Nu, cântecului laș
Îmi este teamă să reflectez la propria mea moarte,
Când va veni și dacă-atunci, cu plămânii-n pioneze,
Voi lupta pentru aer în ora cu cadrane sparte
Sau voi aștepta, resemnat, creierii să-mi explodeze.
Și nu-s lașul căutând cu inima de temeri friptă
Alinare-n vrăji sau basne scornite de prezicători:
Eu știu, morții sunt surzi, ei nu mai pot auzi din criptă
Cântecul a una sau a o mie de privighetori.
Eu știu, morții-s mai orbi ca orbii, ei nu mai pot să vadă
Prietenii închizând ochii în fața urâciunii
Cu groază și stupoare, și-s de-înțeles, căci mai degrabă
Un șoarec viu să fii, decât om murind gunoiul lumii.
poezie de James Elroy Flecker, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre muzică
- poezii despre moarte
- poezii despre lașitate
- poezii despre frică
- poezii despre timp
- poezii despre privighetori
- poezii despre prietenie
- poezii despre ore
- poezii despre ochi
Citate similare
Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea
Întoarce-te, nu îmi lăsa privirea
Să caute în zadar privirea ta!
Nu e nimic mai viu decât iubirea,
Nici viața nu e vie fără ea!
Te caut în vis, te caut în amintire,
Visez că într-o zi vei reveni,
Dar nu-mi pot aminti de-o împlinire
A visului că nu-mi vei mai lipsi.
Și nu pot să te știu în altă parte
Și nu-s întreg cât tu ești partea mea,
Iar viața dacă seamănă a moarte,
Eu și în moarte te voi căuta.
Când viața viață nu-i fără iubire,
Nici moartea morții nu-mi dă liniștire.
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (11 decembrie 2008)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre visare, poezii despre viață, poezii despre iubire, poezii despre amintiri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
La fereastră
Mă uit!
Am început să mă uit!
Nu mai știu
Nu mai știu dacă
ești tu sau ea
sau dacă urechea sub cireașă
e scara
sau casa
sau noaptea
sau ce este "sau"
când îmi râzi cu un aer curat
în loc de fereastră...
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre început
- poezii despre urechi
- poezii despre râs
- poezii despre noapte
- poezii despre curățenie
- poezii despre cireșe
- poezii despre aerul curat
- poezii despre aer
Sunt prea singur pe lume și totuși nu-s singur destul
Sunt prea singur pe lume și totuși
nu-s singur destul,
orice ceas să-mi fie sfințit.
Sunt prea ne-nsemnat pe lume și totuși
nici mic nu-s destul
să pot fi în fața ta
ca un lucru-nțelept, tăinuit.
Voința mea o vreau și vreau pe-al faptei
drum
Să duc voința mea;
vreau în tăcute vremi,
șovăitoare oarecum,
când se-apropie ceva,
să fiu între cei ce știu
sau singur să fiu.
Vreau ființa toată să-ți reflect, să-ți sorb,
nicicând să nu fiu prea bătrân sau orb,
să îți pot ține chipul greu, șovăitor.
Vreau să mă desfășor.
Nicicând nu vreau încovoiat să fiu,
căci nu sunt eu când sunt încovoiat.
Vreau cugetu-mi adevărat
În fața ta. Vreau să mă zugrăvesc
ca pe-un tablou la care m-am uitat
aproape și îndelungat,
ca vorbele de mine înțelese,
ca un urcior de fiecare zi,
ca fața mamei,
ca o corabie ce mă culese
și mă goni
prin viforul cel mai de moarte.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viscol, poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre marină, poezii despre mamă, poezii despre ceas, poezii despre bătrânețe sau poezii despre adevăr
Orice abandon, părăsire și trădare este un cadou pe care îl primești și care are la bază același mesaj: Eu, cel care te părăsesc/abandonez/trădez nu îți mai pot fi de folos în drumul tău de evoluție și acum te opresc mai degrabă decât să te propulsez, te sabotez în loc să îți amplific puterea. De aceea voi pleca, însă nu știu să o spun sau să o fac mai frumos decât înțeleg în acest moment al existenței mele. Știu doar că într-un fel sau altul misiunea mea cu tine în acest moment al vieții e gata și există forțe mai mari decât mine, nevăzute și implacabile, care mă împing să plec. Poate vei percepe experiența ca fiind dură, urâtă, plină de suferință sau poate vei trece ușor peste ea. Mesajul e același: mă dau la o parte din calea ta pentru că nu mai îți pot fi de folos. Mergi înainte pentru că ți-e deschisă calea pentru a trece pe următoarea treaptă a evoluției tale.
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trădare, citate despre existență, citate despre evoluție, citate despre viață, citate despre suferință, citate despre frumusețe, citate despre forță sau citate despre cadouri
Orizont
Nimeni nu mai cheamă zeii să culeagă vântul din stepe
La noapte voi bea cu steaua polară
Voi spune cobzarului să aștepte
Și îmi voi împărți inima cu altă vioară
Nu mai veni!
Cerul și fluturii sunt plumburii
Merele s-au cosit, iarba-i albastră
Tu nu ai de unde să știi
Nici vântul nu te așteaptă
Nici imaginea ploii solare
Solstițiul a coborât în toamnă, lumina la val
Albastru e negru, cuvintele sunt sparte
Aripi de păsări aleargă întoarse spre moarte
Moarte șoptită din inima mea
Mă atinge vântul atunci și acum nu mai veni!
poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre albastru, poezii despre vânt, poezii despre vioară, poezii despre toamnă, poezii despre stele, poezii despre păsări sau poezii despre ploaie
Ce mai pot aștepta după cei 77 de ani? Loc de înmormântare am, bani de înmormântare am pus deoparte, ca să nu mă înjure nimeni că i-am pus la cheltuială. Mă rog să am parte de un accident subit sau de un stop cardiac, ca să-mi închei onorabil și fără mari suferințe aventura mea terestră. Voi mai citi până atunci câte o carte, voi mai mâzgăli un caiet, îmi voi face cât voi mai putea plimbările mele zilnice, nespus de plăcute, în Parcul Herăstrău.
Arșavir Acterian în Jurnal în căutarea lui Dumnezeu (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre plimbare, citate despre parcuri, citate despre moarte, citate despre lectură, citate despre cărți, citate despre bani sau citate despre accidente
Perfecțiune?
Vreau să fiu perfect în toate,
Dar apoi stau și gândesc,
Oare îmi voi da dreptate
Dacă, poate, mai greșesc?
Este ea, perfecțiunea,
Chiar ceva ce îmi doresc?
Îmi șoptește rațiunea
Să mai stau să mă gândesc.
Ar fi bine bun la toate?
Mă ajută cu ceva?
O ascult, îi dau dreptate,
M-am pierdut pe undeva...
Pot fi geniu, pot fi suflet,
Sau iubire... sau nimic,
Pot fi versuri, pot fi cântec,
Pot fi tot... sau doar un pic.
Pot să fiu perfect în toate?
Poate nu, poate că da,
Conștiința va răzbate,
Voi trăi și voi vedea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perfecțiune, poezii despre versuri, poezii despre suflet, poezii despre poezie, poezii despre greșeli sau poezii despre genialitate
Tot ce pot să fac mai bine
Voi încerca să te protejez
Dacă nu sunt prea speriat
Nu te voi neglija niciodată
Dacă îmi împărtășești sentimentele
Voi fi chiar în spatele tău
Dacă nu te miști prea repede
Și voi încerca să-ți aduc aminte
Că unele lucruri pot să dureze
Te voi iubi mereu
Sau cel puțin pentru mulți ani
Dacă știi că niciodată nu voi putea
Să-ți alung toate temerile
Și nu mă voi rătăci niciodată
Decât dacă trebuie
Însă mă voi întoarce mereu
Asta e tot ce pot să fac mai bine
E tot ce pot să fac mai bine
cântec interpretat de Joe Jackson
Adăugat de Oana- Manuela Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sperieturi, poezii despre protejare sau poezii despre protecție
În așteptare
Nu știu ce s-a schimbat în mine,
Dar simt că s-a schimbat ceva-
Ceva la fel ca după-o boală grea,
Când simți că-ți este mult mai bine!...
Am fost cândva bolnav cu-adevărat?...
Sau boala mea n-a fost decât
Coșmarul unui vis urât
Din care abia acum m-am deșteptat?...
Nu știu ce-a fost, și nici n-aș vrea
Să știu mai mult decât mi-e dat să știu-
Când, mai curând sau, poate, mai târziu,
Același "fapt divers" se va-ntâmpla...
N-aștept decât o zi din calendar,
Când Dumnezeu are să-mi facă semn
Că pot intra-n Ierusalim, solemn
Ca și Christos, călare pe măgar!
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre boală, poezii despre medicină, poezii despre coșmaruri, poezii despre schimbare, poezii despre religie, poezii despre măgari, poezii despre călărie sau poezii despre creștinism
Imaginația nu există
În seara asta trebuie să vii mai aproape de mine, călătorule,
Pentru că vreau să te sărbătoresc.
Frumusețea ta îmi provoacă o stare de extaz,
Îi face pe vecini să se plângă
Atunci când în miez de noapte încep să strig
Pentru că nu pot îndura singur toată această bucurie.
Voi da naștere unor sori.
Voi ține pădurile cu coroanele în jos,
Scuturând din copaci și tufișuri, cu blândețe, în poala mea
Animale cu blană moale.
Ceea ce tu concepi drept imaginație,
Pentru mine nu există.
Orice poți face tu într-un vis
Sau în pânzele minții
Mâinile mele pot extrage viu din buzunarul hainei.
Dar, hai, să nu mai vorbim despre lumea mea divină;
Pentru că ceea ce vreau cel mai mult să știu
În această seara este:
Totul
Despre tine.
poezie clasică de Hafiz, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre imaginație, poezii despre zoologie, poezii despre vorbire, poezii despre vestimentație, poezii despre vecini, poezii despre sărbători, poezii despre seară sau poezii despre păduri
Poate ai zâmbit...
poate ai zâmbit sau poate nu,
pe fața ta se vede, îngândurare,
din ochi mă fulgeri cu un gând,
aș vrea să îl citesc. Ce spune oare?
în brațe te-am umplut de flori,
nu-s pentru tine și mă doare,
dar știu că-mi mulțumești de mii de ori,
că zâmbet vor aduce și nu ți-e oarecare
aș vrea să pot mai mult să-nfăptuiesc,
și printre mult, privirea-mi arzătoare,
aș vrea cu faptele să-ți ocrotesc,
tot ce-ți lovește sufletul cu întristare
sunt simplu om și am putere,
atât cât Dumnezeu va vrea,
să-mi dăruiască fără eu a cere,
să pot să-ți luminez drumul ca stea
mă iartă și din când în când mă ceartă,
așa eu simt, ce mult te mai iubesc,
așa voi ști de îmi greșești vreodată,
că am puterea să te iert, mai mult să te doresc
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mulțumire, poezii despre iertare, poezii despre zâmbet, poezii despre tristețe sau poezii despre ocrotire
În ora dimineții
O zi începe iarăși și zorile-și arată
Mă plec smerit spre Tine, iubitul nostru Tată
O, Tată sfânt, al zilei și-a nopții pe pământ
Ce mare ești Tu Doamne și ce măreț, ce sfânt!
În zori de dimineață Te chem în viața mea
Să-mi dai a Ta putere, ca să mai pot lupta.
Că nu știu ziua asta ce va aduce ea
Dar știu că biruința, Tu, Doamne, vei avea.
Prin milă și iubire eu știu că sunt ținut
Că mă înveți Tu Doamne și ce nu am știut.
Din mila Ta cea mare îmi dai de toate mie
Cuvântul scump și dulce și marea veșnicie.
În astă zi, Părinte, îmi toarnă sănătate
Să nu produc rușine, să fac numai dreptate
În astă zi dă-mi pâinea ce corpul să hrănesc
Să prind iarăși putere să pot să Te slăvesc.
Răbdare, bucurie și pace să îmi dai
Căci știu, iubite Tată, căci numai Tu le ai
Din ceas de dimineață Te chem să mă însoțești
Și orice cale a vieții Tu Doamne să sfârșești.
Te chem să porți de grijă pe unde voi umbla
Te chem, iubite Tată, în tot a m-ajuta
Te chem ca paza-n noapte Tu Doamne să o porți
Să-mi fi Tu moștenire, al soartei mele sorț.
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre învățătură, poezii despre tată, poezii despre sănătate sau poezii despre smerenie
Când voi muri, iubite
Când voi muri, iubite,
Să nu-mi cânți cu amoc;
Nu-mi planta flori la cap,
Nici brad umbros, te rog.
Deasupra-mi iarba verde
În rouă stea uimită ;
Dacă vrei, viseaza-mă,
Și, dacă vrei, mă uită.
Nu voi mai vedea umbre,
Nu voi simți ploaia;
Nu voi auzi privighetori
Cântându-și triste aria:
Și-astfel visând într-un amurg etern,
Fără zi sau noapte,
S-ar putea să-mi amintesc
Sau să uit de toate.
poezie clasică de Christina Georgina Rossetti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre rouă sau poezii despre plante
Paraliticul și frica
Toate trotuarele acestui oraș sunt cârpite
din loc în loc, o casă modernă are trotuarul refăcut cu pietre frumoase
dar pe mine mă încurcă orice denivelare;
consum energie nemăsurată să ocolesc,
să depășesc acest obstacol;
durează un secol până voi trece noua treaptă,
fiecare pas e o povară, o aventură, o amintire
la fiecare pas aș putea să cad...
veșnic trăiesc cu spaima că-n clipa următoare
mă voi prăbuși. Nu-mi este teamă de moarte,
îmi este teamă că mă voi trezi în aceeași lume
pe care nu o mai iubesc.
Sunt plin de dureri, de temeri
de spaime că într-o zi nu mai pot mișca
și totuși creierul va putea să gândească.
Nu înțelegi că și legumele gândesc și nu mai vor!
Plâng, fiindcă am pofte, am dorințe interzise, am amintiri
însă lumea mea nu e a ta
lumea mea îmi aparține numai mie.
Femeile sunt jumătăți care se unesc cu jumătatea mea
să demonstreze că iluzia e permanentă, în
jumătate
din mintea mea, din mintea ta, din mintea noastră.
Plâng fiindcă ți-e milă, că mă compătimești, că sunt nervos
și nu mai pot să mă ascund ca-n alte vremi.
Plâng că mă urăști sau îți sunt indiferent
că toată lumea se oglindește în ochii tăi.
Plâng mereu
sunt prea multe pietre,
la mine pe stradă trotuarul are altfel de bolovani.
Sunt jumătate câine, plâng cu un ochi
fără lacrimi, fără grimase, fără un tremur pe față.
Cealaltă parte e pește, am ochiul în lacrimi.
Plâng, nu fiindcă mă târâi
ci fiindcă nu mă iubești sau nici nu m-ai iubit vreodată...
nu e vina ta, niciodată nu ai știut de mine.
În viață iubești o singură dată, iar eu am iubit,
restul a fost un coșmar și-aștept cu nerăbdare să-l termin.
poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre spaimă, poezii despre vinovăție, poezii despre poftă sau poezii despre plâns
Cred în Steaua
Cred în Steaua
La bine și la greu,
Cât voi trăi
Steaua va fi
Sufletul meu.
Cred în Steaua,
Colț de tricolor,
Cu ea trăiesc,
Cu ea mă mândresc,
Pentru ea pot să mor.
Pentru onoare și adevăr,
Pentru albul fir de păr,
Pentru lumina ce vine din ea,
Cred în Steaua mea.
Pentru albastrul cerului sfânt,
Pentru tot ce am fost și ce sunt,
Pentru speranța ce vine din ea
Cred în Steaua mea.
Știu prea bine că-n adâncul meu
Este bunul Dumnezeu
Și-n viața aceasta, bună sau rea,
Cred în Steaua mea.
Om bogat sau om de rând
Trăim împreună sperând,
Dar toți ca unul zicem așa:
Cred în Steaua mea.
Lumea să știe că sunt luptător
Și că nu renunț ușor,
Fie lupta ușoară sau grea,
Cred în Steaua mea
Port în mine semnul ceresc,
Am curaj și îndrăznesc,
Focul credinței mă ține în șa,
Cred în Steaua mea.
Steaua va fi veșnic în inima mea,
Steaua îmi dă puterea de-a crede în ea!
cântec interpretat de Cristian Buică, muzica de Cristian Buică, versuri de Cristian Buică
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre păr sau poezii despre onoare
Adânca privire
Sunt plin de tine dacă pleci de-acasă,
Cu tine veșnic m-aș împovăra,
Când, noapte-zi, pereții mă apasă
Eu, sub sprâncene port privirea ta.
Absența ta ca ștreangul sub bărbie
Mă strânge, dacă tu te-ndepărtezi,
Iar mâna stângă parcă-mi e pustie
Trăgându-mi inima către zăpezi.
O umbră sunt, atunci când tu n-ai umbră,
Încuviințează umbrei care sunt
Să nu se teamă când cu tine umblă
Oriunde pui piciorul pe pământ.
La paginile scrise înainte
De ceilalți orbi care-au putut vedea
Adaug că iubirea reaprinde
Și ochii tăi, aici, în fruntea mea.
Căci asta e iubirea cea mai mare,
Să vezi cu ochii celuilalt, adânc,
Iar când nu e cu tine și te doare
Să-i simți în ochii tăi pe-ai lui cum plâng.
Așa simt eu acum când ești departe
Și nu mai știu e noapte sau e zi,
Te țin aici pe viață și pe moarte,
Te văd că mă și tem că vei orbi.
Din ochii tăi mi-i fac pe-ai mei acasă,
Ca pe-o lumină vie te aștept,
Dar stânga mea, de dorul tău, mă lasă,
Smulgându-mi parcă inima din piept.
Nici nu mai știu, e iarnă sau e vară,
Privirile ni s-au unit de tot
Rămân aici, dar am fugit afară,
Te-aș părăsi cumva, dar nu mai pot.
Zăpezi și flori trăiesc împreunate,
Miracol și coșmar, la fel, așa,
Cuțitul alții mi-l înfig în spate,
Tu ai privirea în privirea mea.
Și poate că aceasta e iubirea,
Nu numai gelozie și asalt,
Ci să-ți modifici într-atât privirea
Încât să vezi la fel ca celălalt.
Profeții însă iată ce-mi arată:
Te sorb din ochi, precum și tu mă sorbi,
Și ne vom cheltui lumina toată,
Îngenunchind sub cer ca niște orbi.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre sprâncene sau poezii despre picioare
Prea devreme pentru sfârșit, inexistență
... deci se-nmulțește zilnic infinitate,
nu mai e niciun final
când deja sunt două sute de mii, de mii de miliarde de stele adunate,
din o sută de mii, de mii de miliarde de galaxii
-dublul tuturor boabelor de nisip de pe Terra-
și nu mă mai pot strânge cerc! Sunt din nou iar imaterial;
nimic din despre mine nu mai știu, eu cel ce stau pe sfera
de la malul... unei mări. Te-aștept să vii,
întins pe șapte cu douăzecișișapte de zerouri de miliarde de sori
din plaja timpului, cu ochi de marinar de pe galera
tuturor alor mei, foști matrozi silitori,
sfărâmați, dispersați în oceanul oaselor de coral...
fără să-mi amintesc, nici cel puțin frugal
de cineva sau dacă rugi au fost să ies din ou
în lipsa altuia, oricui, să fiu erou
mult, mult mai târziu,
să știu ce-nseamn-a fi când iară o să fiu...
și nu am nici-o stație de praf sau gaz
din toți ce-au fost și nu mai sunt de mult;
mulți otrăviți cu Separanda și Venera...
că uite bate vântul ce-l ascult
și-mi trece printre degete nisip, imensitatea
de prea multe miliarde... și-s un simplu caz
ce nu-mi pot prinde stele, îs prea devreme...
și nici nu am eternitatea
să mă-ntreme,
deci nu voi ști nimic, nu știu...
Normal că nu-i nimic, că este așa de mult
și nu e loc de prea mult spațiu, fiind prea mult... și ocult...
rămân, că voi fi veșnic prea devreme,
că nu-i timp, pe cât de este de târziu!...
Și atunci e-adevărat că fiecare avem,
-fără vreo aură sau chiar de-a fi, precum suntem,
vreo năpastă-
norocul meteoric; căci tot e scurt în infinit, o boabă, un fir,
imens grăunte de nisip în negru... Steaua mea, a voastră!
... Pierdut sunt cu privirea înstelată se crăpând 'n nesomn în miliardele, silicele topit din geamul de pe ochiul din fereastră...
tot pipăind cu mâna o petală, toată pluș, ce cade neputând tot aștepta, de la o roză ruptă se murind în glastră!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre spațiu și timp, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre plajă sau poezii despre ocean
O mie și una de roți
nu știu nici acum
după o mie și una de nopți
dacă ea
mi-e soră sau frate.
părțile bune din ea
sau din el (?!)
îmi vin ca tu(r)nate
și cultiv o dilemă:
nu știu nici acum
cum se scrie cu sânge
de cauciuc pe șosea
pentru soră sau frate.
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șosele sau poezii despre sânge
Mi-e dor de voi...
Îmi mai târăsc un an din bătrânețe...
Atâtea gânduri și nevoi s-au strâns.
Înconjurat de clipe de tristețe
Mereu mai ai o lacrimă de plans.
Și nu le plângi, că pâine n-ai pe masă
Sau bolul de făină s-a golit.
Sunt lacrimi pentru liniștea din casă
Și pentru glasul porții împietrit.
Mie dor de voi, să va mai văd odată
În jurul mesei puse peste ani.
Mă doare c-am să mor de voi uitată
Și nu de grija nu știu căror bani.
Mă tem de ziua-n care o să pier
Și n-o să fiti si voi alăturea.
Doamne, dacă mai ești acolo-n cer,
Trimite-le spre suflet vorba mea.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre pâine sau poezii despre gânduri
Când voi fi mai mare, vreau să fac ceea ce face Violetta. Aș dori să fac o înregistrare de-a mea, iar lumea să știe despre mine, nu de Violetta. Visul meu este să pot face o înregistrare de-a mea și în acest sens știu deja că fanii mei mă vor ajuta. Dar nu e nici o grabă, eu sunt încă tânără, nu vreau să grăbesc lucrurile, dar cred că viața este dură și mai devreme sau mai târziu, va veni și partea cea mai grea pentru mine.
citat din Martina Stoessel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre visare, citate despre tinerețe, citate despre superlative, citate despre dorințe sau citate despre ajutor