Lebede sălbatice
Mi-am privit inima,-n timp ce lebede treceau spre sud,
Și ce-am văzut din ce nu mai văzusem un străin?
Doar o întrebare în plus și una mai puțin:
Nimic pe măsura acelui zbor spre-o altă zare.
Inimă-obosită, pâlpâind ca o lumânare,
Casă fără aer, ușa-ți închid și plec spre alt destin.
Iar voi, lebede, treceți din nou peste oraș spre sud,
O, zburați din nou peste oraș, în lungi stoluri călătoare!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre zbor, poezii despre timp, poezii despre oraș, poezii despre lumânări, poezii despre lebede, poezii despre inimă sau poezii despre aer
Citate similare
La margine de timp
La margine de timp, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce-ajung în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Te pierzi însă prin umbrele rebele
din ceața care mi se-așterne-n cale,
dispari treptat din gândurile mele
cuprinse-n vrăji de magice sucale.
Le deapănă sucalele prin vreme,
nu pot să te aducă mai aproape,
nici din adânc de haos să te cheme
când luna trece-n taină peste ape.
Rugina toamnei se revarsă-n zare,
iar frunzele venite dinspre crânguri
par stoluri lungi de păsări călătoare,
cu amăgiri lăsându-se pe gânduri.
Dispare luna sub un colț de stâncă,
iar gândurile smulse din sucale
la margine de timp aleargă încă
spre tine să-mi deschidă altă cale,
să te ajung când timpul se oprește
pe umbrele din toamnă-ntârziată,
să gust din infinitul care crește
mireasma clipelor de altădată
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre gânduri, poezii despre toamnă, poezii despre stânci, poezii despre păsările călătoare, poezii despre păsări, poezii despre infinit sau poezii despre frunze
La margine de timp
La margine de timp, cu dorul călător,
te mai zăresc trecând câteodată
prin amintirile ce-ajung în zbor
pe-o aripă de toamnă-ntârziată.
Te pierzi însă prin umbrele rebele
din ceața care mi se-așterne-n cale,
dispari treptat din gândurile mele
cuprinse-n vrăji de magice sucale.
Le deapănă sucalele prin vreme,
nu pot să te aducă mai aproape,
nici din adânc de haos să te cheme
când luna trece-n taină peste ape.
Rugina toamnei se revarsă-n zare,
iar frunzele venite dinspre crânguri
par stoluri lungi de păsări călătoare,
cu amăgiri lăsându-se pe gânduri.
Dispare luna sub un colț de stâncă,
iar gândurile smulse din sucale
la margine de timp aleargă încă
spre tine să-mi deschidă altă cale,
să te ajung când timpul se oprește
pe umbrele din toamnă-ntârziată,
să gust din infinitul care crește
mireasma clipelor de altădată.
poezie de Corneliu Neagu din revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 12 februarie 2020 (12 februarie 2020)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fereastră spre sud
în fiecare zi mă înveți să vorbesc și să tac
oh și cât de multe se petrec în tăcere
ce reverii curioase
în timp ce privesc
mâinile răsucind clepsidra
două fluide pornite din mare
și visul meu de exploratoare în nordul antartic
se întrepătrunde cu nisipul subțire ce curge
spre adânc prin fereastra deschisă spre sud
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vorbire, poezii despre visare, poezii despre tăcere, poezii despre reverie, poezii despre nisip sau poezii despre mâini
Să zbor din nou spre soare
Mă uit pe cer și văd viața ca pe-o alinare,
Aș vrea să zbor din nou spre soare,
Dar nu vreau să las suflete dragi pe pamant,
Că dorul vine ca o adiere de vânt.
Tu ești o ființă dulce, blândă, frumoasă,
Pentru tine nu plec nici macar de la masă.
Uneori inima mea se zbate tare în piept,
Și simt că sufletul meu ajunge în deșert,
Atunci văd la tine noi sentimente
Și ca niciodată îmi faci complimente,
Dar gândul meu e din nou la tine soare,
Vreau să fac un zbor când iar mă doare.
poezie de Eugenia Calancea (19 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre vânt, poezii despre viață, poezii despre frumusețe, poezii despre dor sau poezii despre deșert
Inutil ieșind în oraș
De câte ori plec în oraș
Am reflexul să mă-ndrept spre tine,
Dar nu te mai găsesc.
Închid ochii
Și nu știu ce caut pe străzi.
Ce mai caut în lume,
Dacă tot te-am pierdut.
poezie celebră de Adrian Păunescu din Din doi în doi (2003)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Adrian Păunescu despre oraș, poezii despre ochi sau citate de Adrian Păunescu despre ochi
Când berzele pleacă în august
Berzele se-adună-n stoluri și fac roată peste sat,
Se-vârtesc ca într-o horă, parcă inspectează locul
Și planează-n rotocoale, apoi din aripă bat,
Bat cu aripile-n aer săgetând spre sud cu ciocul.
Și-au luat cu ele puii care-ades se pierd de stol,
Câte una se întoarce ca un ghid și îi adună,
Stolul îi îmbrățișează și îi prinde-n rotocol
Și trec dincolo de zare, peste dealuri, împreună.
Nu e toamnă, nu e vremea, vara este încă-n toi
Zborul lor spre alte țărmuri lasă semne de-ntrebare
Cine, ce nu le mai place, de ce pleacă de la noi?
Lasă pe pământ doar umbra și se pierd în depărtare...
Mă cuprinde o tristețe când văd berzele plecând,
De sub gene se prelinge câte-un strop mărunt de rouă
Fiindcă știu că după ele mă vor părăsi curând
Mierla și privighetoarea... și mai știu că toamna plouă...
Și vin vremuri de restriște, vin cu ceață și cu vânt,
Vin cu burnițe și brumă, nopți și zile friguroase
Care-alungă zbor de fluturi și al păsărilor cânt,
Vin cu frunze ruginite, flori uscate... și angoase...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre tristețe, poezii despre sat sau poezii despre rouă
Păsările călătoare
De cînd toamna a venit
Cuiburile-ați părăsit
V-au alungat de la noi
Vânturi reci, geruri și ploi.
Copacii-s pustii și goi,
Voi plecați spre alte zări,
Zburați peste mări și țări
Și vă-ntoarceți iar la noi.
Mi-e dor de voi, de cântul vostru drag!
La primăvară vă aștept în prag!
Veniți! V-aștept! În cântul vostru dulce,
O altă toamnă, spre apus, veți duce
poezie pentru copii de Maria Nina Mihăiță din Lumea copilăriei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre primăvară, poezii despre ploaie sau poezii despre ger
Nimic
Nimic, niciun cuvânt
Din liniștea ta te întorci
ca un fir de iarbă spre sud
și eu spre pământ.
poezie de Dominic Stanca din Lirice (Vesperale)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte
Plec spre lumină
umbrele nopții gonesc peste câmpuri
în patru anotimpuri
la capăt de mare, o casă...
o casă desenată pe un mugure de lume...
la margine de cer,
printre stele obosite
o apă, un gând și o plută
în zare cântă cocorii
e timpul să plec spre lumină
pășind către El.
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu din Printre cei ce vin sau pleacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre noapte, poezii despre muzică, poezii despre muguri, poezii despre lumină, poezii despre desen sau poezii despre apă
Fă-o din nou! Joac-o din nou! Cânt-o din nou! Citește-o din nou! Scrie-o din nou! Schițeaz-o din nou! Repetă din nou! Aleargă din nou! Încearcă din nou! Pentru că din nou este exercițiu, iar exercițiul este îmbunătățire, iar îmbunătățirea conduce doar la perfecțiune.
citat din Richelle E. Goodrich
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre perfecțiune
Din zări, din cuibul furtunii, într-o dimineață au început a se ridica nouri negri. Veneau cu grăbire, treceau, iar veneau îmbulziți; și deodată lumina depărtărilor pieri. Începu să picure în pulberea fierbinte a drumului, În sat la Buciumeni, oamenii ieșeau afară din case, priveau văzduhul spre munte și cereau ploaie făcându-și cruce: «Dă, doamne!». Picușurile conteniră. După jumătate de ceas porniră din nou, mai mărunte și mai dese, apoi se opriră iar, ca după o osteneală. Pe urmă o lumină cenușie se întinse peste toate, nourii coborâră spre pământ, și adevărata ploaie porni ca un șuvoi grăbit.
Mihail Sadoveanu în Venea o moară pe Siret, Capitolul I
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre lumină
- citate despre început
- citate despre sat
- citate despre ploaie
- citate despre negru
- citate despre munți
- citate despre dimineață
- citate despre cruce
- citate despre ceas
Când fu vorba de plecare spre casă, doar Alex și Nistor porniră spre oraș, cu taxiul; Lucian rămăsese. Nu intenționa să-l deranjeze pe director, însă acesta venise din nou în navă și-i puse la dispoziție camera lui; aceeași... Favoritul nu-l refuză, rezolvând astfel problema cu dormitul și în noaptea aceea. Ba chiar și-n nopțile următoare îl asigură directorul atâta timp cât va fi nevoie, adică până când băiatul va ajunge la un acord cu familia lui.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noapte, citate despre șefi, citate despre timp, citate despre taxi, citate despre oraș, citate despre familie sau citate despre asigurări
Crăciun pe mare (extras-adaptare)
Toată ziua-am luptat cu valurile-între Capul Nord și Capul Sud
Și-am tras de velele-înghețate luptând cu vântul înfrigurat și ud.
În ziua rece ca o iubire lipsă,-n dureri amarnice și groază, departe de fiord
Am înfruntat stihia navigând în volte spre nord și sud, spre sud și nord.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe,
La Scorrybreck, în locul unde-s vite bălțate, cu picioare albe,
Să fiu de toți ai mei din casă binecuvântat.
Ne-am ținut departe de Capul Sud, unde scrâșneau balaurii din ape,
Dar cu fiecare voltă Capul Nord venea tot mai aproape.
Dincolo de pulberea salină se vedeau stâncile, casele și-ogorul gras,
Și paznicul de far în curtea lui, cu ochelari pe nas.
Aș fi vrut să fim acasă, florile dalbe, florile dalbe...
poezie de Robert Louis Stevenson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi și următoarele:
- poezii despre alb
- poezii despre picioare
- poezii despre ochelari
- poezii despre iubire
- poezii despre groază
- poezii despre flori
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Poem cardinal
tot mai spre sud iubite vom fugi
spre marea barieră australă
când timpul nostru mai puțin va fi
și lumea - o enclavă abisală
tot mai spre vest iubite vom pleca
precum atlanții ne-om scălda în valuri
râvnitul el dorado-l vom afla
ascuns în propriile idealuri
tot mai spre nord iubite vom sui
spre tundre-n care gerul este rege
când marea taină-a vieții o vom ști
când rostul morții îl vom înțelege
tot mai spre est iubite vom migra
ca doi cocori cu aripi fermecate
ce pururi spre lumină ne-or purta
cât timp în piepturi inima ne bate...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prăpăstii, poezii despre poezie, poezii despre monarhie sau poezii despre moarte
Și zbor...
Suspine de mătase
S-au înecat la mal.
Ecou de gânduri roase
În timpul hibernal.
Aș vrea să fac lumină,
În norii grei din noapte
S-aduc ziua senină
Și visele-mi aproape.
Am macerat din doruri
Lăsând doar urma ta.
Cuvinte prețioase
Din nou vor dispărea.
Iubirea prea zbârcită
Alunecă spre mine
Și plec întunecată
Nimic să nu te-aline.
Și nu-mi întorc din vise,
Lumină nu mai fac
Și zbor într-o aripă
Să nu mă mai prefac.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre nori sau poezii despre iarnă
Din nou
Iar am tăcut
când am ieșit la lecție.
Voi fi sancționată, din nou,
pentru tăcere și neștire,
precum un copil mic.
Voi avea nota scăzută
la viață
pentru că nu mi-am dat seama
că trăiesc...
Din nou,
voi avea mustrări de simțire
pentru că nu mai pot
să nu va urăsc
și să nu vă iubesc
în acelați timp.
poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lecții, poezii despre copilărie sau lecții de engleză
A doua condiție
Zidite-n piatră tare, case urâte rezistă peste timp:
Veniți și vedeți castelele-mi de aur clădite pe nisip!
poezie de Edna St. Vincent Millay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre aur
Un vis din viitor
Visez un timp mai bun și mai frumos
Să își întindă peste noi mantia,
În care să domnească armonia-
Când împăcați vom fi și sus și jos!
Acesta-i Raiul lumii ne-ndoios,
Ce l-a văzut cu ochii săi, Maria;
Visez un timp mai bun și mai frumos-
Să își întindă peste noi mantia!
Dar poate că atunci va fi Hristos,
Stăpânul peste tot, iar omenia,
Va fi din nou acasă-n România,
Când vremea va dospi un nou prinos-
Visez un timp mai bun și mai frumos!
poezie de Vasile Neagu-Scânteianu (17 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Neagu-Scanteianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viitor, poezii despre religie, poezii despre rai, poezii despre creștinism sau poezii despre România
Fitil spre oraș
E o convulsie a aerului în aer
se răscolesc degetele în marea de piele
cad una după alta
bolțile ochilor.
Iar mi-e de tine în tinerețe
Iar mi-e de tu cu miros de tutun
să cazi ca o țigară aprinsă peste mine
să te încarci cu mine în tun
îmbrățișați să trezim
o convulsie a aerului
la saltul în aer...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre fumat, poezii despre degete sau poezii despre artilerie
Doi nebuni
Am fost și prin neliniști sau tristețe,
Am căutat, am încercat: n-a mers!
M-am îndreptat atunci spre frumusețe
Și am găsit-o deghizată-n vers.
Am alergat bezmetic prin înalturi
Și am privit din ceruri spre pământ,
Apoi, prin nori, în fericite salturi,
Am început, cu glas timid, să cânt.
Era frumos când auzeam ecoul
La un poem ce se ducea spre zări,
Iar eu eram privit precum eroul
Ce-a cutezat să zboare peste mări,
Să uite de amarul ce, prin lume,
Se-agață de atâția disperați
Ce nu mai știu de bucurii, de glume,
Sau de iubire, de părinți sau frați.
Zburam neobosit, în zbor frenetic,
Cântându-mi bucuria de-a trăi,
Iar ea a apărut din vis, profetic,
Și plină de dorința de-a iubi.
Era iubita mea din altă lume,
Din altă viață, din alt univers,
Era a zecea muză, fără nume,
Atrasă către mine de un vers?
Dar, cui îi pasă? a venit la mine
Îmbujorată toată și timid,
Din zone-ndepărtate, clandestine...
Și o privesc, de dragoste avid.
Iubirea noastră nu mai vrea cuvinte,
Ci simțuri moștenite din străbuni,
Ne-am rupt de legi, ne-am rupt de cele sfinte
Și râdem fericiți, ca doi nebuni.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre bucurie sau poezii despre început