Fără ghizi

Poeţii se nasc în poarta iadului
singuri îşi găsesc drumul spre soare
singuri se apără cu multe cuvinte
împletind etica din magma imaginaţiei.

Iubesc deopotrivă ce-i putred, ce-i frumos.
Deasupra lor - cerul, sămânţă a-njosirii
ascultă o muzică aproape perfectă
în care se sting şi inimi şi flori.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşte ce-i frumos!

Când te calcă alţii în picioare
Trântindu-te pe jos,
Tu te ridică şi mai tare,
Iubeşte ce-i frumos!

De-i putred totul împrejur
De un lugubru miros,
Tu, păstrează-te tot pur,
Iubeşte ce-i frumos!

Când te insultă unii grav,
Prefă-te mai sfios.
Ocoleşte totul cei mârşav,
Iubeşte ce-i frumos!

Admiră cerul plin de stele,
Şi cel întunecos,
Şi în bune şi în rele,
Iubeşte ce-i frumos!

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trecem prin timp
ca printr-o oglindă - încotro?
Au uitat de noi
iarba, vântul şi iubirea.
Deasupra drumurilor noastre
nu se mai află soarele nostru,
un nou sfânt Gheorghe
îşi ucide balaurul.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bătrâni şi singuri

la gura sobei ne-ncălzim
cu degetele lungi uscate
avem puterea să zâmbim
şi viaţa merge mai departe

de multe ori nu cred ce spun
dar mi-aş dori aşa să fie
zile senine să-ţi adun
s-alung cuvântul nostalgie

eu îţi iubesc părul cărunt
şi riduri vremea ţi-a lăsat
tu mă priveşti şi crezi că sunt
tot ce-i frumos întruchipat

şi-aşa-ntr-o joacă... dus-întors
bătrâni şi singuri într-o casă
uităm că timpul lung a tors
povestea lui... povestea noastră!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Melancolie...

Stau ore-ntregi şi mă gândesc
La tine, la chipul tău fermecător,
De la gânduri mereu mă hrănesc,
Hrana necesară unui visător.

Aş vrea să fiu pictor, compozitor, poet
Să te pot prinde în diverse ipostaze
Într-un stil cât de concret
Aureolată de mii şi mii de raze.

Nu găsesc declaraţii, cuvinte potrivite
Pentru ca tu să fi mai fericită,
Am lăsat în urmă multe flori strivite
Şi am venit spre tine cu inima topită.

Nu găsesc în univers, pe pământ,
Cu cine să te-asemăn mai bine,
Nu găsesc cel mai frumos cuvânt
Care să-l rostesc pentru tine.

Caut versul cel mai frumos
Să-l aştern pe acest caiet,
Caut ritmul cel mai melodios
Să ţi-l transmit în mod direct.

Nu ştiu ce aş putea să-ţi dăruiesc...
Să simt că tu eşti tot ce-i mai înalt,
Că într-adevăr în suflet te iubesc
Da, nu sunt cuvinte spuse în neant.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe urmele iubirii

Atâţia oameni care-s singuri, pierduţi în încleştarea lor,
Ce doar visează o iubire de care mult le este dor,
Atâtea inimi abătute care oftează la apus,
Cu ochii trişti, pierduţi în zare, nemaiavând nimic de spus

Furtuni iscate sufleteşte peste oceane de trăiri,
Care îneacă sentimente şi sting lumina din priviri,
O încruntare le ia locul şi parcă scrâşnete de dinţi,
Degeaba te ascunzi în tine, tu tot le vezi şi tot le simţi

Din când în când, câte-o minune... apar şi doi îndrăgostiţi,
În jurul lor lumea dispare, ei sunt cumva blagosloviţi,
Pe unde trec, ninge petale, ţâşneşte-o rază dintre nori
Şi tot ce-i gri parcă renaşte în miliarde de culori

Eu le tot caut pe jos paşii, să fur din timpul lor secunde,
Să le adun, să storc din ele, iubirea care îi pătrunde
Să mă stropesc cu ea pe faţă, în lumea lor să mă retrag,
Acolo să-mi găsesc cuvântul şi să îl scriu iubind cu drag

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fatalitatea pentru meritele spirituale este că ele trebuie să aştepte până ce laudă ceea ce-i bun aceia care singuri produc numai ceea ce-i rău.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să ştii ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poţi
Simţi cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poţi iubi pe toţi:
Duşmani, nepoţi, necunoscuţi, netoţi...

Ce-i oare mai frumos decât să poţi,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poţi trezi pe oricine din "morţi",
Să fii tu însuţi o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în braţe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze şi pe ei:
Că nu doar de tristeţe poţi să plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simţi
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minţi
Că nu meriţi toate aceste averi!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor cei dragi

Mor cei dragi, se duc în noapte,
i-am opri, nu se mai poate.
Însoţiţi de-a noastre plângeri,
se duc sus să fie îngeri.

Semenii noştri mor singuri.
Singuri, fără-însoţitor.
La mormânt se duc tot singuri,
Se duc în rai, la locul lor.

Fără lumânări aprinse,
fără flori pe-al lor mormânt,
Doar cu mâinile întinse,
ne rugăm la Domnul Sfânt.

În El ne punem speranţa.
Doar El ne poate ajuta.
El poate-înclina balanţa
de virus ucigaş a ne scăpa.

Şi Ţie Maică Sfântă
din inimă ne rugăm,
La virus să dai osândă,
din suflet te implorăm.

Îndreaptă-ţi ochii Isuse
către cei în suferinţă!
Iar celor care se duse,
arată-le-îngăduinţă!

Dumnezeule eşti Mare.
Apără pe toţi românii!
Ţie-ţi înălţăm cântare,
cum ne-au învăţat străbunii.

poezie de Dumitru Delcă (29 martie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai frumos lucru care ni se poate întâmpla e să fim singuri, dar niciodată prea singuri.

citat clasic din Charles Bukowski
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deja mi-e dor de fluturi ...

Din văzduh plouă cu fluturi.
Le-aş pune pe-aripi săruturi,
Dar îşi văd de drumul lor,
Înspre Raiul florilor.

De când cântă pitpalacii,
Ard de dor, în flăcări, macii,
Ce-i aşteaptă-n lanuri coapte,
De cu zori până în noapte.

Pe albastrul de cicoare
Poposesc pe timp cu soare,
Iar de-i cerul plin de nori,
Se iubesc cu mii de flori.

Pe răzorul cu lavandă
Aduc dragostei ofrandă,
După ce o noapte albă
S-au iubit cu flori de nalbă.

Iar când vântul bate-n pale
Leagăn au în flori de cale,
Până-i cheamă, în nou zbor,
Alte vorbe dulci de-amor.

Doar cu-o biată zi, avere,
Sunt fiinţe efemere...
Mâine, se vor scurge-n luturi.
Ah, deja mi-e dor de fluturi!...

poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poeţii

poeţii
sunt trişti

în van îi mângâiaţi
pe mâinile străvezii
care se agaţă de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenţei lor
la fel de iluzorii
ca şi bunăstarea
voastră

poeţii
sunt trişti

şi singuri
cu foaia de hârtie
în faţă
ca o poliţă de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni

trădaţi neîmpăcaţi
neştiuţi
proscrişi învinşi
nealinaţi
uitaţi minţiţi
umiliţi

aşadar

lăsaţi poeţii
să facă
ce ştiu ei mai bine
să moară
pe limba lor

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

Căci unul este Dumnezeu, unul este şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi.)

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc.)

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit.)

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie

"Căci unul este Dumnezeu, unul este
şi Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)

Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Şi nu la popă, ca enoriaş;
(Poeţii-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinţii paşi).

Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeţii plâng ades din lumânări,
Purtându-şi crucea lor de nenoroc).

Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Şi-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeţii beau oţetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).

Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu ştiu că-i sunt Luminii hărăzit;
(Poeţii mor, dar versul lor e far
Oricărui suflet trist şi rătăcit).

De-aceea înainte de apus,
Mă spovedesc Luminii-n vers divin.
(Poeţii înviază în Iisus,
Să aibă viaţă veşnică. Amin!)

poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E seară şi plouă!

din bulboană răsar flori
cu lacrimi pe pleoape

rămas-am singuri
în abisul ce muşcă rotund
din amintiri zdrobite mişel
cu colţi de gând
între destine

rămas-am singuri
Doamnă
cu paşi nesiguri
nici iarbă nici abur
în inima bulboanei

între noi
tremură cerul

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Schiţă de dragoste

Dragoste - pasăre albă pe cer singuratic,
Apa doreşte să o prindă în braţe rotunde.
Dragoste - bărbatul înconjurat de cuvinte marginale
aprofundează unul... Neînchiderea mării!
e timpul dragostei. În lectici de aur
o poartă prin noroi spre ultima stea

Când în urma ei se cicatrizează aerul
are ochii curaţi, ca o modă veche.

poezie de Aleksander Nawrocki din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea Ta

Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,

De legea-Ţi divină, din ere apuse,
Iubind deopotrivă prieteni, duşmani,
La fel ca şi Iuda, pe-o pungă de bani,
Acum pe nimica ne vindem, Isuse,

Priveşte la gloată, din umbre hidoase
Scuipându-Ţi icoana, troiţa-n răscruce,
Orbită, trufaşă, în turmă se duce
Spre râpa pieirii mai iute, Cristoase,

Uitarăm de toate ce-n carte sunt puse,
Ruşine, dreptate, respect cuvios,
Uitarăm ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos,
De cine Ţi-e Tată sau Mamă, Isuse...

Arată-Te iară, sunt vremi tumultoase,
Coboară cu pace, iubire, lumină,
Şi de n-om putea să-Ţi găsim nicio vină,
Ai şanse, pe cruce, să n-ajungi Cristoase.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgie turcoaz

din dragoste de viaţă cerul parcă râde
din dragoste de tine livezi înfloresc
frumoasă-i nostalgia care mă cuprinde
doamne ce fericită-s că pot să iubesc.

mă emoţionează visul cu ochi deschişi
când soarele deasupra mă umple de extaz
când poeţii mirărilor de univers admişi
descriu miracolul cu lumini pe obraz.

doamne ce împăcată-s cu destinul meu
tu m-ai învăţat să-nfrunt orice necaz
să simt cerul în mine ca un arhiereu
şi lumea să domnească pe tărâm de topaz.

doamne îmi eşti aproape când îmi este greu
mă înveţi întâmplărilor să le găsesc haz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În aşteptarea Ta (poezie de Paşti)

Primeşte-Ţi osânda şi chinul din oase,
Coroana de spini ca şi cuiele-n palme,
Ascultă zevzecii nălţându-Ţi sudalme
Urmând pe Barabas şi astăzi, Cristoase,

De legea-Ţi divină, din ere apuse,
Iubind deopotrivă prieteni, duşmani,
La fel ca şi Iuda, pe-o pungă de bani,
Acum pe nimica ne vindem, Isuse,

Priveşte la gloată, din umbre hidoase
Scuipându-Ţi icoana, troiţa-n răscruce,
Orbită, trufaşă, în turmă se duce
Spre râpa pieirii mai iute, Cristoase,

Uitarăm de toate ce-n carte sunt puse,
Ruşine, dreptate, respect cuvios,
Uitarăm ce-i bine, ce-i rău, ce-i frumos,
De cine Ţi-e Tată sau Mamă, Isuse...

Arată-Te iară, sunt vremi tumultoase,
Coboară cu pace, iubire, lumină,
Şi de n-om putea să-Ţi găsim nicio vină,
Ai şanse, pe cruce, să n-ajungi Cristoase.

poezie de Valeriu Cercel
Adăugat de Valeriu Cercel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne mor poeţii

Ne mor poeţii, Doamne!
Şi nu facem nimic!
S-au strâns atâtea toamne,
Cu rânced iz de... dric!

De ce, din tot ce-i putred
Şi nefolositor,
Nu piere ce e şubred,
Ci se-nchid ochii lor?

Chiar cei ce nasc sublimul
În cântece zglobii,
Sau deplâng lumii chinul,
Cu lacrimi de copii!

Pe ei îi piedem zilnic,
Odată cu iubirea,
Supuşi jugului silnic,
Ce ne-a ucis menirea!

Cum să rezistăm, Sfinte,
Pe-acest pământ nedrept,
Azi moare un părinte,
Mâine, moare-un poet?

Şi ce va mai rămâne,
Când tot se prăbuşeşte?
Când nu va mai fi pâine,
Iar ura clocoteşte?

De tineri, mor poeţii,
Ca frunzele-n reci toamne,
Pe noi ne strâng pereţii,
Ai milă de noi, Doamne!

(S-a stins, fără veste şi la netimp, poeta Anca Maria David. Dumnezeu s-o odihnească!)

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când îşi vorbesc unii altora, oamenii singuri devin şi mai singuri.

citat din Lillian Hellman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!