Toamnă
Cum stepa e bogată la ore purpurii,
Când fagurii din cer întorn luceferii!
Ce lungi ninsori de îngeri printre păduri de-arin!
Și ce chemări suave veneau din schit vecin!
Venea, mugind, o turmă de boi cu ochi albaștri
Mânată de un strigăt dinspre băieți poznași.
Și pulberea se sparge în valuri cenușii
Plină d-efluvii calde ieșite dintre vii.
Iar pe singurătăți tăcerea s-a prelins:
Și Silfe au cules parfum de clopot stins.
Câtă melancolie! Octombre se-arăta!
Watteau! cât te-am iubit, Autran, și tu Millevoye!
poezie de Emile Nelligan, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre vecini
- poezii despre tăcere
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre singurătate
- poezii despre păduri
- poezii despre ore
- poezii despre ochi albaștri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.