Gânduri într-o noapte calmă

Culcat pe pat de-a latul,
Urmăresc razele lunii lăsând în grădină
O urmă-atât de luminoasă, atât de rece, atât de fragilă;
Un spaţiu aproape muzical se insinuează dincolo de perdele,
Ca zăpada sclipind la marginea viselor mele.
Îmi ridic capul şi pe cer, înaltul,
Văd o lună plină şi frumoasă.
Apoi, îmi cobor capul, pe pat culcat de-a latul,
Şi încep să mă gândesc la tine, să mă visez acasă - - -
O, Pământ natal! – şi dorul meu de casă!

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri într-o noapte liniştită

Din patul meu
Văd lumina lunii
Acoperind pământul
Ca un strat de brumă:

Îmi ridic capul
Şi privesc luna strălucitoare,
Cobor capul
Şi îmi imaginez că sunt acasă.

poezie de Li Bo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aprilie

Păsărelele ciripesc în aer de-a lungul şi de-a latul
De parcă-ar celebra această vreme de april, frumoasă.
Aş vrea să rămân pururi în lumea asta minunată,
Pentru-a fi cu tine, dragul meu, să-împărţim împreună patul.

Eu nu cred c-o să te mai văd după ce ne va fi sosit văleatul.
Nu cred că ne vom mai întâlni – dar acum suntem acasă.
Păsărelele ciripesc pe cer de-a lungul şi de-a latul.
Aş vrea să rămânem pururi în lumea asta-atâta de frumoasă.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

April

Păsările ciripesc în aer de-a lungul şi de-a latul
De parcă-ar celebra această vreme de april, frumoasă.
Aş vrea să rămân pururi în lumea asta minunată,
Pentru-a fi cu tine, dragul meu, să-împărţim patul.

Nu cred că-o să te mai văd după ce ne va fi sosit văleatul.
Nu cred că ne vom mai întâlni – dar acum suntem acasă.
Păsările ciripesc pe cer de-a lungul şi de-a latul.
Aş vrea să rămân pururi în lumea asta minunată.

poezie de Wendy Cope, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gogyohka

chipul ei tremura pe apă
şi el şi-a culcat umbra
de-a latul pârâului
neîndrăznind să sărute
faţa care se vedea unduind

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenul meu, patul

Cănd m-am născut, mama m-a înfăşat
Cu dragoste şi m-a culcat în pat,
Eu, adomind, din plâns am încetat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când am crescut, cu-n umed sărutat,
Ademenind femeile in pat
În desfătări de-amor m-am cufundat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Când mai târziu femeie mi-am luat,
Am zămislit un prunc în al meu pat
Să fie Domnul nostru lăudat,
E cel mai bun prieten al meu pat!

Acum când sunt cu duhul tulburat,
Fără să fi mâncat, în al meu pat
Cu faţa la perete m-am culcat:
E cel mai bun prieten al meu pat!

Cu lacrimi de durere m-am rugat,
Iar Dumnul a privit spre al meu pat:
"I-aţi patul tău şi umblă!'' Şi-am umblat
E cel mai bun prieten al meu pat!

poezie de David Daniel Adam (18 iunie 2020)
Adăugat de David Daniel Adam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteodată îmi vine

să mă premiez şi atunci
lungi şiroaie sonore vin
în urechile mele
în capul meu pus la încercare
îmi dau dispoziţii şi simt
că zbor peste apa ochilor

premiul ar fi sărutul franţuzesc
şi cerul se răstoarnă peste pat
în pat ne învelim unul cu altul
iar dorinţa reînvie în adânc
aş vrea să văd chipul ei împăcat

câteodată îmi vine să trag o tuşă
după tuşă pe visul meu alb
violet pal, aproape subtil, vag mov
peste viaţa mea de un roz închis

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul călătoreşte de-a lungul şi de-a latul lumii în căutarea a ce are nevoie şi se întoarce acasă pentru a găsi asta.

citat din George Moore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La marginea lumii...

La marginea mării, la marginea lumii
La marginea viselor mele
Se scălda femeia în razele lunii
Împroaşcă zburdalnic cu liniştea spumei
Poemele mele rebele

La marginea lumii, la marginea mării
La marginea tainelor mele
Cu raze de luna în liniştea serii
Cu spuma poemelor mele rebele
Se spală femeia de rele...

La marginea stării, la marginea humei
La marginea zilelor mele
Şopti-voi mereu diferitele nume
Spălate de rele cu razele spumei
Cu şoaptele mele rebele...

poezie de Iurie Osoianu (8 septembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut-au ierni...

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Noaptea, troienele ne-au îngropat tot satul,
Viscolu-n geam bătea zăpada spulberată,
Viforniţa-mproşca de-a lungul şi de-a latul.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Poteci ne deschideai prin munţii de zăpadă,
Mă deşteptam în hârşâitul de lopată
Ce răzbătea în odăiţa scundă, caldă.

Iarnă era... Îmi amintesc de tine, tată,
Făceai cărări, măturai neaua la fereastră
Şi întunericul îl alungai îndată,
Lumina lină pătrundea în casa noastră.

Trecut-au ierni... Dar nu mai eşti cu mine, tată,
De supărare iarna a uitat să ningă,
Mi-e dor, s-au dus zăpezile de altădată,
Noi suntem bine, spune-i mamei să nu plângă!

poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legănarea neregulată a vasului mă ameţeşte. O căldură năbuşitoare îmi învăluie capul. Culcat pe spate, în aerul greu al cabinei, îmi încopcesc mâinile sub ceafă, închid ochii şi încerc să cuget; dar vijelia de afară pare că împrăştie şi gândurile mele.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Constanţa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punct

am îngrămădit tăcerea în pustiul visului
nelăsându-l să zboare
spre inima de turtă dulce

murăturile băltite îmi vor înlocui sufletul
când în întuneric
drumul îmbolnăvit se va scurta
rotunjindu-se de-a lungul şi de-a latul
până la orbire

vezi punctul acela
ce era odată o aripă blândă
azi nu e decât sufletul aripii
în valurile ce au trecut cândva
printre picioarele mele
prin gândul meu
prin cerul meu
prin umbra mea

poezie de Marian Hotca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunatic

E plină, e lună plină,
După perdeaua de nori se arată timidă,
Un astru celest, într-o lumina difuză,
O parte misterioasă, alta ascunsă.
Razele lunii îmi dezvăluie trupul,
Mă ating subtil, îmi golesc conţinutul.
Soarele sărută zorile,
În timp ce, luna mângâie stelele.
După ce şi-a jucat rolul,
La ceas de noapte,
Lasă luna să preia controlul.

Şi privesc la luna-n semiumbră,
Atât de aproape şi totuşi atât de departe,
Mi se descoperă în faze,
E noapte senină.
E întuneric şi eter,
E contemplare şi mister,
Rotundă, semilună sau pătrar,
Un lunatic, mă declar.

poezie de Diana Niţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a culcat şi-a stins lumina

S-a culcat şi-a stins lumina
minţii pline de belele
ca să-şi piardă îndemâna
de-a se tot trudi cu ele.
S-a trezit în săptămâna
strălucirii unei stele
după care întinse mâna
cu florile din perdele.

epigramă de Ioan Hapca din Licurici în noapte
Adăugat de Ana-Maria Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripă de vânt

De când mă ştiu
eu am iubit Vântul,
de-aceea am pornit drumeţ
să-i aflu adăpostul,
acolo unde...
cerul se uneşte cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
şi am rugat
Vântul de Miază-Noapte
să m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
şi de acolo m-am întors
schimbată...
Puţin dintr-o boreală auroră
s-a lipit de sufletul meu,
şi toate Vânturile...
m-au adoptat!
Acum, mamă îmi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatăl meu!
Vântul ştie că-s de-a lui,
iar eu... sunt Vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nopţii

Cum
simt
tăcerea

Târându-se

De-a lungul
pereţilor

Camerei mele
somnoroase

Mă arunc

În
primul
poem somnambul
disponibil

Şi
tule-o
frăţioare

De-a
latul
nopţii solare

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (26 iulie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti!

În freamătul de şoapte, în tremurul de vânt,
te recunosc, când teii se leagănă-n zefiri,
Un vis care aievea pluteşte pe pământ,
frumoasă ca tumultul a mii de trandafiri.

Parfum, e-ntreg crenelul din buclele-ţi rebele
ce palidele raze, de lună, împletesc.
Mireasmă de narcisă, de maci şi viorele,
crescute în dumbravă, când zorii se ivesc.

Pe fruntea-ţi luminoasă, privirea-i nor de gânduri,
Ce-apare-n nopţi cu lună, ca-n basme-poezii,
Şi se strecoară-alene, furişe, printre rânduri
de etherate gene, spre-a viselor stihii.

Mlădiul corp, un lujer cu fragede petale,
îmbelşugări pierdute pe-ascunsele cărări,
împrăştiind în juru-ţi, sclipiri ca de cristale
cu strălucirea, plină de-a' dragostei chemări.

Tu eşti! îmi spune noaptea, prin reci clipiri de stele.
Pământul, prin răsuflu de viaţă şi mister.
Tu eşti fecioara blândă a visurilor mele,
ce-mi laşi în suflet urma cometei de pe cer!

poezie de George Ioana din Zborul. Vis şi destin (2 iulie 1942)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia se plimbă de-a lungul şi de-a latul pământului ca soarele: străluceşte pretutindeni.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea târziu la Labiş

Am ajuns prea târziu la Labiş
Uşor amurgeai când te-ai culcat
Pe-o jumătate-a feţii mele
Cealaltă jumătate de-atunci umblă singură
Şi de-atunci a tot murit
Şi-a înviat.

Prea târziu am ajuns la tine...
N-am mai găsit decât un astru
Şi-am căutat, şi caut încă-n mine
Atingerea-ţi fragilă de-alabastru.

Ce frumos dormi!
Şi moartea ţi-e frumoasă...!
Şi-n întunericul ce fără milă ne-a acoperit
Tu te-ai născut, nevinovat, o rază
Şi neştiind că doare, ai trăit.

Pe lespedea iubirii tale
Aş vrea s-apun întâmplător
Îmbobocind pe lacrimile tale
Aş vrea să urc şi să cobor.

Te las atât de cald
pe braţele înzăpezite
Ale-îngerilor blonzi - prime iubiri
Iar apele cele mai liniştite
Am să le tulbur, pentru tine - ştii!

Se scurge-n viaţa mea o clipă
Ce pentru Tine-i doar un vers,
Şi-obositor, cu tine mă întorc acasă
Ce-i un decembrie din univers...

Aşa m-a străpuns pe jumătate
Răzbunarea unei păsări cu clonţ de rubin
Lăsând, pe chipul meu, pe-o parte
Un chip brunet la care să mă-nchin.

poezie de Marieva A. Demetrescu
Adăugat de Marieva A. Demetrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ereziei de-a iubi

Pentru tine măi femeie
bat din nou Calea Lactee

Zi şi noapte ce să fac
iar îmi pun pielea de drac

Şi aşa din colţ în colţ
dau cu steaua mea de bolţi

Sar scânteile din tine
numai dacă ţipi că-i bine

Când o fac pe-a răsculatul
şi ridic în slăvi tot satul

Alelei mândruţa mea
te împing din stea în stea

Te ridic cu buzduganul
unde n-a zburat zăganul

Şi sar fulgi şi sar scântei
dacă-n braţe iar mă iei

Arde pielea mea de drac
doamnă fără niciun leac

Colind cerul zău de-a latul
cât zburăm din nou cu patul

Să colind doamnă pe lung
carul mare nu-l ajung

Şi mai am totuşi un pic
ca să trec de carul mic

Să ajung şi eu în fine
doamnă dincolo de mine

poezie de Costel Zăgan din Ode gingaşe (12 iunie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe tavanul unui dormitor

Zorii se ivesc acum;
Mă trezesc să plec la drum.
Mă îmbrac, îmi iau mâncare
Mişc din mâini şi din picioare,
Mai învăţ câte puţin
Plâng şi râd, asud, suspin,
Ascult muzică vioaie
Scriu cuvinte pe o foaie,
Văd amici, vrăjmaşi buluc
Şi-apoi iar în pat mă duc.

Chiar de-s mândră şi vioaie
Stau în patul din odaie.
Chiar de mă orbeşte jalea
Tot în pat mi-e alinarea.
Şi de am capul plecat
Tot mereu ajung în pat.
Ies pe-afară şi apoi
Fuga în pat înapoi,
Toamnă, iarnă, primăvară,
Proastă sunt să mă scol iară!

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!