Bocetul lui Ulise visând la Ithaca

S-au tras podurile de la mal
apele sunt reci şi învolburate
dau un regat pentru o barcă
nu se mai poate, nu se mai poate

înoată, înoată bătrâne soldat
am desfiinţat cursele regulate
insula Ithaca este foarte departe
potopul încă nu s-a terminat

nu vreau tronul acestei cetăţi
înţelegeţi, doamnă, sunt foarte oboist
aşa au spus întotdeauna toţi
cei care au venit – cei care au murit

apele sunt reci şi învolburate
de o veşnicie de cărţi e rupere de nori
cu o pădure de ştreanguri ridicate
Ithaca îi aşteaptă pe învingători.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ithaca

Ithaca, Ithaca,
drum putrezind
oasele mele spre tine
Ithaca, Ithaca,
rană şi nesomn
mă calcă târziul
pe-o limbă de ceas
sunt un semnal de alarmă
tras în neştire...

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima scrisoare către Penelopa

Mă bate doamnă umbra unui gând
Ca pe un cerb rănit săruturi lungi polare
Cu cerul stins pe buze abia respirând
Eu de pe ţărmul iernii îţi mai trimit scrisoare.

N-adie dinspre tine nici un semn
E o tăcere lungă şi perfidă
Îmbătrânesc tăcut pe prispa lumii
Ogarii veşniciei aleargă să mă-nchidă.

Se mai păstrează birja veacului frumos
Trec în ea roboţii să facă plajă vara
Ascult cum în Ithaca se lasă tristă seara
Străluminând eterul cu ochiul tău sticlos.

Vâslim către departe, corăbii nu mai sunt
Ithaca nu ne vede, tu, doamnă, nu mai ştii
Cu scheletul nostru mai ară printre vii
Ne-mbracă tragic regele-Cuvânt.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bocetul lui Ulise

Corăbiile pustii s-au întors în lagune
Ca nişte fluturi devoraţi de iubire,
Aveau pe timonă privirile tale,
Duceau pe catarge incendii-amintire.

Limbile focului au ajuns sus,
Am ars ca într-o boală vindecată
Peste tăcere doar zăpada curate
Mai spune ce are de spus.

A venit vântul dinspre Ithaca,
Noaptea polară, iată a venit.
Lacrima ta pâlpâie în mine
Ca o coloană fără de sfârşit.

Bântuie iarna ruinele toate,
O casă pustie îmi pare că sunt
Când din castelul căzut la pământ
Grinzile miros a eternitate.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Actoria e o profesie foarte dificilă care te poate face şi foarte nefericit, dacă nu reuşeşti să te afirmi. Şi sunt foarte puţini cei care reuşesc pentru că trebuie să se îndeplinească mai multe criterii: să te nimereşti la locul potrivit, la timpul potrivit, să ai norocul să dai peste un regizor care să ştie să te pună în valoare, să ai continuitate în munca ta. Nu mi-aş dori ca fiul meu să fie implicat într-o competiţie din care învingători ies doar câţiva...

citat din Erkan Petekkaya
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă iarbă

Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Şi lumina în păduri.

Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacul Peştelui de Piatră

Te-am iubit atât de mult, o, Lac al Peştelui de Piatră,
Cu insula ta stâncoasă de forma unui peşte-înotând!
În spatele peştelui se află Scorbura Cupelor de Vin,
Iar în jurul insulei, freamătă apele Lacului.

Băieţii de pe mal lansează bărcuţe de lemn,
Fiecare făcută să transporte conţinutul unei singure cupe de vin.
Însetaţii de pe insulă golesc bărcuţele,
Apoi înalţă velele trimiţându-le înapoi
Pentru încă o încărcătură.

Pe malurile lacului sunt lespezi de piatră,
Iar sub lespezi se scurge-un curent rece ca gheaţa.
Încălziţi de vin, clătirea mâinilor şi-a picioarelor
În apele reci ne provocă o plăcere de nedescris.

N-am nevoie de aur şi de bijuterii;
Nu-mi pasă deloc de Carete şi nici de Toci.
Tot ce vreau este să stau întotdeauna
pe malurile stâncoase-ale Lacului
Şi să privesc Peştele de Piatră

poezie de Yüan Chen, 779 - 831, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Unde sunt cei care nu mai sunt?
Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.
Întrebat-am luminata ciocarlie,
Candela ce legăna-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.
Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Tainele necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu trebuie să ne grăbim când spunem despre cineva că nu e destul de inteligent. Poate că este, dar nu s-a produs încă declicul, momentul care să declanşeze în el mecanismul uman şi normal pentru viaţa lui, nu aşa, doar ca să facă pe şuetarul deştept. Omul e o fiinţă dobitocească, înfumurată, stupidă şi rea. Dar răutatea nu e integrală. În orice om rău se poate deştepta, la un moment dat, un om cumsecade şi inteligent. Nu toţi proştii sunt chiar proşti şi foarte mulţi "deştepţi" sunt foarte proşti.

citat din Alexandru Paleologu
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde sunt cei care nu mai sunt?

Întrebat-am vântul, zburătorul
Bidiviu pe care-aleargă norul
Către-albastre margini de pământ:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a vântul: Aripile lor
Mă doboară nevăzute-n zbor.

Întrebat-am luminata ciocârlie,
Candela ce leagănă-n tărie
Untdelemnul cântecului sfânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a ciocârlia: S-au ascuns
În lumina celui nepătruns.

Întrebat-am bufniţa cu ochiul sferic,
Oarba care vede-n întuneric
Taine necuprinse de cuvânt:
Unde sunt cei care nu mai sunt?
Unde sunt cei care nu mai sunt?

Zis-a bufniţa: Când va cădea
Marele-ntuneric, vei vedea.

poezie celebră de Nichifor Crainic
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geografia fără cuvinte

Doar zăpezile veşnice care
sunt mai vechi decât istoria
nu pot fi încadrate în aceasta
deoarece
despre zăpezile veşnice
nu s-a putut spune niciodată nimic în plus
de ceea ce sunt astăzi...
Geografia prin ce nu poate fi schimbătoare
sau înşelătoare?
De la o zi la alta,
Pământul poate fi umed sau uscat;
apele pot ieşi din matcă sau seca;
plantele pot fi verzi sau uscate,
însă zăpezile veşnice au fost întotdeauna
şi sunt de asemenea reci
şi unicele prin alcătuirea care
n-a înşelat aşteptările...

Geografia fără zăpezile veşnice
se poate menţine viabilă doar
punând în plan cimitirele
când acestea
sunt etalate prin simple imagini
fără a fi prezentate în cuvinte
fiindcă atunci ar părea istorie...

poezie de Vasile Dan Marchiş
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

M: Cuvintele unui om care s-a realizat nu-şi pierd niciodată ţinta. Ele aşteaptă să se ivească condiţiile potrivite, fapt care poate să ia ceva timp, şi asta-i natural, căci există un sezon pentru semănat şi un sezon pentru recoltat. Însă cuvântul unui guru este o sămânţă care nu poate să piară. Desigur, guru trebuie să fie unul adevărat, care este dincolo de trup şi de minte, dincolo de conştiinţa însăşi, dincolo de spaţiu şi de timp, dincolo de dualitate şi de unitate, dincolo de înţelegere şi de descriere. Oamenii de bine – cei care au citit foarte mult şi au multe de spus – pot să te înveţe multe lucruri folositoare, dar ei nu sunt adevăraţii guru ale căror cuvinte se adeveresc întotdeauna.

citat din Nisargadatta Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În una dintre ultimele mele conversaţii avute cu Darwin el s-a exprimat foarte sumbru cu privire la viitorul omenirii, pe motivul că în civilizaţia noastră modernă selecţia naturală nu poate lucra, şi cei mai bine adaptaţi nu au supraviţuit. Cei care reuşesc în cursa pentru avere nu sunt sub nici o formă cei mai buni sau cei mai inteligenţi, şi este notoriu faptul că populaţia noastră este mai mult reînoită în fiecare generaţie de către clasele de jos nu de cele de mijloc sau de cele superioare.

citat din Alfred Russel Wallace
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă se mai poate

Sunt în extaz şi agonie
şi văd că există dragoste în lume,
dar există şi un dor nebun
despre care vreau să scriu acum.
Nu vreau să fie nici o lacrimă amară,
că vreau iubirea-n suflet să apară,
să ne poarte pe aripi nevăzute,
pe culmi de munte ce sunt plăcute,
să nu avem ochii-nlăcrimaţi,
de gelozii, despărţiri şi să nu fie oamenii supăraţi,
că aşa nu poţi merge mai departe
şi trebuie să fii convis că încă se mai poate.
Trebuie să ai din nou putere,
să treci prin timpul infinit şi prin durere,
s-ajungem la tărâmul fermecat,
unde tot cei rău poate fi sfărmat
şi-n ochii tăi mii de stele s-adunau
sub clar de lună vorbe dulci ei îşi spuneau.

poezie de Eugenia Calancea (26 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Generaţia se naşte aşa: apare un cap – sau poate mai multe deodată, care sunt ancora în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine forma modelatoare pentru cei care-l urmează. Trebuie acceptată ideea de oameni-model. În vreme ce apostolii se topesc în generaţii. Cei ce devin modele sunt creatori de epocă şi de curente şi astfel hotărâtori pentru cetate.

citat clasic din Petre Ţuţea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate acolo pe lună

două trepte sunt mai multe decât una
treaptă după treaptă tu doreşti să te înalţi întruna
crezi că vei atinge cu degetele luna

acolo poate locuiesc măgăruşi manieraţi
care nu rag toţi trăiesc ca nişte fraţi
blocurile poate au pereţii groşi
sunt mulţumiţi şi cei sensibili simandicoşi

acolo poate că sunt uşile deschise
plutesc toţi ca în cele mai frumoase vise

acolo poate legile sunt date cu dreptate
acolo poate ele sunt şi respectate
nimeni nu-ţi înfige colţii în spate
acolo poate nu e nevoie de închisori
toţi măgăruşii sunt binevoitori

poezie de Crina Albu
Adăugat de Fericire
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este o ironie stranie a acestei vieţi ciudate ca cei care muncesc cel mai mult, cei care se supun disciplinei celei mai stricte, cei care renunţă la anumite plăceri pentru a atinge un scop, tocmai aceştia sunt oamenii cei mai fericiţi.

citat din Brutus Hamilton
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visându-l pe Li Bo

Când mă despart de morţi, îmi stăpânesc suspinul,
dar despărţirea de cei în viaţă mă scufundă într-o durere permanentă.
La sud de Yangze se află un teritoriu al febrei şi al molimei;
nici un cuvânt nu vine din exil.
Totuşi, vechiul meu prieten mi-a pătruns în vise,
dovadă a cât de apropiaţi am fost.
El nu mai arată aşa cum îl ştiam,
Iar drumul e atât de lung – mai lung decât mi-aş fi putut închipui.
Spiritul lui a venit de acolo unde crângurile de arţari sunt verzi,
apoi s-a întors înapoi de unde venise, abandonând-mă în ţinutul întunericului.
Acum când tu eşti prins în păienjenişul legilor –
cum de mai porţi aripi pentru zbor?
Luna în scădere îmi luminează grinzile camerei,
dar mie mi se pare că acolo se vede strălucind chipul tău.
Acolo unde te duci apele sunt adânci, valurile învolburate –
Ai grijă, nu lăsa dragonii – dragonii cu coarne – să te rănească!

poezie de Du Fu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul debarcării

Domnul preşedinte iar debarcă
Un dizident din propria echipă
Cu-aceeaşi eleganţă şi risipă,
Cu care zvârli pe geamuri, o libarcă

Mai puţini sunt cei rămaşi în barcă
Tocmai acum când bântuie o gripă
Domnul preşedinte iar debarcă
Un dizident din propria echipă

Totul s-a produs aşa în pripă
Şi lumea-ntreagă şuşoteşte. Parcă,
Mai mult strecoară apele în barcă
Făcând-o să se-ncline-ntr-o aripă,
Domnul preşedinte iar debarcă...

rondel de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt nebun şi poate nici chiar atât de prost pe cât se pare. Înţeleg foarte bine că astăzi pământul se scufundă sub picioarele celui ce vorbeşte ca mine, dacă nu se ţine cu tărie pe această Piatră despre care s-a spus că "Porţile iadului nu o vor învinge". Şi totuşi nu pe ea stau, sau cel puţin nu întotdeauna, mai cobor uneori. Din ce motiv şi în ce scop, voi explica mai târziu. Acum voi spune doar un singur lucru: pentru cei ce stăruie pe această Piatră nu are nicio importanţă dacă pământul se scufundă şi lumea piere - "Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta". Aşa se interpretează ceea ce s-a spus despre Piatră. Însă nu aşa înţeleg eu - pierderea lumii nu îmi este indiferentă. Ştiu că nu există altă Piatră, şi cine se bizuie pe ea va fi mântuit - însă mai ştiu că cei asemenea mie nu se vor mântui până când nu vor salva, odată cu ei, lumea ce piere.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce multe fete se căsătoresc cu bătrâni care înoată în bani?

Fiindcă sunt foarte miloase! Vor să-i salveze de la înec!

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!