Broaștele și barza (fabulă)
Era o oază mare
Rotundă, frumoasă, bogată
Și cu stuf...
Iar ziua la amiază,
Pe când era năduf,
S-a invitat la baltă
Și o barză!
Dar iat-o, survolând,
Coboară lin,
Ca-n vremuri câte-un zepelin...
Și înfige,
În pământul mlăștinos, alene
Două înălțimi, de aprige -antene!
Și zise,
-Recunosc împărăția...
E a voastră!
Și pe broaște le respect!
Dar să intrăm în subiect.
Când vin...
Nu vin să guvernez!
Ci pentru ceva mult mai simplu;
... Ospătez!
Morala să se tragă,
Ar fi bine...
Însă vă asigur eu,
Că nu mai are cine!...
fabulă de Constantin Păun din Zbor fără aripi (2011)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înălțime
- poezii despre respect
- poezii despre oaze
- poezii despre miezul zilei
- poezii despre frumusețe
- poezii despre bogăție
- poezii despre asigurări
- poezii despre Pământ
Citate similare
Crima frumoasă
A sta două mese la un om
fiecare cu un scaun în față
și ultimele tramvaie din buzunar
să le bea biletele.
*
Iată! Se parașutează
elevii din spațiu
vin cu inelele lui Saturn
la gât
vin cu flori de meteoriți
prăbușiți
vin cu aer pe zâmbet de vid.
Vin!
Vin din mame burți
Vin din case curți
Vin din beciuri vin
de pământ se țin
vin se duc iar vin
Dumnezeu e plin!
*
Noaptea când doarme ziua în cortul cu textură
de apă se aud păsările cum fredonează
din ciocul pământului un soi de băutură
de amiază.
*
A sta doi oameni la o masă
e o crimă
frumoasă!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zâmbet
- poezii despre tramvaie
- poezii despre somn
- poezii despre religie
- poezii despre păsări
- poezii despre parașutism
- poezii despre noapte
- poezii despre meteoriți
Simplamente...
Pe când nu era nimic, iar nimicul era tot,
Pe când rană nu era, dar era durerea-n cot,
Nu era atunci cuvânt, dar era ceva de zis,
Nu erau expedieri, înspre drac sau paradis,
Pe când nici nu exista, niciodată și mereu,
Exista în consecință, fără z un simplu Eu!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (15 februarie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre rai, poezii despre existență, poezii despre draci sau poezii despre cuvinte
Două mâțe și-un cățel (poezie pentru copii)
Două mâțe și-un cățel
Au găsit în fân un miel;
Mielul mic și frumușel
Se mai odihnea nițel.
Mâțele, când l-au văzut
Au zis a fi câine mut:
Și-au chemat și pe cățel
Ca să-l privească și el.
"O fi câine care mușcă:
N-are casă, n-are cușcă"
Au gândit mâțele proaste
Miorlăind ca niște broaște.
Dar săracul mititel
Era simplu... mielușel:
Fătat de mămica lui
De o zi pe lume pui.
Cățelul când l-a văzut
Câine mare l-a crezut
Și-a-nceput lung al lătra
Mieluțul al speria
Mieluțul, s-a speriat
În picioare s-a sculat,
Mâțele când l-au văzut
Au fugit, cât au putut!
Dar mieluțul, nu era...
Și nici câine nu lătra,
Era, me-e-e... un miel
Și se odihnea nițel
- Vai, ce mai sperietură
Pentru astă creatură:
Bine că e mielușel
Și nu e... mare cățel!
***
Pe lume, multe mai vezi
Multe lucruri le mai crezi:
Trebuiesc, doar cercetate
Și apoi, pe loc, "lătrate".
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre oi, poezii despre câini, poezii despre sperieturi, poezii despre pisici, poezii despre prostie, poezii despre poezie, poezii despre picioare, poezii despre mamă sau poezii despre cercetare
Tratat despre... vin
Vin la vin și se îmbată
Când devin în grup o fiară
Iau și beau de o fac lată
Când nu-i vin ei vin și iară...
Vin la birt și vin la masă
Are vin de dat din cană
Vinde celor ce acasă
Nu au vin, deci vin la... nană
Vinde vin pus în ulcioare
Însă uite cum stă treaba...
Numai vin, fără mâncare?
Nu mai vin că vin degeaba...
Vinde și vin de surcele
E un chin să-l bei, da... lasă
Mă închin, revin la cele
Ce vând vin ca vin de masă...
Are-n beci, da-n veci nu scoate
Vin de leac, aceeași nană
Dar nu-l vinde că socoate
Că e vin de pus la rană...
Vezi ce ne vinde vecine?
Vinde vin, de vină-i cine?...
poezie de Gheorghe Gurău (2009)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre mâncare, citate de Gheorghe Gurău despre mâncare, poezii despre devenire, poezii despre acasă sau citate de Gheorghe Gurău despre acasă
Necazurile
Sunt nenorociri, belele,
Suferințe, daravele,
Rele,-amaruri, neplăceri,
Chinuri, boli, tristeți, dureri,
Care, spun cu fermitate,
Toate vin și nechemate.
Iar când vin, eu vă asigur,
Că nu vine unul singur,
Ci, direct sau cu ocoluri,
Vin mai multe, chiar în stoluri.
Ba, sunt multe, multe cazuri,
Când puhoaie de necazuri
Vin pe bietul om în valuri,
Precum marea către maluri.
Iar atunci când ele vin,
Îl lovesc ca din senin.
poezie de George Budoi din Poezii (23 iunie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre suferință, poezii despre neplăcere, poezii despre medicină, poezii despre durere sau poezii despre boală
Balta
Abia după ce murise
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-și refacă viața.
Dar unde? Când? Si mai ales cine?
Că acum nici nu mai știa bine
Ce este? Cum este
Și mai ales de ce să-și mai refacă.
Și ce? Când? Unde?
Și iarăși sâsâitoarea viespe: cine
Cine să-si refacâ. Și ce?
Se repetă și-a zis într-un târziu,
S-o lăsăm baltă.
(Balta era de altfel plină de el,
- Intrat de trei zile în circuit
Trestii gânditoare - aiurau -
Broaște, mâl bolborosind în adânc, peștișori cât unghia
Fosfor, potasiu - și deasupra un nor
Oglindindu-se - în treacăt - în luciul schimbăcios.)
Cine? Ce? Cum? De ce?
S-o lăsărn baltă.
Abia după ce-a murit
I-a dat prin gând
- În fond, de ce nu?
C-ar trebui să-și refacă viața.
(Ei, bine, se repetă,
Că de-acum încolo tot așa o să fie.)
S-o lăsăm baltă. Cine? Cum?
Circuit. Circuit închis? Baltă,
Norul oglindindu-se, luciul schimbăcios.
Schimbăcios.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, citate de Marin Sorescu despre zile, poezii despre viață, citate de Marin Sorescu despre viață, poezii despre timp, citate de Marin Sorescu despre timp, poezii despre nori, citate de Marin Sorescu despre nori, poezii despre gânduri, citate de Marin Sorescu despre gânduri sau poezii despre fosfor
Și totuși, în ciuda avertismentelor ei, iat-o dansând, alături de el. Acestea erau puținele momente când ea era aproape de el, în brațele lui, când dansau împreună; el ar fi vrut ca aceste clipe să se prelungească la nesfârșit, dar nu era posibil. Lucian surâse; era ea, ca de obicei, tare îndărătnică, i se împotrivea cu tărie, cu fermitate; și totuși... O privi cu multă admirație, sorbind-o parcă din priviri: era la fel de frumoasă, ba chiar mai frumoasă decât în urmă cu cinci ani și jumătate. Domnișoara psiholog... Consilierul misiunii... Înaltă, suplă, brunetă, ochii albaștri, tenul alb, chip angelic, de păpușă; superbă... Încă era îndrăgostit de ea, la fel de mult, sau poate chiar mai mult, dar până în acel moment, în toți acești ani, el se ținuse de cuvântul dat atât ei, cât și tatălui ei, deci își respectase promisiunea aceea pe care ar fi preferat să n-o fi făcut niciodată; era ca o barieră solidă între ei, o barieră greu de dărâmat, aproape de netrecut.
citat din romanul Proxima, Partea a-II-a: "Planeta Proxima" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre înălțime, citate despre îngeri, citate despre timp, citate despre păpuși, citate despre psihologie, citate despre promisiuni, citate despre posibilitate, citate despre ochi albaștri, citate despre ochi sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Fabulă de cuplu
Având copii, nevastă, un măgar
Se opintea din răsputeri la car,
Dorind să-l mulțumească pe stăpân
Ca să-și câștige rația de fân.
Nevasta sa, stătea mai mult acasă,
În capoțel și doar punea pe masă,
Doar boabe de porumb luat din șură
Să nu își strice scumpa manicură,
Fiindcă măgărița păsămite,
Avea mai nou copitele vopsite.
Dar într-o zi măgarul cam stresat
C-avea povară mare de cărat,
Să ducă cu stăpânul la obor
O implora să-i fie de-ajutor.
Soția a-ncercat să îl refuze,
Ba a țipat si-a dat mărunt din buze,
Însă măgarul dur și cam ursuz,
A zis că nu acceptă un refuz,
Așa că fără multă veselie
Au început să tragă la cocie.
La inceput, o mie de ocale,
Au tras ușor, fiindcă era vale,
Și soața a-nceput să comenteze,
Că n-ar fi trebuit s-o deranjeze
Pentru un lucru simplu si usor,
Ba chiar l-a invitat stăruitor,
S-o lase doar pe ea la car să tragă,
Că el e o nevolnică mârțoagă.
Măgarul enervat de-așa atac,
Pe loc soției i-a facut pe plac,
Și a lăsat-o ca să se descurce...
Văzând că drumul a-nceput să urce.
Rămase măgărița înhămată,
Să tragă la căruța încărcată,
Ce se împotmolise-n porumbiște
Și nu putea cu nici un chip s-o miște.
I se-nfundau copitele în tină,
Mergând pe poante ca o balerină,
Efortul ei nevalorând un sfanț
Căzu epuizată intr-un șanț,
Pe când măgarul ce privea din vale
A tras grăbit vreo două-trei morale:
Morala 1:
Când trage greu al căsniciei car,
E demn de tot respectul și-un măgar.
Morala 2
Chiar dacă-ți dai cu ojă și cu fard,
La greu, poți da cu oiștea în gard.
Morala 3
Și pe asfalt, dar și când e noroi,
Căruța-i mai ușoară când trag doi!
fabulă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soție, poezii despre căsătorie, poezii despre măgari, poezii despre început, poezii despre văi, poezii despre stres, poezii despre mulțumire sau poezii despre moralitate
Viața e frumoasă!
Am coborât la malul râului
Și m-am așezat lângă edec.
Am încercat să gândesc, dar n-am putut,
Așa c-am sărit cu gândul să mă-înec.
Dar am țâșnit la suprafață și-am țipat!
Apoi, din nou am încercat să-mi vin de hac!
Dacă apa n-ar fi fost atât de rece
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar era Rece în acea apa! Era rece!
Mai târziu, m-am urcat pe turn
La douăzeci de etaje înălțime.
M-am gândit la copilul meu
Și-am crezut c-o să sar, că s-a zis cu mine.
Am rămas acolo și am țipat!
A fost cât pe-aci, cât pe-aci să-mi vin de hac!
Dacă turnul nar fi fost atât de înalt
Poate că aș fi reușit s-o fac.
Dar eram atât de Sus! Atât de Sus!
Acum, dacă tot sunt aici și în viață,
Presupun că a trăi este firesc.
Aș fi putut muri din dragoste
Dar am fost născut ca să trăiesc,
Așa că-o să-mi mai auzi țipetele,
O să mă mai auzi spunând că-mi vin de hac.
Nu m-aș simți însă bine, draga mea,
Să te știu tristă fiindcă-am reușit s-o fac.
Viața-i frumoasă ca un vin spumos! Viața-i frumoasă!
poezie clasică de Langston Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râuri, poezii despre naștere, poezii despre moarte sau poezii despre iubire
Peleg Poaque
Caii și oamenii sunt aidoma.
Am avut odată un armăsar, Billy Lee,
Negru ca o pisică și svelt ca o căprioară,
Cu flăcări în ochi, gata de start;
Putea atinge cea mai mare viteză
Dintre toți caii din Spoon River.
Dar chiar când te-ai fi gândit că nu mai poate pierde,
Conducând cu un avans de de cincizeci de metri sau mai mult,
S-a ridicat pe două picioare, a aruncat călărețul
Și a căzut peste el, care atârna de scară,
Făcându-l, pur și simplu, bucăți.
Vedeți, calul era o fraudă perfectă:
Nu putea învinge, nu putea munci,
Era prea ușor pentru plug sau pentru tracțiune.
Iar când am încercat să-l călăresc well,
A luat-o razna și m-a ucis.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre călărie, poezii despre viteză, poezii despre victorie, poezii despre superlative, poezii despre perfecțiune, poezii despre negru sau poezii despre muncă
Ca fizic, Mihai e mai scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era cu vreo 2-3 centimetri, poate și patru, mai scurt, avea o musculatură herculeană, piciorul la scobitura tălpei era în plin (P l a t f u s s, cum zice neamțul), însă nu-l jena deloc la mers. Păr negru ca corbul, fața, un brun alb. Pălăria lui favorită era semi-joben, mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos, și mai totdeauna gânditor. Somnul îi era neregulat, aci citea de cu seară până răsărea soarele, aci dormea de cu seară până la amiază și uneori și până la 1 și 2 p. m. Piciorul și mâinile mici, ca ale mamei, dinți regulați și de culoare gălbuie, când râdea cu mare poftă, și râs sincer. Pe când era la T i m p u l, joben întreg nu punea decât când venea Veronica de la Iași. (...)
Făcea abuz de tutun și de cafele negre, de băut, bea țapăn, însă numai vin, rachiuri nu, bea țapăn de la vârsta de 14 ani. (...)
Ca căciulă, purta căciulă de astrahan, însă nu țuguiată (nu dacică), ci dreaptă. (...)
Matei Eminescu în Scrisoare către Corneliu Botez (1) (20 aprilie 1909)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre negru, citate despre vârstă, citate despre somn, citate despre sinceritate, citate despre seară, citate despre râs, citate despre păr negru sau citate despre păr
Eminescu nu era răzvrătit, așa cum le place multora să creadă. Era un individ plăcut în societate. Avea dușmani și stârnea antipatii pentru ceea ce scria, nu pentru modul cum se comporta în societate. Nu era un revoluționar, în fapt. El se răzvrătea în poezie și publicistică. Rareori ridica tonul, prefera să asculte pentru a înțelege cât mai bine discuția decât să își dea cu părerea. Într-un fel, era retras, dar când era cazul era un interlocutor foarte plăcut. Multor contemporani le-a lăsat impresia că este tăcut și gânditor. Nu se putea, însă, abține când era vorba de politicieni. Îi ura, mai ales pe parveniți.
citat din Lucia Olaru Nenati
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre revoluție, citate despre politică, citate despre poezie, citate despre dușmănie sau citate despre Mihai Eminescu
Unui bețiv
"Fie-i, Doamne, somnul lin
(Spuse popa) pe vecie"...
Dar când l-a stropit cu vin
Cât pe-aci era să-nvie.
epigramă de Grigore Lupescu din Epigrame pentru eternitate (1980)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre somn sau epigrame despre alcoolism
Era cea mai bună dintre vremuri, era cea mai rea dintre vremuri, era timpul rațiunii, era timpul prostiei, era epoca credinței, era epoca incredulității, era anotimpul Luminii, era anotimpul Întunericului, era primăvara speranței, era iarna disperării, aveam totul înainte, nu aveam nimic înainte, mergeam cu toții în rai, ne comportam exact invers - pe scurt, perioada semăna atât de mult cu prezentul, încât unele dintre cele mai gălăgioase personalități insistau că trebuia să fie receptată, bine sau rău, numai la gradul de comparație superlativ.
Charles Dickens în Poveste despre două orașe
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre superlative, citate despre întuneric, citate despre religie, citate despre rai, citate despre prostie, citate despre primăvară, citate despre prezent sau citate despre lumină
Romanța tinereții
Necunoscuta care se vindea
N-a vrut să-mi spună-n prima zi cine era,
Dar fiindcă ea aflase cine sunt -
Poetul poreclit "Fluieră-vânt" -
Și fiindcă mă ruga stăruitor
Să-i fiu și eu, din când în când, cumpărător,
Sinceritatea ei m-a-nduioșat
Și-n cadrul prețului fixat -
Un preț absurd,
Ridicul
Și meschin,
Cu care-aș fi băut un kilogram de vin -
M-am îmbătat de gura ei
Și-am adormit
Pe laurii idilelor lui Teocrit...
Dar vai!...
Necunoscuta se vindea
Nu numai mie, dar și altora!...
Și-azi un ciocoi,
Iar mâine un calic
O cumpărau la fel - mai pe nimic -
Căci ea - flămândă veșnic - se grăbea
Să-și vândă gura dulce ca la tarapana!...
Eu singur doar nu m-am sfiit să-i spun
Că-s gata să-i ofer un preț mai bun -
Dar cum îi luase mintea Dumnezeu,
Necunoscuta s-a spălat pe mâini cu prețul meu...
Și-atunci -
De teamă să n-o bat,
Sau s-o ucid
Și s-o ascund sub pat -
Deși-o iubeam, am renunțat la ea
Și n-am mai vrut să știu cine era!...
Dar într-o zi cu ploaie și cu vânt,
Necunoscuta care se vindea,
S-a dat la fund
Și-a dispărut...
Și nimeni n-a mai întrebat de ea
De când intrase, parcă, în pământ,
Cu numele-i mereu necunoscut...
Și totuși, Eu
Am întâlnit-o iar,
Dar nu ca altădată, pe trotuar,
La cafenea,
Sau în tramvai...
Am regăsit-o-n ziua de-ntâi de mai,
Ascunsă de un sfert de veac într-un sertar,
În care sta de veghe cuminte,
Și-aștepta
O zi să-mi mai aduc aminte și de ea!...
Dar ce păcat
Că regăsirea ei m-a-ndurerat...
Și-n loc s-o mai sărut -
Cum aș fi vrut -
Am început să plâng cu-adevărat!...
Necunoscuta care se vindea
De data asta, nu mai era Ea -
Era doar vechea ei forografie,
Pe care mi-o dăduse numai mie!...
Și-acum,
Cred c-ați ghicit cine era
Necunoscuta care se vindea...
Era chiar tinerețea mea!...
poezie celebră de Ion Minulescu din Nu sunt ce par a fi (1936)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tinerețe, poezii despre vânt, poezii despre viitor, poezii despre sărut sau poezii despre sinceritate
Astăzi, pâinea era chiar în fața mea, dar mi-a fost prea lene să mă întind după ea, așa că am fost cât pe ce să mor de foame! Mai mult decât atât, înaintea mea era o cană cu apă, însă era atât de mare și grea încât nu m-am obosit să o ridic, preferând, mai curând, să mă las stăpânit de sete. Chiar să mă întorc pe o parte a fost prea mult pentru mine și am lenevit toată ziua ca un câine.
Frații Grimm în Cei doisprezece servitori leneși
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lene, citate despre pâine, citate despre moarte, citate despre câini sau citate despre apă
Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun și s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă și un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era țesută din mii și mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă și gingașă, dar era de gheață, de gheață sclipitoare, și totuși era vie; ochii îi străluceau ca două steluțe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap și a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băiețașul s-a speriat și s-a dat jos de pe scaun și i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre femei, citate despre zăpadă, citate despre sperieturi, citate despre rochii, citate despre păsări sau citate despre mâini
Gretchen s-a jucat iar cu florile prin grădină cât a vrut. Așa a trecut multă vreme. Gretchen cunoștea acuma fiecare floare, dar, deși era o mulțime, ei i se părea că lipsește una. Care anume nu știa. Iată însă că într-o bună zi sa uitat mai bine la pălăria de soare pe care o purta baba și care era zugrăvită cu flori, și a văzut printre florile zugrăvite și un trandafir, care era mai frumos decât toate celelalte. Baba uitase să șteargă de pe pălăria ei trandafirul atunci când surghiunise în pământ trandafirii din grădină. Dar, ce să-i faci, așa-i întotdeauna când nu bagi bine de seamă!
Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre trandafiri, citate de Hans Christian Andersen despre trandafiri, citate despre flori, citate de Hans Christian Andersen despre flori, citate despre jocuri, citate de Hans Christian Andersen despre jocuri, citate despre frumusețe, citate de Hans Christian Andersen despre frumusețe, citate despre Soare sau citate de Hans Christian Andersen despre Soare
La moartea unui alcoolic
Fie-i, Doamne, somnul lin!
A-ngânat popa Ilie,
Dar când l-a stropit cu vin
Cât pe-aici era să-nvie...
epigramă de Grigore Lupescu din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moarte sau epigrame despre Ilie
Lia: Deci, mama ta împlinește mâine de abia 45 de ani... Era foarte tânără când ai apărut tu pe lume, în viața ei.
Lucian: Da, așa e... Avea de abia 17 ani, era practic o copilă! N-am înțeles niciodată de ce s-a grăbit atât de mult, de ce s-a căsătorit atât de devreme; practic, nu existau motive.
Lia: Poate pentru că-l iubea prea mult pe tatăl tău și n-a vrut să-l piardă.
Lucian: Probabil, dar... Avea doar 16 ani! Era pur și simplu un copil! N-am îndrăznit niciodată s-o întreb de ce... Pentru tatăl meu, nu era deloc prea devreme, el e cu 11 ani mai mare ca ea. Dar putea să aștepte câțiva ani, măcar până la majoratul ei, dacă o iubea cu adevărat!
Lia: Poate, dar privește partea bună a lucrurilor. E mult mai bine că s-a întâmplat astfel!
Lucian: Mai bine? De ce? Care ar fi partea bună a lucrurilor, în toată chestia asta?
Lia: Pentru că, altfel, n-ai mai fi fost tu acum, aici, cu noi. N-ai fi putut participa la această misiune. Ai fi fost poate prea mic la data lansării. N-ai mai fi fost tu comandantul nostru!
Lucian: Mda... Cum să nu?! Ce pierdere dezastruoasă pentru voi! Mare scofală, nu-i așa?!
Lia: Păi, mare, pentru că, cine știe cine ar fi fost în locul tău și cum s-ar fi purtat cu noi... Deci, o iubești foarte mult pe mama ta.
Lucian: Da, o iubesc, normal. Dar nu i-am spus-o niciodată, sau cel puțin nu-mi amintesc să-i fi spus și nici nu m-am străduit să-i arăt acest lucru. De obicei, eram doar foarte încăpățânat și nu îi dădeam niciodată ascultare.
Lia: Nu mă surprinde deloc! Acest comportament te caracterizează, în general.
Lucian: Ah, te rog... Nu-i momentul să-mi amintești și tu! Ce-ai vrea, am defectele mele...
Lia: Așa e, le cam ai.
replici din romanul Proxima, Partea a-III-a: "Aventuri pe Proxima" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre iubire, citate despre copilărie, citate despre încăpățânare, citate despre viitor, citate despre viață, citate despre tinerețe, citate despre mamă sau citate despre căsătorie