* * *

Trecem prin timp
ca printr-o oglindă - încotro?
Au uitat de noi
iarba, vântul şi iubirea.
Deasupra drumurilor noastre
nu se mai află soarele nostru,
un nou sfânt Gheorghe
îşi ucide balaurul.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

PRIN TIMP NOI TRECEM FĂRĂ A NE MAI ÎNTOARCE
Prin timp noi trecem fără a ne mai întoarce,
Şi găsim în drumul nostru mulţime de soroace
Ce ne provoacă griji şi grele lamentaţii,
În timp ce vremea nemişcată veşnic tace.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri din război

Pianul e plin de păsări de gheaţă
şi urletul câinelui încremeni
în tonalitatea si minor. Un om lovi
în clape albe
cu o secure
iar pe cele negre şi-a sprijinit pumnii goi
ascultând paşii de dans ai primăverii -
îşi aşeză durerea pe cuie
să doară într-un mod mai interesant.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Iubire mioritică"

Era demult, în vremi cernite,
Când un balaur fioros,
De-a face rele, mult setos,
Mâncase oameni, dar şi vite
Iar Gheorghe Sfânt, de noi ispite,
Îl "absolvise" cu folos
Lovind balaurul fălos,
C-o suliţă şi cinci cuţite
Iar noi, ca buni creştini cătăm,
Balaurul să îl iertăm
La patriarh să insistăm,
Cuprinşi de dragoste umană,
Post mortem să îl creştinăm
Şi să îi facem o pomană.

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Puţin sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ştiu că sunt corecte alegerile pe care le fac? Întâi le fac apoi mă uit în oglindă, iar dacă mă uit în oglindă în timp ce le fac e şi mai bine. Adevărul e că tot interiorul nostru se reflectă în exterior. Lumea exterioară e cea mai bună oglindă pentru interiorul nostru. Uită-te mai bine în jur şi vei vedea tot ce se află în tine.

citat din Valentin Bărbulescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

iubire (vezi şi dragoste)

Iubire

Iubire - lac în care
înfloreşte regretul frumuseţii,
când cade zăpada
peste zilele defrişate ale copilăriei,
peste oraşele de după război,
până ce apare femeia,
- pretext al visării
înserarea fără de arbori,
în care lacul îşi caută sufletul.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu fiecare clipă căutam iubirea, fericirea supremă, uitând că aceasta se află în gesturile noastre, în sufletul nostru, în noi...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştie tot pământul

Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.

Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Ştie tot pământul
Cât noi ne-am iubit.

Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăşi parte.

Vreau să fiu o rază
Să îţi ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce opreşte timpul.

Vreau din nou iubirea,
A noastre inimi pure,
Vreau să-ţi văd privirea,
Iubirea ta să-mi jure.

poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era înainte o părere greşită, că toate stelele cele mai strălucitoare sunt cele mai apropiate. Arcturus se află la o depărtare ce trebuie să fie mai mare de 100 de ani lumină şi prin urmare, e un soare de mii de ori mai strălucitor decât Soarele nostru. De prin împrejurimile acestui soare enorm, Soarele nostru nici nu s'ar vedea cu ochii liberi. Deşi, de mii şi mii de ani, steaua aceasta se apropie de noi cu zeci de km pe fiecare secundă, cu toate acestea depărtarea la care ne aflăm de el e imensă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de dragoste

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea

Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curaţi, ca o modă veche.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând în pragul uşii noastre din spate, tot ce avem nevoie ca să trăim o viaţă mai bună se află în jurul nostru. Soarele, vântul, oamenii, clădirile, pietrele, marea, păsările şi plantele ne înconjoară. Colaborarea cu toate aceste lucruri aduce armonie, opoziţia faţă de ele aduce dezastru şi haos.

citat din Bill Mollison
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi plouă mărunt

Şuşotesc nori mărunt
Şuşoteşti şi tu la mine in gând
Soarele e in concediu iar
De privirea ta sunt avar

Fereastra e ingândurată
Florile de gheaţă au curs
Amintirile au făcut recurs
Tâmpla de gânduri e judecată

Privirile noastre curg
Intre noi e amurg
Soarele nostru e in concediu
Azi eşti o ploaie de gânduri

Ce curg, curg şi prin mine
Vântul şoaptelor e domol
Nu poate imprăstia nori dintre noi
Azi plouă mărunt in noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctele luminoase, cărora noi le zicem stele, sunt în realitate sori, sori ce în cele mai multe cazuri sunt mult mai mari decât Soarele nostru, dar cari se află la depărtări neînchipuite. Soarele nostru, cu cortejul lui de planete, e un simplu punct faţă de aceste mari îndepărtări.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Donul liniştit

*

Iarba creşte peste morminte, timpul vindecă durerea.
Vântul a şters urmele celor care nu mai sunt;
vremea alină durerea sfâşietoare, iar amintirea
celor care n-au trăit pentru a-i vedea din nou pe cei dragi
nu va dăinui, pentru că scurtă este viaţa omenească
şi nu pentru mult timp fiecăruia dintre noi i-i dat să calce pe iarbă.

**

Iar peste sat au alunecat zilele, trecând în nopţi;
săptămânile se scurgeau, lunile se furişau, vântul hăulea
şi, oglindă cerului de toamnă, translucid, verde-azuriu,
Donul curgea liniştit către mare.

poezie clasică de Mihail Şolohov, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să limpezim lucrurile: să le trecem prin filtrul personalităţii noastre.

aforism de Gheorghe Mihail
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoana mamei din oglindă

Privesc în oglindă. Măicuţă, tu taci.
Doar semne cu mâna-n tăcere îmi faci.
Un zid se sfărâmă, ades îmi zâmbeşti
Şi timpul se-ascunde-n frânturi de poveşti.

Oh, timpul îşi toarce fuiorul de vis.
Cu mânna, prin timp am trecut, te-am atins.
Azi ninge la tâmple... Clepsidra s-a spart...
Măicuţa mea bună, eu nu te-am uitat.

O lacrimă curge prin mine-napoi...
Icoană, măicuţă, vegheat-ai, ca noi,
În suflet s-avem libertatea de-a fii
Fântână de soare şi vis, veşnicii...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plopi

azi ma intalnesc cu tine
prin felurite jumatati de timp
un fel de crai nou intre noi se ascunde
si rasuna sub cornul clarului ce mangaie timpul nostru
azi ma intalnesc cu tine
sub plopii ce n-au uitat jocul nostru
nervos uneori
corida unor doi copii ce amestecau culorile sub o piele ce ne imbraca

stii sa ma ceri de dincolo de drum
stiu sa te caut pe scoarta albicioasa te-am mai sarutat in trecere
fara sa ma cuprinda vreo panica
fara ca versul frunzelor planse prin vant sa-ti mai alinte umerii
ceramica unei amintiri acoperite de praf

tu nu ai altceva de facut decat sa-mi cauti inima prin maruntaie?

poezie de Ilie Viorel Stanica
Adăugat de Raluca Dinu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, tu, fericito!

O simplă nemulţumire ascunde intenţii mult mai adânci,
Ce nu pot fi desconspirate şi desluşite decât prin contrast, decât printr-o forţă opusă ca direcţie şi sens, decât prin suferinţă.
Căci dacă ni s-ar cânta în strună, cine s-ar mai depărta de sinele fals?
Cine s-ar mai opri din dans?

Păsări fermecătoare zboară deasupra ta, iar tu stai şi aduni fire de nisip de pe podea.
Iubirea nu poate fi "a noastră", căci cine suntem noi?
Timpul se revarsă, în timp ce marea doarme ne-ntoarsă.

Te plimbai prin lume, crezând că ai ceva de-ndeplinit, când un cântec dulce ai auzit, paşii ţi s-au împleticit, iar unul în braţele altuia ne-am trezit.
Acum îmi spui că nu mă mai cunoşti, că sunetul glasului meu îţi sună străin, de parcă ar aparţine altor voci.
Îmi spui că trebuie să mergem, urmând harta ce o porţi după tine, însă eu îţi arăt pe cer, un astru ce nici nu pleacă, nici nu vine.

Dar e ok. Acum, şi mereu, crezi ce vrei.
Eu sunt pe-aici, prin preajmă,
Adulmecând teiul şi ascuţind condeiul.
Scriind versuri ca...
"Cine zboară de fapt, vulturul sau vântul?
Cine se-nvârte de fapt, Soarele sau Pământul?"

Iubirea nu stă în loc, iubito.
Iubirea-ţi poartă numele, oh, tu, fericito!

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara, când Soarele e în constelaţiile zodiacale ce se ridică mult deasupra orizontului, Luna plină are loc în constelaţiile zodiacale cu totul opuse celor în cari se află Soarele, adică se află în constelaţiile zodiacale ce se găsesc prea puţin ridicate deasupra orizontului. De-aceea, vara Luna plină "umblă tot pe după garduri", cum zice românul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!