul clar, speranța ne-ar reda!
Acuma știu cum să te-mpac și toate voile să-ți fac,
Să nu te pierd, să te dezmierd, să-mi fie dor de chipul tău,
Să simt că-ntineresc, destinul meu,
Să te iubesc mereu, mereu.
A trăi și-a iubi nu-i păcat,
Dumnezeu acest dar ne-a lăsat,
Am luptat și-am uitat tot ce-am pătimit,
Nu regret viața ce am trăit.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre rai sau poezii despre prăpăstii