Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Paște

Lepădați căpestrele
Deschideți ferestrele
Să intre binecuvântarea
Cât Golgota, cât zarea.

Am fugit de pe cruce
Cu picioarele năuce
Și-am venit înapoi
Să vă dau anafura vieții d-apoi.

Să fiți cuminți toți
Miniștri, cerșetori și idioți;
Cu roua, cu deșertăciunea
Faceți-vă zilnic rugăciunea.

Eu am să plec imediat.
Satan e concediat
Așa că veți trăi fără frică
Și om și măgar și pisică.

Voi mai veni odată
La Învierea cea adevărată.
Să-mi pregătiți hlamidă
Fără pălămidă.

poezie de din revista "Oltul", anul I, nr. 9 -10 (aprilie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Azorică fără frică (poezie pentru copii)

Azorică fără frică
A văzut el o pisică:
Mâța, stă și mieuna
Toată lumea enerva.

Poate îi era fomică:
Minte proastă de pisică;
Poate mâncărica ei
A-nhățat-o un grivei.

Azorică fără frică
A fugit după pisică:
Pisica s-a speriat
Și în pom s-a cocoțat.

Cocoțata, speriata
A văzut că e lătrată
Lătrată de Azorică
De cățelul, fără frică!

Ce facă o pisică
Lui cățelul, Azorică?
Din pom, de va coborî
Câine... o va omorî!

Dar pisica, are gheare:
Ființă miolăitoare,
De atâta miorlăit:
Toată lumea a trezit!

Stăpânul, când a văzut
Azorică, ce-a făcut:
A venit să își salveze
Pisicuța-i... siameze!

Siameza, curajoasă:
Pisică foarte frumoasă;
Ghearele, și-a ascuțit
Și cățelul... l-a lovit!

Și să vezi ce scheunat
Pisica: l-a zgâriat;
Și să-l vezi pe Azorică:
Ce mai fuge de pisică!

Asta e, de nu gândești:
Uneori, o mai pățești,
O fi ea, pisică mică
Dar se apără de frică.
***
Azorică fără frică
Are frică de pisică:
Acum este puturos
Și de pisică... fricos!

poezie pentru copii de din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
Octav Bibere

Atâta timp cât nu afirmați, nu veți fi nici măcar numărați, d-apoi să mai fiți chemați!

aforism de
Adăugat de Octav BibereSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Antologia aforismului românesc contemporan
cumpărăturiAntologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

De veți trăi în curățenie sufletească, va veni ziua când veți auzi în voi, glasul conștiinței, al adevărului, îndemnându-vă să săvârșiți numai fapte bune și iubite de Dumnezeu! Atunci veți trăi suprema fericire. Altfel, viața va apărea ca un calvar fără sens.

citat din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Dume

Față în față cu mine

azi stau față în față cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună și
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăța cât
să dau vieții
cât morții și cât să
las lui Dumezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toți rătăciții pământului
și când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

poezie de din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor DumeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba română.

Fiți voi înșivă, nu imitați pe nimeni. Aveți sub picioarele voastre izvoare de apă vie. Nu invidiați popoarele bătrâne, ci priviți-l pe al vostru. Cu cât mai adânc veți săpa, cu atât veți vedea tâșnind mai mult viața.

citat clasic din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nocturnă

Hei telegari ai visului,
Purtați-mă pe unde nu voi ajunge vreodată,
La porțile paradisului
De crin, de ismă și de vată.

Eu sunt un om sănătos
Bun pentru etajul cel mai de jos
Al vieții a doua,
Sudul și slava și roua.

Cel puțin ușoara voastră cotigă
mă treacă pe lângă Dumnezeu
S-aud pe Arhangheli cum strigă
La sufletul meu.

Apoi la 'nvierea cea mare
Nu voi mai aprinde lumânare,
Nu voi mai scula oasele
Să-mi poarte ponoasele.

Cu multă societate la cot
Voi face băi de pucioasă și fiere,
Îngerul negru va strânge din bot
Gândind la edenica miere.

Așa voi străbate eternitatea
Cu păcatul, cu răutatea.
Așa voi flămânzi
În fiecare zi.

poezie de din revista "Oltul", anul I, nr. 8 (martie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Jane Fonda

Faceți-vă prieteni trainici, respectând câteva reguli simple: Ascultați-i fără să-i întrerupeți; vorbiți-le fără să le reproșați ceva; faceți-le daruri fără să le pretindeți ceva în schimb; răspundeți-le fără să-i contraziceți; iertați-i fără să-i pedepsiți; promiteți-le fără să uitați. Așa, nu veți fi niciodată singuri.

citat din
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Oamenilor dragi din viața mea

Am trimis inima să-mi caute
iubirile pierdute de ea;
din indiferență,
lașitate
sau prea mult orgoliu.
Să-mi cer iertare pentru
neiubire.
Am trimis dupa diminețile
în care,
nu v-am acoperit cu o rouă
de cuvinte frumoase
le-am lăsat
nespuse,
uscate
pe buzele mele.
Ar fi trebuit să vă spun
mereu
cât de mult iubesc
și că nu pot trăi
fără voi.
Că viața mea stă
suspendată
de a voastră
și depind de dragostea voastră
ca de un drog fără de care
aș intra în
sevraj emoțional.
Am trimis să-mi caute nopțile
în care am adormit
fără să-mi dau seama pierd
clipe,
trăiri
viață;
și uneori oameni pe care
nu-i voi mai revedea
niciodată...
Am pierdut ocazia
le pot spune
cât de mult i-am iubit!

poezie de (17 octombrie 2012)
Adăugat de Angelina NădejdeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 3 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Cuvintele mele

Cuvintele mele moi ca niște bureți
Duceți- unde vreți,
Unde place, unde vi se pare,
Eu nu vă mai dau de mâncare.

A venit moartea la ușă
mă culeagă, mă facă cenușă.
Cum să vă mai țiu, cum să vă mai cresc
În chivotul meu prea pământesc.

Pentru lunga voastră călătorie
Luați- merinde, luați- pălărie.
Până la Învierea cea mare
E o vreme fără hotare.

Și dacă vorbiți cu bravul Pan
Spuneți-i naiul nu mai face un ban,
Că peste umanitate
Urlă zeița Răutate.

poezie de din revista "Oltul", anul I, nr. 1 (februarie 1944)
Adăugat de Anisoara Elena ScarlatSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Nu poți

Nu poți pleca înaintea mea!
Nu pot fi martorul propriei sinucideri,
Căci așa se va întâmpla.
Voi fugi de clipa aceasta
Și nu mă veți mai cunoaște vreodată.
Copiii nu iartă!
Pentru ei durerile nu mai dor
Când părinții se retrag în veșnicul somn.
Vă las cu grijile mele
Și cu dragostea care va veni
După ce nu voi mai fi.
Nu vreau nimic de la voi!
Îmi ajunge sărăcia și lacrima
Ce m-au urmat cu aleasă credincioșie.
Când puteați mă iubiți ați fugit.
M-ați rănit!
Plâng acum în tăcere, cu ploi,
Toamna din voi.
Nu mă căutați! Pentru voi am murit...
Amintiți- doar,
Cât de mult v-am iubit!

poezie de din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mâța bătrână și șoriceii jucăuși (poezie pentru copii)

Dragi copii, povestesc
Pisicile ce pățesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.

Povestea-i adevărată
Și copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.

Șoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toți să-i prindă
Și o cursă le-ntindă.

Și fricoși precum erau
Văzând nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mișcă, s-o vadă.

Și pisica a simțit
Și iarăși a adormit
Zicând că e mângâiată
Și de șoareci adorată.

Șoriceii, au văzut
Repede au priceput
Și-au chemat mai mulți vină
se dea, pe trambulină.

Și așa au și făcut
Se jucau foarte plăcut:
Pe pisică se suiau
Și la vale se dădeau.

Greu este fii bătrână
nu fii tare în vână
nu poți fugi deloc
Fiind, bătaie de joc.

Și pisica a răbdat
Nici măcar n-a mieunat
Dimpotrivă, îi lingea
Cu lăbuța,-i împingea.

Și ce mare veselie
Șoriceii toți să știe
Din tot satul sosească
Aici se veselească.

Unii, pe ea se suiau
De mustăți o trăgeau
Așa mare veselie
Nu s-a existat fie.

Și bătrâna pisicuță
A fost blândă și drăguță
Și fiind prea bolnăvioară
Ia venit ziua moară.

Șoriceii, au simțit
Că pisica a murit
S-au dat jos de pe pisică
Neștiind ce îi zică.

Și gândind ei ce facă
Și nemaiavând o joacă
S-au gândit: groapă -i sape
Și acolo o-ngroape.

Și așa au și făcut
Au săpat și au tăcut
Pisica au sărutat.
Și adio, ei, și-au luat.

Cum facă ei acum
Al pisicii ultim drum
Căci pisica: era grea
Și din loc nu se urnea?

Hai s-o tragem de codiță
De mustăți sau de guriță
S-o târâm până la groapă
Pe pământul ud de apă?

Și pisica decedată
A mai mieunat... odată
Șoarecii, s-au speriat
Și-au fugit imediat.

Și de-atunci, n-au mai venit
Și povestea, s-a sfârșit
Șoricei și voi să fiți
Și pisica s-o iubiți.

Pisicuța, e frumoasă
Tânără și drăgăstoasă
Toată ziua toarce lână
Și în casă îi stăpână.

Când vede un șoricel
Se repede după el:
Șoricel închipuit
De pisicuță gândit.

Dragi copii, să vă jucați
Pisicuțelor dați
Plăcerea de a trăi
Se juca și a iubi.

Pisicuțele-s copii
Sunt micuțe jucării
Nu cumva le loviți
Răi la inimă să fiți.

Și eu am o pisicuță
Este mare și drăguță
Îi vorbesc și îmi vorbește
Și din ochișori clipește.

Este-atât de drăgăstoasă
Când face tumbe prin casă
Că-ți vine te prefaci
Soricel, mic, te faci.

iubim animăluțe
Căței, șoricei și mâțe
Viața nu le-o-ntristăm
Dragoste, le-arătăm.
Mulțumesc.

poezie pentru copii de (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda PăvălacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 17 comentarii până acum.
Participă la discuție!

Nu, n-am să plec...

Nu, n-am să plec!
Cu roua dimineții m-au primit trandafirii
și-acum, în toamna vieții
m-am predat iar iubirii!

Nu, n-am să plec!
Corabie vie, pe valuri plutind,
eu te chem să-mi deschizi orizonturi
și-mpreună, de vrei, pornim către porturi!

Nu, n-am să plec!
Cât mai înfloare teiul și plopul înalt
și ne mai fac umbră din înalt,
sub ochii tăi, iubirea vreau îmi tac!

poezie de din Floare de cais
Adăugat de Ioana Voicilă DobreSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Gabriela Gențiana Groza

Sunt copil de grădiniță

Am plecat la grădiniță
mă joc cu alți copii,
Cu-n băiat și c-o fetiță
Și cu multe jucării.

După ce-am ieșit din casă
Am găsit pe o străduță
O pisică drăgăstoasă
Și-un cățel zis Peticuță.

- Mergi cu bine și să vii
Înapoi la noi acasă,
Te iubim și vrem știi
Că te așteptăm la masă.

- Eu, îi spune Peticuță
Tot lingându-se pe bot,
Îți dau ție fripturiță
Iară eu mănânc compot.

- Miau, zice pisica, lasă
C-am să prind un șoricel
Și-am să-l țin sus pe terasă
te joci și tu cu el.

Eu le spun: "La revedere,
Fiți cuminți că am să vin
Fără vreo întârziere,
Așteptați-mă puțin!"

poezie pentru copii de (1 august 2011)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "La mana lui Cronos" de Gabriela Gențiana Groza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 11.99 lei.
Ion Minulescu

Rugă pentru ultima rugă

Dă-mi Doamne, binecuvântarea Ta,
pot intra-n Ierusalim și eu, cândva,
Ca și Cristos, călare pe măgar,
În înflorita lună-a lui florar!...

Dă-mi bucuria mă văd trădat
Ca fiul Tău -
De Iuda sărutat -
Și, ca să-mi pot îndepărta sfiala,
Dă-mi buzele Mariei din Magdala...

Cum nu sunt decât scribul cărturar,
Dă-mi, Doamne, spor la minte -
Nu lipsă la cântar...
Ia-mi inima și-aruncă-mi-o la câini,
Și-n locul ei dă-mi patru ochi
Și zece mâini...

Dă-mi zborul rândunicii peste mări,
Să-mi ducă scrisul dincolo de zări,
Și-n ciocnetul de cupe -
La beție -
Dă-mi darul schimb vinu-n apă vie.

Dă-mi învierea morților din mine
Să-mi pot lega viața, prin ea, numai de Tine -
Nu să-mi reneg stăpânul, ca Petre-n sărbători,
Când va cânta-n ogradă cocoșul de trei ori.

Iar dac-o fi mor și eu, ucis
De cei care n-au înțeles încă ce-am scris,
Dă-mi, Doamne, binecuvântarea Ta,
pot muri, ca și Cristos, pe Golgota!...

poezie celebră de din Revista Fundațiilor Regale, IV, nr. 5 (1 mai 1937)
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 18 mai 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "CD Coringent la limba romana" de Ion Minulescu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -45.00- 42.75 lei.
Petre Ion Florin Vasilescu

La sfârșit de mărțișor

De-o săptămână ninge viscolit,
Nămeții cât uluca dau să creasc㠖
Despăgubire-a iernii ce-a fugit
Ca o bețivă... fără să plătească!

epigramă de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Viorel Birtu Pîrăianu

Cioc-cioc-cioc

ne este frică de el
de reprezentanții săi
în noi, pe pământ
ne este frică de tot ce mișcă în soare
doar tăcem și ne mișcăm ordonat
așa cum ne-a ordonat el
el, cel...
privește-l cum se rotește în zare
cioc-cioc la ușă
ne ascundem sub masă, sub pat
de teamă., de frică
o ancestrală frică
dacă este el
care el,,,
îl știi, îl știi prietene...
mereu sufocați de alegeri greșite
el, pășește cu noi
trăiește în noi
ne bântuie viața, trupul și gândul
Doamne, cât mai răbdați
să fiți mințiți
să fiți plătiți cu zoaie
și să muriți în noroaie
pe cer trece un stol de ciori
negre, agresive, urâte.
obosit, plec pe o coală mâzgălită de gânduri
mor printre rânduri
voi, sărmane stafii și schelete
rămâneți aci, între ei

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Plec, iubito

Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.

Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.

Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.

Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu cer
Dragoste adevărată.

Plec, iubito, n-am ce face
Totul e împotriva mea,
Nu am liniște, nici pace
Nicicând nu le voi avea.

Plec, iubito, tu mă uită
Și fă-ți viața cum vei vrea,
Mi-este soarta năruită
Și viața asemenea.

Viața din mine dispare
Fără să-ți mai pot grăi,
Dragostea, odată mare,
Fără ea nu pot trăi.

A fost de vânt risipită,
S-a pierdut iubirea noastră,
Nu mai am nici-o ispită,
Nici-un dor sub zarea albastră.

Nu mai pot vorbi de-acum,
Căci mi-e gura încleștată,
Mă evapor ca și-un fum,
Eu și dragostea mea toată.

poezie de (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan IsacSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Sfat pentru colegi

Colegii mei iubiți, vă dau un sfat,
Apoi gândesc -i cazul v-ascult...
Nu gândiți că am să cad la pat
Cât fi-voi o "fecioară" de temut.

Nu-mi completați poeme pe cearșaf!
Voi, neîndemânatici și cuminți...
Cu pana mea eu voi face praf,
Căci nu accept nici vorbe, nici arginți...

Nici cu umorul nu mă înțepați,
Căci voi descalifica cu scorul!
Vă rog, amici, în seamă luați
Că știu să dau cam tare cu piciorul!

Nu-mi trebuie nici euro, nici lei,
Destul -s o tigroaică ignorantă
Și știți, nu vreau nici lanțuri, nici cercei,
Nici de mașini de lux nu-s obsedată...

Voi luați-mă, rog, așa cum sunt,
Femeie simplă, umbră trecătoare
Și dac-ar fi să plec de pe pământ,
Aș vrea să-mi stați cu toții la picioare.

Și metamorfozându-mă-n cuvânt,
O literă fiu, la fiecare,
scormonesc în orișicare gând,
Mi-aș mai dori... Dar gândul meu doare...

pamflet de din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Atât de tandri și cuminți

Mergeam prin ploaie amândoi
Tinându-ne de mână fericiți,
Și câți din toți erau ca noi
Atât de tandri și cuminți?

Tu mă priveai cu ochi fierbinți
Eu mai credeam în sărutări,
Atât de tandri și cuminți
Visam o fugă-n depărtări.

De-atunci trecutau ani la rând
Așa ai vrut tu mă minți,
Iar ochii tăi îi văd și-n gând
La fel de tandri și cuminți.

Te-aștept pe vechile cărări
Cu-aceleași calde rugăminți,
Și fără vechile dureri
In ochii tandri și cuminți.

Mai adu-mi vremea înapoi
Incearcă mai săruți
Si ceru-îl împărțim in doi
Atât de tandri și cuminți.

poezie de (aprilie 2009)
Adăugat de Florentina Crăciun FabyolaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Omul de zăpadă

Copii frumoși, sunt Omul de zăpadă
Care-a văzut prea multe-n viața lui
Și care mai așteaptă doar cadă
Pe el omătul Dumnezeului.

Nu mă mai pot juca precum odată,
Când nas de morcovi îmi puneați și ochi
Din doi cărbuni, iar mătura stricată
Mi-o așezați sub braț ca pe-un deochi.

Acum las, fiindcă e-un rost în toate
Și vreau s-o fac atâta cât mai pot,
În sens invers și-ncet de a-i străbate
Poveștii mele albe drumul tot.

A fost frumos atâția ani de zile
ne jucăm alături, nu-i așa?
Definitiv rămâne scris pe file,
În cartea fericirilor de nea.

Când veți vedea nu mai sunt în locul
În care mă clădeați voi tot mereu
Veți ști, mai mari, că-mi port în mine focul
Și mă topesc după un plan al meu.

Că Omul de zăpadă e-o poveste
Ce din păcate are un sfârșit,
Ca orice basm, dispare fără veste
Când timpul vieții noastre-a-mbătrânit.

Veți ști, de-asemeni, că am fost aparte
Și că m-ați plămădit din fulg ceresc,
Că frigul lumii îl simțeam ca moarte,
Plângând prin râsul vostru pământesc.

Eu plec acum, cât încă mai e iarnă,
Prin încălziri globale mă disip,
Las viața voastră-ntreagă discearnă
Trecutelor zăpezi frumosul chip.

Mă voi gândi la voi întotdeauna,
Vă voi vedea-n paltoane și galoși
Și voi simți cum mi-așezați cu mâna
Bulgări pe trup și-am să v-aud voioși.

Când veți fi mari și triști și singuri poate,
Când veți uita frumosul nostru joc,
Din liniștea zăpezilor trădate
Vă voi aduce-n vis semn de noroc.

Iar de nu veți avea nici somn în noapte
Și un opaiț va lumina la geam,
Eu, Omul de zăpadă și de lapte,
Am să vă ning precum când ne jucam.

poezie de din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș NiculescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Cineva are nevoie de răspunsul tău: De ce în ferestrele unui avion se găsește o mică gaură? Fii primul care răspunde!
Direcționează
3,5%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!