Călugărul din vechiul schit
Călugărul din vechiul schit,
O zi la el m-a găzduit,
Și de-ale lumii mi-a vorbit,
Și de amar și de iubit.
Când am plecat l-am întrebat,
Ce dor ascuns te-a îndemnat,
Să-ți cauți loc printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.
Călugarul din vechiul schit,
De-un dor ascuns a-nebunit,
Și atunci prietenii lui buni,
L-au dus la casa de nebuni.
L-am revăzut, l-am întrebat,
Printre nebuni ce-ai căutat,
Eu te știam printre sihaștri,
El mi-a răspuns, doi ochi albaștri.
Călugărul din vechiul schit,
De același dor a și murit,
Iar la mormânt printre sihaștri,
Plângeau amar doi ochi albaștri.
cântec, versuri de Traian Demetrescu
Adăugat de Mihai Țigăreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre religie
- poezii despre prietenie
- poezii despre ochi albaștri
- poezii despre nebunie
- poezii despre iubire
- poezii despre dor
- poezii despre albastru
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Călugărul
Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Și de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd să plec, l-am întrebat:
"Ce soartă rea te-a îndrumat
Să cați un loc printre sihaștrii?"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"
Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarășii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
"Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te știam printre sihaștri"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaștri!"
poezie celebră de Traian Demetrescu din Aquarele (1896)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate de Traian Demetrescu despre religie, citate de Traian Demetrescu despre nebunie sau citate de Traian Demetrescu despre dor
Ochii tăi ca doi sihaștri
Ochii tăi ca doi sihaștri,
Pe o stâncă-n larg de mare,
Caută spre zări... albaștri,
Răsăriturile clare.
Ochii tăi senini ca cerul,
Risipiți pe valuri reci,
Spintecă tăcut... eterul
Înspre care vrei să pleci.
Ochii tăi, două izvoare,
Două flori de albăstrele,
Poartă-n dimineți cu soare
Taina gândurilor mele.
Ochii tăi, sărut pe pleoape,
Ard de patimă și dor
Inefabil... de aproape,
Mă pătrund năucitor
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre ochi, poezii despre gânduri, poezii despre flori, poezii despre dimineață sau poezii despre albăstrele
Doi ochi albaștri am iubit
Doi ochi albaștri am iubit,
Atât de mult îndrăgostit,
Dar am uitat răpit de ei,
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Dacă au fost chiar ochii tăi?
Acum îi caut tot mai mult,
Căci mi-au plăcut atât de mult,
Atât de grav rănit de ei,
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Azi i-ai ascuns de ochii mei...
Doi ochi albaștri am iubit,
Dar oarecum mă simt silit,
Să spun abia de îndrăznesc:
Căci astăzi încă le iubesc!..
Căci astăzi încă le iubesc!..
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent sau poezii despre uitare
Vă jur, l-am iubit!
Mi-a îmbobocit palmele, mi-a amețit pletele
În toate visările mi-a viscolit, bietele.
Cu toate femeile verii l-am logodit.
Ca pe un mire al lumii,
așa l-am iubit.
Pe funia vieții de-ar mai fi să mă nasc,
m-aș face arsură în carnea-i, de vreasc,
L-aș năvăli tot la fel peste sânge
În brațele lui, ca vioara m-aș frânge.
L-aș iubi și atunci pe săruturi
scrise pe piele de fluturi.
Cu somnul puțin, cu dor blestemat,
femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,
i-aș fi lui beție, mi-ar fi el păcat.
Priviți-mă, zorilor, fetelor bune!
Jur pe legendele voastre, pe lume:
mi-a îmbobocit toată suflarea,
mi-a înflorit țipătul, palmele, marea.
Mi-a năucit prima picătură de rouă,
frumos cum trecea-
cu sufletul meu
tăiat pe din două.
Cu ultima sărutare de pom năruit
pe umerii vieții vă jur:
l-am iubit!...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre femei, poezii despre femei și bărbați, poezii despre viscol, poezii despre visare, poezii despre vioară, poezii despre viață sau poezii despre vară
Poezie pentru femeile îndrăgostite
Mi-a îmbobocit palmele, mi-a amețit pletele
În toate visările mi-a viscolit, bietele.
Cu toate femeile verii l-am logodit.
Ca pe un mire al lumii,
așa l-am iubit.
Pe funia vieții de-ar mai fi să mă nasc,
m-aș face arsură în carnea-i, de vreasc,
L-aș năvăli tot la fel peste sânge
În brațele lui, ca vioara m-aș frânge.
L-aș iubi și atunci pe săruturi
scrise pe piele de fluturi.
Cu somnul puțin, cu dor blestemat,
femeie de cearcăn pe-un ochi de bărbat,
i-aș fi lui beție, mi-ar fi el păcat.
Priviți-mă, zorilor, fetelor bune!
Jur pe legendele voastre, pe lume:
mi-a îmbobocit toată suflarea,
mi-a înflorit țipătul, palmele, marea.
Mi-a năucit prima picătură de rouă,
frumos cum trecea-
cu sufletul meu
tăiat pe din două.
Cu ultima sărutare de pom năruit
pe umerii vieții vă jur:
l-am iubit!...
Vă jur, l-am iubit...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerc diurn
Cerc diurn -
Cerc descris de aștri
În mișcarea lor aparentă,
Zilnică, în jurul Pământului.
Datorită cuvântului
Și a poeziilor citite, în speță,
Am crezut doi ochi albaștri
Că adevărul spun.
Dar nu a fost să fie:
La spate se dădea o bătălie.
Sentimentul de dor e strivit,
Încrederea în om a murit.
În stare de imponderabilitate
Nici nu iubesc, nici nu urăsc,
Nici nu mai caut dreptate
De la cel ce mi-a promis aștri
Zâmbindu-mi cu ochii albaștri.
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre încredere, poezii despre timp, poezii despre război, poezii despre promisiuni, poezii despre poezie, poezii despre ocolul lumii sau poezii despre mișcare
Doi ochi albaștri strălucesc
Pe bolta cerului senin
doi ochi albaștri strălucesc.
Sunt ochii Tatălui divin,
care de sus mă ocrotesc.
Îmi dau credință să trăiesc
liniștit pe-acest pământ.
Azi, pentru asta-i mulțumesc
Dumnezeului meu Sfânt.
poezie de Dumitru Delcă (1 august 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre protecție, poezii despre ocrotire sau poezii despre mulțumire
Doi bogați
M-a dus avarul să-mi arate
Întregul său tezaur,
Și mi-a deschis o ladă plină
Cu aur... aur... aur...
Privindu-mă cu ochi ironici
Mi-a zis: "Arată-mi mie
Și tu, acum, dacă se poate,
Atâta bogăție!"
Atuncia, ca să-mi sting în suflet
Sarcazmul și amarul,
Și să-i arăt că de cât mine
E mai sărac avarul;
L-am dus grăbit spre locuința,
Spre raiul dragei mele,
Și-am zis avarului: "Privește
Furiș printre perdele!"
El s-a uitat: pe-o pernă albă
Dormea iubita dusă,
Și-n jurul ei plutea un farmec
De liniște nespusă...
Ne-am dus în urmă fiecare
Spre scumpul său tezaur:
Eu la iubita mea, - Avarul
Spre lada lui cu aur...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zgârcenie, poezii despre bogăție, poezii despre tezaur, poezii despre sărăcie, poezii despre suflet, poezii despre rai sau poezii despre aur
Regret...
Azi am vorbit cu Dumnezeu,
Cum am putut, în felul meu,
L-am întrebat de viața mea,
De ce acum, de ce așa!
De ce mi-a dat acest destin
Cu lacrimi grele de pelin
De ce mi-a dat o cruce grea
Cu numele strivit pe ea.
Și nu mi-a spus când am venit
Că o să am de suferit,
Că viața mea e-o poezie
Precum a Pandorei cutie.
Un vers ce nu se mai termină
În drumul său către lumină,
Un vers hoinar într-o poveste
Care mereu călătorește.
El mi-a răspuns în felul Său,
L-am auzit în gândul meu,
Și Mi-a șoptit de viața mea,
Punând pe cer încă o stea.
Am înțeles atunci că-n viață,
Nu-s toate bune de povață,
Dar trebuie să le-încercăm,
Si-apoi din ele să-nvățăm.
Ne alergăm printre cuvinte,
Și nu vrem să luăm aminte,
Că viața trebuie trăită,
Și nici o clipă irosită.
Căci vom ajunge printre stele,
Fără să poți privi spre ele,
Și-adânc apoi vom regreta.
Căci n-am trăit când trebuia.
Deci ține-ti minte dragii mei,
Căci anii cât or fi de grei,
În univers se vor topi
Și alții nu vor mai veni.
Azi am vorbit cu Dumnezeu
Și Mi-a vorbit de viața mea
Mi-a arătat în felul Său
Că sus acolo am o stea.
poezie de Alexandru Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre sfaturi sau poezii despre lumină
Toamnă
Cum stepa e bogată la ore purpurii,
Când fagurii din cer întorn luceferii!
Ce lungi ninsori de îngeri printre păduri de-arin!
Și ce chemări suave veneau din schit vecin!
Venea, mugind, o turmă de boi cu ochi albaștri
Mânată de un strigăt dinspre băieți poznași.
Și pulberea se sparge în valuri cenușii
Plină d-efluvii calde ieșite dintre vii.
Iar pe singurătăți tăcerea s-a prelins:
Și Silfe au cules parfum de clopot stins.
Câtă melancolie! Octombre se-arăta!
Watteau! cât te-am iubit, Autran, și tu Millevoye!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre vecini, poezii despre toamnă, poezii despre singurătate, poezii despre păduri sau poezii despre ore
Haos
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Lingușitor,
În ureche
Cuvinte știute,
Tocmai când uitasem să te aud...
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit când își ascuțea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...
Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simțit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...
Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simțit când își desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...
Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simțit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...
poezie de Gabriela Chișcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânătoare, poezii despre urechi, poezii despre păr, poezii despre plâns sau poezii despre ochelari
Nu cunosc singurătatea!
Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuși m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre cunoaștere
De câți marinari e nevoie pentru un echipaj ?
Unul cu inima frântă
ca să umple ghiordelele cu lacrimi.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu limba sărată
să se ia-n gură cu pirații.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Unul c-un picior de lemn
ca să danseze pe scara de-îmbarcare.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Școta! Fă sartul ăla-ncoace!
Mola! Noi nu ne vom întoarce!
Unul care are pe biceps tatuată
o inimă-n străpunsă de săgeată.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu bonețică de sugar,
talisman să nu se-înece.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu o sticloanță de rom
să-și clătească gura-n miez de noapte.
Doi cu patru ochi negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Straiul! Școta! Sartul! Terțarola!
La revedere țărm! Mola!
Unul cu un albatros
să-i inspire-o poezie.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească marea.
Unul cu o hartă secretă
ascunsă-n căptușeala hainei.
Doi cu patru ochi căprui
în care să se-oglindească marea.
Unul cu o vioară din lemn de pin
cu care să scârțâie la un delfin.
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească marea.
Straiul! Terțarola! Sartul! Școta s-a întins cu brio!
Mola! Hei, ho! Adio!
Unul cu un sextant
să măsoare zarea.
Doi cu patru ochi albaștri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu un metru de odgon
ca să prindă-n laț furtuna!
Doi cu patru ochi verzi
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Unul cu inima grea
pentru-a înlocui ancora.
Doi cu ochii negri
în care să se-oglindească-un cer de aștri.
Terțarola! Școta! Sartul! Ține de strai!
Mola! Am întârziat destul! Cu mareea, hai!
poezie de Carol Ann Duffy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre ochi negri, poezii despre vestimentație, poezii despre verde, poezii despre piraterie, poezii despre picioare, poezii despre ochi verzi sau poezii despre ochi căprui
În taină
Strălucitorii ochi albaștri
Mă-ndeamnă-ntr-una să-i privesc
Și-astfel în noapte doi sihaștri
Cântul iubirii-și povestesc.
N-am fost și nici nu vrem să fim
Călugări din bătrânul schit
Căci multe-avem să ne șoptim
Când luna blând a răsărit.
Vino-n brațe-mi draga mea
Vreme de pierdut n-avem
Când ne-ndeamnă dragostea
Să mă chemi și să te chem.
Copila mea cuminte
Deși puțin vorbim
Alesele cuvinte
Ne fac să ne iubim.
În taină ne-am retras din lume
Sub vraja plopilor înalți
Și chiar de am avea alt nume
Tot noi am fi și ceilalți.
Căci iubirea nu greșește
Între inimi e drum drept
Una alteia-și șoptește
Mă aștepți și te aștept.
Vino-n brațe-mi draga mea
Vreme de pierdut n-avem
Când ne-ndeamnă dragostea
Să mă chemi și să te chem.
Copila mea cuminte
Deși puțin vorbim
Alesele cuvinte
Ne fac să ne iubim.
poezie de Gheorghe Ionescu din Picături de rouă (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime, poezii despre noapte, poezii despre inimă sau poezii despre greșeli
Atunci când privirea dragostei...
Atunci când privirea dragostei mele adevărate mi-a întâlnit ochii,
Precum în alchimie, mi-a transformat sufletul de cupru.
L-am căutat pe El cu o mie de ochi,
El și-a întins brațele și mi-a cuprins picioarele.
poezie de Rumi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alchimie sau poezii despre adevăr
Aceiași ochi albaștri de metil
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă.
Dintre toți sfinții îl iubesc pe acela
Care acum se va aprinde pe cer.
Îl voi privi cu aceiași ochi albaștri și-o să zbier
Tatăăă!
De ce nu mi-ai spus niciodată
Că ai fost și-ai rămas atât de stingher?
De ce nu mi-ai spus că viața este atât de neînsemnată
Fără cei sfinți,
Fără părinți?
Dragă tată,
Îmi întind palmele la cer,
Te rog, oblojește-mi trupul,
Moartea încă mai taie în carne vie,
Întârzie,
Vrea să-mi primenească sufletul.
Aici la mine-n astă lume
Nu pot decât să-ți scriu pe nume,
Vorbesc o altă limbă mai ciudată
Și nici copiii ce-or să vină nu vor afla vreodată
Ce-nseamnă
Tată.
Dragă tată,
Tu m-ai învățat să fac primii pași legat de cravată
Și primii kilometri pe bicicletă
Și proverbul acela, odată...
Când mă îndrăgostisem de-o fată:
"Ochii care nu se văd se uită"
Eu, tată,
Nu o să te uit niciodată.
Dragă tată,
Tu mi-ai spus:
"Fiule, dacă vrei să ajungi sus,
Să-l simți pe Dumnezeu,
Să marci un eseu..."
Dragă tată,
Am primit o pasă de la tine de peste ocean,
Am marcat zeci de eseuri în acest an,
Dar acesta este singurul pe care l-am rănit
Pe hârtie.
Dragă tată,
Eu știu că acolo în cer
Toți sfinții au ochii albaștri
Și mai știu că acolo în cer
Toți sfinții sunt sihaștri
Și plâng laolaltă
Pe lumea cealaltă.
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre vinovăție, poezii despre trup și suflet sau poezii despre tată
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Duminica, pe înserat,
Veneau la chipeșul bărbat,
Doi ochi albaștri, doi căprui
Și-n urma lor, doi ochi verzui.
Oh, n-ați ghicit, nu se-ntâlneau!
Pe rând soseau și-i povesteau,
Că le-a fost dragostea dintâi,
Că fără el n-au căpătâi...
Vreun tâlc acum ați priceput?!
Din vară se-nturnase-n lut
Și-n cimitirul dinspre plopi,
Îl plâng și alți doi ochi miopi.
Morminte de-ar putea vorbi,
Ar spune fără a cobi:
Pe-aleea dintre doi stejari,
Îl plâng amarnic doi ochi mari.
În zori, nevasta cu ochi plânși,
Ridică trandafirii strânși
Și îi azvârle prin zăvoi,
Cu ochii triști, străini și goi.
poezie de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe, poezii despre trandafiri, poezii despre stejari, poezii despre soție, poezii despre seară sau poezii despre prima iubire
Glossă bătrânului din vechiul schit
Undeva, în depărtare,
La o margine de lume,
Unde s-a ascuns în zare
Privitor înspre genune,
Într-un schit uitat de vreme,
Un bătrân uitat de moarte,
Stă rugându-se-n tăcere,
Zi de zi, noapte de noapte.
Undeva, în depărtare,
Pustnic, izgonit de soartă
În singurătăți amare
Duce-o viață-nsingurată.
Cui amarul să și-l spună?!
Cine, plânsul să-i asculte?
Doar un colț străin de lună,
Gândul poate-i mai aude...
La o margine de lume
Pe cărarea îngustată,
Un păstor fără de nume,
Ca un înger se arată.
Penitent e ăn clepsidră
Timpul. Și e fără rost,
Barba i-e lungă și albă,
N-are nici un adăpost...
Unde s-a ascuns în zare
Umbra sa, el se oprește,
Sub a stelelor ninsoare,
Spre odihnă poposește.
Rai dumnezeiesc de miere,
Mir pe fruntea sângerândă,
Penitent în vremuri grele,
Pleacă mâna tremurândă...
Privitor înspre genune,
Ca un mort cu ochii reci,
Cade-n dulce plecăciune
Spre a adormi pe veci.
Cioplitor de cruce, încă,
Simte-a crucii lui povară.
Rana-n suflet i-e adâncă
Și a început să doară...
Într-un schit uitat de vreme,
Condamnat la ghilotină,
De secunde și de semne,
Stă bătrânul la odihnă.
A plecat de-acasă-n taină.
Ușa înspre mântuire
A deschis-o. Altă haină
L-a-nțolit cu fericire...
Un bătrân uitat de moarte
Cumpănă și resemnare,
În a vieții sale noapte,
Caută drumul spre soare.
Clopot, duce-n depărtare,
Plânsul său, ca o poruncă.
Râu de litere amare,
Dulce dor și dor de ducă...
Stă rugându-se-n tăcere,
La altar de ramuri frânte...
Conuri de lumânărele,
În mâinile-i tremurânde.
Brazi, mireasmă de tămâie
Și stihii îl înconjoară...
Soarele, ca o gutuie,
Printre ramuri se strecoară...
Zi de zi, noapte de noapte,
Ca un munte stând de veghe,
Printre îngeri, printre șoapte,
Caută un gând-pereche.
Vis în albie de lut,
Strune risipindu-și cântul,
Un bătrân, pe-acest pământ,
Își respectă jurământu.
Zi de zi, noapte de noapte,
Stă rugându-sen tăcere,
Un bătrân uitat de moarte,
Într-un schit uitat de vreme.
Privitor înspre genune...
Unde s-a ascuns în zare?!
La o margine de lume,
Undeva, în depărtare...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre moarte, poezii despre cruce, poezii despre Soare sau poezii despre început
Ciulei mi-a spus odată ceva foarte adevărat. L-am întrebat dacă îi place să călătorească. Și mi-a răspuns: "Da. Din păcate, trebuie să mă iau întotdeauna cu mine". Din păcate, trebuie să ne luăm cu noi peste tot. Ce odihnitor ar fi să ne despărțim din când în când de noi.
Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre odihnă sau citate despre adevăr
Sistem
L-am întrebat pe-un cunoscut
Cum de-a ajuns așa bogat?
Și mi-a răspuns că i-a vândut
Pe-aceia ce l-au cumpărat
epigramă de Constantin Calotă din Epigrame (2003)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre bogăție