Nostalgie
Înfășoară-mă cald în toate culorile regretelor tale,
Cântă-mi râsetele de la prima întâlnite
Și plânsul meu de atunci când ai plecat,
Spune-mi în cuvinte tot ce buzele noastre împreunate și-au șoptit,
Tot ce trupurile noastre lipite au strigat,
Tot ce n-am înțeles și mai era de înțeles.
Dar n-ai mai stat.
Pictează-ți liniștea și durere-mi într-un singur tablou
Și agață-l deasupra patului,
Să pot să te privesc în timp ce dormi,
Să știi că voi veghea.
Aruncă un ochi prin mine fără să clipești
Fără să-ți strângi pleoapele de teama,
Printre ruine și flăcări mistuitoare,
Printre concerte de Bach și țipete,
Printre doruri amare și furtuna de lacrimi sărate
Se mai află încă o inimă care zvâcnește.
Uscată.
Veștejită.
Putrezită.
Sfârșită.
A mea.
Pentru tine.
poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre somn
- poezii despre sfârșit
- poezii despre râs
- poezii despre plâns
- poezii despre inimă
- poezii despre frică
- poezii despre foc
- poezii despre dor
Citate similare
Tot
Pentru tine nui mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să fiu struna aceea
Încordată dar blândă,
Dintr-o harfă ce mângâie norii,
Ce stau gata să toarne
Ploaia târzie peste pământu-nsetat.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot s-ating obrazul curat
Al cerului tău,
Că atingerea mea
Îti va aprinde toate stelele,
Una câte una,
În noaptea ta grea...
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT
Că pot să-ți mai văd o dată chipul,
Să-ți mai mângâi o dată pleoapele obosite
Cu degete aspre de tot lutul din mine,
Că pot să-ți mai șoptesc,
Cu glasul meu omenesc: Te iubesc!
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT.
Pentru tine nu-i mult,
Pentru mine e TOT,
Până când sunetul Șofarului
Va zgudui Înaltul,
Și-atunci, ceea ce-a fost
Prea puțin,
Sau prea mult,
Va fi TOT.
poezie de Daniela Reghina Onu din Pași printre pietrele Sionului (iulie 2011, București)
Adăugat de Valentin Mesianic
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre încordare
- poezii despre sunet
- poezii despre stele
- poezii despre ploaie
- poezii despre nori
- poezii despre noapte
- poezii despre lut
- poezii despre iubire
- poezii despre degete
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
În tine tunurile antice par să spună încă nu
Între vulgaritate și Eu
se înalță al meu instinct până acolo sus,
la turnurile antice unde desenez
o dâră de lumină trimisă de Iisus,
un semn trucat de cruce
ce tace cristalina privire rătăcită-n apus.
Printre ramurile furtunilor încă vii ale orașului
ce pernele-și suflecă
pentru a culca virtutea,
mă pierd în dorința ce mă înduplecă.
În acest punct se revarsă suferințele,
care suferințe nu sunt
și va fi noaptea cea mai dulce între nopțile distonate
nascându-se din umbre sonate
ce-mi vor vesti ziua de lumină nouă
și luciri strâmbe,
niciodată născute de ochi și amăgiri ornate,
surâsuri inundate de lacrimi
și triste plăceri de mâine sărutate de rouă,
doar pentru a mă simți un pic mai bine...
Nimic nu se știe, privesc năucită și rătăcesc
printre țuicile cele mai dulci
ale plânsului probabil burlesc
și tăcerile de suflete singure,..
singure vor muri în rutina de orice zi,
o vor face la întoarcere dar și-n etern și,
fără a le spune doar gândind,
vor emana cele mai frumoase cuvinte
niciodată scrise, nicând spuse
dar eu voi învinge negreșit.
Așa, nu voi fi doar o pată
ce mă murdărește pe mine însămi;
voi fi și eu tăcerea fără sens,
ca tăcerile infinite în timp,
leneșe picături de absență
și din paharul existenței mele, te voi gândi.
Tu ești bărbate în mine, cu mine,
ca pielea de iarnă vie,
pierdut și pentru totdeauna prezent,
un tot indestructibil pe vecie.
În glasuri noi doi vom iubi încă noi,
în versuri vom trăi ca atunci și apoi.
În tine iubire de mii de ori eu voi naște
căci iertarea, iubirea de noi și de tot stă în puterile noastre.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre tăcere, poezii despre superlative, poezii despre suferință, poezii despre naștere, poezii despre viitor, poezii despre victorie sau poezii despre viață
Scrisoare către tine de nicăieri
De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.
Aș fi fost pierdut
și aș fi trăit departe de tine,
singur al nimănui
De n-ai fi fost tu,
vânt m-aș fi făcut
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi
înainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
mai întâi
iubirea pentru tine în suflet,
m-a scăldat în lumină
și m-a trimis la tine,
dar m-am rătăcit
m-am tot rătăcit
până m-am pierdut
la mama în pântec
apoi
dintr-o întâmplare ne-am cunoscut
și m-am îndrăgostit de tine,
fără să vreau, fără să știu.
Neștiute, sufletele noastre cumva s-au atins...
în ochi ne-au încolțit muguri,
în carne au înflorit cuci,
aerul mirosea sălbatic și divin
a iarbă, a vâltoare și a vin
și am înțeles simplu că vom fi
suflete pereche.
mereu te-am căutat
și nu te-am găsit...
tu ai stat printre oameni
sau dormind chircită
la subsuoara
unui înger de vin
eu printre morile de vise
din câmpia mea,
printre prunii pitici.
De nu vom putea fi împreună
am să te învelesc cu soarta
să nu-ți fie frig,
am să te veghez cu viața
să nu-ți fie frică în vis
de nimic.
Cred că ar trebui
să te ascund
ca să nu te găsești,
până când lumina ochilor tăi
va înnopta definitiv,
brațele și buzele
pecete îmi vor fi
pe umărul
sau pe sânul tău stâng,
vei sta cu tâmpla lipită
de sufletul meu,
și-mi vei atârna de ochi ca o lacrimă,
te vei prelinge ușor pe obraz,
când cald, când sărat
când departe de mine
sau pe înserat.
Stropii de ploaie mă mângâie
așa cum o făcea glasul tău.
Adorm... visez, mă înalț.
Când ai vrut să mă săruți pe furiș,
așa, ca pentru ultima oară,
gândul tău a țipat ca o pasăre spin
și m-am trezit...
Ni s-a dat un dar divin,
îți spun,
e tot ce ne-am dorit amândoi să fim,
iubește-ne iubito și iartă,
sărută-ne și nu ne părăsi...
niciodată.
Te voi iubi, să știi,
mereu te voi iubi...
și când vei fi nor,
ploaia din ochii tăi voi fi,
Soare după ploaie de vei fi
eu raza ta voi străluci,
în întuneric.
De vei vrea să pleci,
mă voi sparge în mii
și mii de bucăți
mă voi risipi și mă voi lipi
de umbra trupului tău
iubirea mea amară
îngerii ne toarnă în pahare
polen de lună,
iubiți, iubiți se pare...
de o ghilotină.
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre suflet, poezii despre visare, poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre trup și suflet, poezii despre întuneric sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Scrisoare către tine de nicăieri
De n-ai fi fost tu,
ar fi trebuit să uit să mă mai nasc.
Aș fi fost pierdut
și aș fi trăit departe de tine,
singur al nimănui
De n-ai fi fost tu,
vânt mă făceam
să te caut
de n-ai fi fost te-aș fi inventat
ca pe o mașină cu aburi
mi s-a spus
că nainte să mă nasc
Dumnezeu mi-a sădit
iubirea pentru tine în suflet,
m-a scăldat în lumină
și m-a trimis la tine,
dar m-am rătăcit
m-am tot rătăcit
până m-am pierdut
la mama în pântec
apoi
dintr-o întâmplare ne-am cunoscut
era o seară de iarnă flămândă,
în noiembrie
douăzecișiunu în două mii șapteșpe,
când totul era searbăd pustiu
și m-am îndrăgostit de tine,
fără să vreau, fără să știu.
Neștiute, sufletele noastre cumva s-au atins...
în ochi ne-au încolțit muguri,
în carne au înflorit cuci,
aerul mirosea sălbatic și divin
a iarbă, a vin
și am înțeles simplu că vom fi
suflete pereche.
mereu te-am căutat
și nu te-am găsit...
tu ai stat printre oameni
sau dormind chircită la subsuoara
unui înger de vin
eu printre morile de vise
din câmpia mea,
printre prunii pitici.
De nu vom putea fi împreună
am să te învelesc cu soarta
să nu-ți fie frig,
am să te veghez cu viața
să nu-ți fie frică în vis
de nimic.
Cred că ar trebui
să te ascund în suflet
să nu te găsești,
până când lumina ochilor tăi
va înnopta definitiv,
brațele și buzele
pecete îmi vor fi
pe umărul pe sânul tău stâng,
vei sta cu tâmpla lipită
de sufletul meu,
și-mi vei atârna de ochi ca o lacrimă,
te vei prelinge ușor pe obraz,
când cald, când sărat
sufletul meu pereche.
Stropii de ploaie mă mângâie
așa cum o făcea glasul tău.
Adorm... visez, mă înalț.
Când ai vrut să mă săruți pe furiș,
așa, ca pentru ultima oară,
gândul tău a țipat ca o pasăre spin
și m-am trezit...
Ni s-a dat un dar divin,
îți spun,
e tot ce ne-am dorit amândoi să fim,
iubește-ne iubito și iartă,
sărută-ne și nu ne părăsi...
niciodată.
Te voi iubi, să știi,
mereu te voi iubi...
și când vei fi nor,
ploaia din ochii tăi voi fi,
Soare după ploaie de vei fi
eu raza ta voi străluci,
în întuneric.
De vei vrea să pleci,
mă voi sparge în mii de bucăți
mă voi risipi și mă voi lipi
de umbra trupului tău
iubirea mea amară
îngerii ne toarnă în pahare
polen de lună,
iubiți, iubiți se pare...
de o ghilotină.
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ți-aș scrie, iubitul meu...
Ți-aș scrie, iubitul meu, toate gândurile mele,
Pe-un petic de cer și le-aș presăra printre stele,
Ți le-aș trimite pe-o aripă de vânt, în nopțile târzii,
Să le citești, când nu pot să dorm și te aștept să vii.
Ți-aș scrie, să-ți spun despre mine și că mi-e dor,
Aș vrea să fiu acolo, cu tine, să călătorim pe un nor,
Să pot pierde, printre astre, durerea din pieptul meu,
Simt că uneori nu pot respira, fără tine mi-e tare greu.
Ți-aș scrie, pe frunzele ruginii, dorințele toate,
Dar știu că vântul le-adună și le părăsește departe,
La tine nu ar ajunge decât lacrima și-al meu lung oftat,
Nu vreau să mai suferi, căci fără ca tu să vrei, ai plecat.
Ți-aș scrie, iubitul meu, despre copii, despre mine,
Să-ți spun că ei îmi dau puterea de a merge spre bine,
Mi-e teamă, că scrisorile s-ar rătăci ca și visurile noastre,
Ar rămâne triste și stinghere printre necunoscutele astre.
poezie de Lucia Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre tristețe, poezii despre scrisori sau poezii despre lectură
Nu aș putea înțelege Universul fără tine
Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
și aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferința ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârșească într-o dimineață rece sub o frunză îngălbenită.
Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ștergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aș putea înțelege centrul universului fără tine
cum nu aș fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închiși.
Mi-ai spus odată să-i închid la suferință, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieții.
Știu că apele pământului se unesc
și dorul meu poate urca în valuri până la Olt.
poezie de Camelia Oprița din Poeții noștri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre copilărie, poezii despre toamnă, poezii despre salvare, poezii despre râuri sau poezii despre muzică
Te iubesc fără cuvinte
Când nu îți spun că te iubesc să știi că te iubesc mai mult
Ești un parfum sublim ce-l simt, fără cuvinte...
E uneori prea greu de spus, prefer să tac și să ascult
Când număr printre picături vechi jurăminte
Când uit să-ți spun că te iubesc, să nu tresari în visul tău
Și să nu crezi că te-am pierdut printr-o uitare
Secundă-ți sunt într-un abis, ești clipa sufletului meu
Prin întunericul prea dens te-mbrac în soare
Când nu ți-am spus că te iubesc, te-am mai iubit încă odată
Și neștiind că te ador, mi-ai plâns în brațe
Smaraldul trist din ochii tăi m-a tot strigat ca altadată
Lăsând durerea ce-o simțeai să mă agațe
Când nu-ți voi spune te iubesc, să știi că te iubesc din nou
Și-ți scriu pe buze un sărut ce nu te minte
Nu mă-nvăța cum să te chem în noapte cu al meu ecou!
Eu știu să-ți spun că te iubesc fără cuvinte
poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre declarații de dragoste, poezii despre sărut, poezii despre prăpăstii sau poezii despre promisiuni
O lume
Nu-mi plac ochii tăi.
Au marginile strânse
Și genele moi,
Au pleoapele calde
Și retina grea.
Dar niciodată
Nu-i iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă privești
Cu ochii-nchiși
Și vezi în mine,
Clar,
O lume...
Nu-mi plac mâinile tale
Au degetele crunte
Și liniile fine,
Au pielea calmă
Și ridurile mici.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă mângâi,
Fără să mă atingi,
Și strângi în mine,
Cald,
O lume.
Nu-mi plac buzele tale.
Au vârfurile crude
Și colțurile-n zâmbet,
Au doruri în vorbe
Și plinul roșu.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă alinți,
Fără cuvinte,
Și sapi în mine,
Senin,
O lume...
Nu-mi plac tăcerile tale,
Au întrebări pe ecouri
Și goluri în forme,
Au răspunsuri în zâmbet
Și dureri în absențe.
Dar niciodată
Nu le iubesc mai mult
Ca atunci când
Mă iubești,
Mut,
Și-aprinzi în mine
Tăcând,
O lume...
poezie de Gabriela Chișcari (5 iulie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre roșu, poezii despre ochi, poezii despre mâini sau poezii despre durere
Minte-mă!
minte-mă,
dar minte-mă frumos,
spune-mi că din piatra secundei
ai făcut fluier de os
și mai spune-mi
că pentru tine am murit
și trupul meu
trece neliniștit prin gândul tău,
sau vine spre tine ca o fantomă,
ca o Cartagină-n flăcări sau ca o învinsă Romă.
când plopii-și zdrențuiau frunzele,
foșnetul, durerea,
tu îți pierdusei printr iluzii
sufletul și toată averea
și-ai rătăcit
prin trecutul meu
ca o felină prin junglă,
nu știai că dorul de mine
o să te-ajungă.
cu mult mai tristă ca înainte
îți rumegai gândurile printre cuvinte
și treceai vindecând uscăciuni,
răscolind amintirile
printre cenușă, printre tăciuni.
te jucai cu ficțiunile,
surâdeai pentru doi, pentru trei
și surâs pentru mine n-aveai.
minte-mă azi peste timp,
spune-mi că-n tine doarme
un trup străin
și c-ai vrea să se spargă
cum în apă se rupe o algă.
demult nu mai suntem noi înșine,
spațiul dintre noi
s-a dilatat,
s-a făcut țăndări...
pe coloana timpului rezemați,
doi străini, doi amanți,
tigri zvelți, ne-adulmecăm mereu,
printre culorile de după ploaie de curcubeu.
umblăm prin sahare uitate de vreme
pierduți în iluzii, scăldați în dileme...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (21 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vezi mai multe poezii despre gânduri, poezii despre spațiu și timp, poezii despre uitare, poezii despre trecut sau poezii despre tigri
Arată-ți dragostea și considerația față de cel de lângă tine și spune-i în fiecare zi, printre zâmbete dulci, tot ce i-ai spune printre lacrimi amare în ziua când nu v-a mai fi!
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Sara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet sau citate despre iubire
Lacrimi sărate
Acum, e atât de trist
aici...
nu mai am cui povesti
ce am mai simțit azi
ce trăiri
sau ce vise prostești de copil
Când ne vom întâlni iar
nu mi le voi mai aminti
dar nici nu vor mai conta
și curg lacrimi...
și-s sărate...
Și nu mai știu ce să cred
sau în cine...
"O să fie bine!" aud
oriunde merg și de la
oricine întâlnesc...
le zic și eu la fel, dar
oare chiar va fi?
Și parcă dacă zic și îmi repet...
"acum" e tot trist
iar "atunci" încă nu a venit!
și lacrimi iarăși se preling...
și-s sărate...
Nu știu cât voi rezista
mi-e dor...
și te vreau...
acum și aici
Îți ascult ticăitul ceasului
și el plânge după
mâna ta...
Și totul e trist și
mi-e frică...
Simt cum îmi pierd speranța,
iar încrederea în mine
nu o mai am de mult
De ce toate astea? mă întreb...
pentru ce? pentru cine?
și răspunsul pentru noi! vine.
Lacrimile se usucă pe obraz
nu mai ajung să
le simt gustul (poate
acum sunt dulci?)
și gândul devine rece
iar ochii se măresc în
intensitatea culorii...
Dar eu tot singură rămân
fără un scop în viață
și fără nimeni care să știe...
Poate totuși voi ajunge la tine...
poate... mai devreme decât
mai târziu...
Și în jur e rece de
priviri pline de compasiune
care mă apasă
până la lacrimi...
lacrimi sărate...
poezie de Lidia Mihai
Adăugat de Natasa Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere sau poezii despre prezent
Far - away
Pe la poarta mea
nu mai trece gândul zâmbitor.
L-am strigat de sute de ori,
dar se vede însă
că a îmbătrânit
și nu mai aude
cum inima mea îl cheamă
să-mi fie el primul surâs.
Pe aripile vântului
am scrijelat numele tău
ca, începând
de azi,
pasul lui domol
să te ducă tot mai departe
de sufletul meu singur.
Plec de sub basmul
în care te-am cunoscut
ca pe cel mai bun vis
și fără să privesc înapoi,
mă gândesc tot mai pierdută
și mai fără tine.
Chiar dacă pleci,
în sufletul meu vei rămâne
ca un mugure nou,
nemaivăzut până anul acesta.
Departe de toate,
pasul meu greu
apasă visarea
din care târziu,
mă voi mai ridica iar eu.
poezie de Daniela Slapciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muguri
Sunt mesagerul
Sunt mesagerul trecerii
acestui timp fără oprire,
al patimilor amanților tăcerii,
al păsărilor trezind elipse cerului.
Sunt o aripă a sufletului meu
și a cântecelor din amurguri,
cu soare și flăcări nestinse,
cu clipa sfioasa a iubirii vibrând,
printre dureri și lacrimi căutând.
Mi-e sete de tine, chitara mea,
pierdută undeva prin vise și zbor
în nopți lungi și triste când nu dormi,
printre muzici mult visate și dor.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor sau poezii despre păsări
Cu stele în păr și lacrimi în ochi
Nu știu secretul limbii tale
nici drumul cuvintelor
rătăcesc poezia
mă duc într-aiurea
printre flăcări de frig
și statui de piatră
Vino, ia-mă de mînă
învață-mă sărutul umed
al vîntului de miazăzi
spune-mi
din ce sămînță încolțesc stelele
într-o lacrimă
Nu știu unde ești, cine ești
chiar și prezent
îmi lipsești totdeauna
Incepe în mine toamna
și timpul mă-mbracă
în frunze de aur
Mîine voi fi nicăieri
Vino, fă-mă zăpadă
topește-mă-n sine
s-adulmec rădăcinile vîntului
să mă strecor în flori
să-ți ofer mierea
albinelor sălbatice
Invață-mă să cînt fără cuvinte
printre simfonii
cu tăiș de ghilotină
pe buzele mele plînge
o floare decapitată.
poezie de Lucia Sotirova
Adăugat de Marian Denescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre cuvinte, poezii despre apicultură, poezii despre zăpadă sau poezii despre secrete
Mărțișor fără destinatar
(dedicat fiicei mele plecate printre îngeri, Alina-Izabella)
Sunt un mărțișor fără destinatar
Și sunt aruncată-n brațele tuturor,
Dar nu am loc nici în buzunar, nici la pieptul răvășit
Sunt tot mai singură mereu...
Culorile nu mă mai cheamă
Le cânt, le strig, le-ndemn și plec subit
Sunt tot mai singură și vremea m-a liniștit de mult
Fulgii de nea din spatele ferestrei
Sunt singurii prieteni fără glas
Eu am crezut că pot schimba ceva,
Iubirea e mai mult decât o stea
Și am sperat în fiecare zi...
Să fiu mai mult decât un mărțișor al inimii tale
Am tot crezut că lumea e frumoasă,
Dar în fiecare zi m-a pus la zid
Recunoașterea n-o poate da nici cel mai mic intrus
Lumea vorbește, eu merg mai departe
Mă autodepășesc și sper că visul meu să mă alinte iară
Prin visul meu eu pot zbura mereu
Gândul mi-e tot mai departe... departe de zorii dimineții.
Stau ca o buburuză-n pieptul tău, iubită mamă...
Dar am plecat de mult, de prea mult timp...
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre schimbare, poezii despre prietenie sau poezii despre mamă
Dispariție
Unde sunt cuvintele frumoase?
Dar unde ești să ți le ofer?
Relațiile noastre foarte serioase
Uneori mă lasă mai stingher.
Am să țes în jurul tău regrete
Le voi împleti cu salbe de dureri,
De buzele tale îmi e atât de sete
Dar unde ești să mi le oferi?
Visătoare clipe în tăcere trec,
Timpul tot mai monoton se scurge
Doar în natură pot să-mi reculeg
Liniștea ce printre ierburi fuge.
Lăsați-mă în plină singurătate
Trist nu voi fi, doar gânditor
Voi fi mai mult în libertate
Mă voi lăsa să fiu cuprind ușor.
poezie de Mihai Leonte (16 martie 1966)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre singurătate, poezii despre natură, poezii despre libertate sau poezii despre frumusețe
Când lumina se ascunde
Mi-e teamă de ziua când n-am să te mai văd
și uit adeseori să-mi trăiesc prezentul
Mi-e teamă de clipa când pașii mei
se vor opri lângă ușa iubirii noastre, închisă- mută
fără ca eu să mai pot răzbi dincolo de cheie
atunci voi urî toate ușile, cheile, porțile
nopțile ce se vor topi în dimineți fără tine
Nu vreau să știu când
așteptarea ta se va contopi tristă cu dorurile noastre
iar eu nu voi mai căuta oglinda
în ochii căreia mă făceam atât de frumoasă
numai pentru tine
...................................................................
Dăruiește-mi maieul tău, iubite
să-ți simt mirosul în diminețile pustii
să-mi îmbrac oglinda cu tine
căci fără tine iubite eu sunt goală
lumina fără tine de mine se ascunde...
poezie de Marieta Căprăruși
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață
Vă las cântecele mele (cântec pentru prieteni)
Va las toate ce-au fost bune,
Dar si cele ce n-au fost,
Va las tot ce nu pot spune,
Nu mai are nici un rost.
Va las dragostea pierduta
Si tot chinul de apoi,
Gura mea nu mai saruta,
Va las dorul meu de voi.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las drumul catre luna
Si copacii mei stingheri,
Va las lupta mea nebuna
Pentru viata, pana ieri.
Va las lacrima cu care
Am dormit la capatai,
Va las noptile amare
Si lumina mea dintai.
Dar va las si bucuria
Si tot cerul meu de stele,
Va las singura avere,
Va las cantecele mele.
Va las gandul de pe urma
Sa va apere mereu,
Va las iarba, cerul, marea
Va las tot ce am fost eu.
Va las sufletul in palme
Azvarliti-l printre fragi
Si iertati-mi voi povara
Toti cei care mi-ati fost dragi.
cântec, versuri de Tatiana Stepa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Poemul nostru
nu știu unde a început
despărțirea noastră
ce vierme de mătase a țesut
firul ei subțire
hrănindu-se din iubirea ta
și din frica mea
că te-aș putea iubi.
aproape că s-a făcut iarăși toamnă
și uite cum firul ăsta răsucit de mii și mii de ori
alcătuit din bucuriile și suferințele noastre
din tăcerile și din cuvintele noastre
din exuberanța și din neputința noastră
din grija ta pentru mine și din nepăsarea ta
din teama mea și din indiferența mea
e tot ce ne mai leagă.
nu mai e timp acum
atât cât a fost l-am risipit amândoi
am hrănit cu el viețile altor oameni
care am fi putut fi noi înșine
dacă eu m-aș fi aplecat să-ți leg șireturile
atunci când aveai genunchiul zdrelit,
dacă te-aș fi luat în brațe atunci când mi-ai spus
vino,
dacă ți-aș fi răspuns
bine,
atunci când mi-ai șoptit
rămâi.
acum despărțirea e tot ce ne-a mai rămas
singurul lucru care ne ține împreună
hrănindu-se din apropierea noastră
numai pentru a o distruge
ca o vietate digerându-și propriul trup
ca să rămână în viață.
nu mai e timp acum
decât să ne îmbrăcăm disperarea și teama
și tristețea și neputința
și să le purtăm zâmbindu-ne
în vreme ce apele vieților noastre
se despart
după ce au curs atâta timp prin aceeași albie
îngânându-se încă,
jucându-se o ultimă oară
unele cu altele
ca niște versuri sălbăticite
care nu mai rimează
dar care sînt încă legate
într-un poem.
nu știu unde a început
despărțirea noastră
ce vierme de mătase a țesut
firul ei subțire
hrănindu-se din iubirea ta
și din frica mea
că te-aș putea iubi.
poezie de Paul Gabriel Sandu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre început, poezii despre viermi sau poezii despre versuri
Lut sugrumat
drumurile noastre nu pot fi uitate
nu pot fi ocolite și nici evitate
drumurile noastre când scurte, când late
când cu raze stelare, când cu lacrimi pavate
privirile noastre din veacuri și ere
s-au stins în deplină și amplă tăcere
privirile noastre țesute din vrere
și fir de paiangen și colb din unghere
șoaptele noastre mereu reținute
mai stăruie încă în liniști cernute
șoaptele noastre, pe-alocuri durute
pe-alocuri stridente, pe-alocuri nevrute
destinele noastre ca și orice destine
cu-ncetu, cu-ncetu se trec în ruine
destinele noastre, cu degete fine
sugrumă tot lutul din mine și tine...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Iurie Osoianu despre lut, citate de Iurie Osoianu despre uitare, citate de Iurie Osoianu despre tăcere, citate de Iurie Osoianu despre timp, citate de Iurie Osoianu despre stele sau citate de Iurie Osoianu despre degete