Hai să ne botezăm mișcările
ea
este londoneza mea de apă
are pardesiul țuguiat la buze
bricheta ei ascunsă în deget
trezește țigara din somnul lung
parcă plouă de când m-am născut
sunt sigur că
în noaptea asta visele vor veni înot
în dormitorul nostru fereastra va da înăuntru
unde
lumânarea va pipăi galben
tavanul
numele ei va sta întins pe spătarul scaunului
al meu ghemotoc la glezna patului
vom avea o singură carapace de piele
sub bolta cearceafului
afară lumea va țintui cu umbrelele
cerul
poezie de Ștefan Ciobanu
Adăugat de Ștefan Ciobanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi și următoarele:
- poezii despre înot
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre mișcare
- poezii despre lumânări
- poezii despre glezne
Citate similare
Levitație
va veni o zi
când pașii mei
vor uita să respire
prin conglomerația
aceasta nebună
smulsă din cotidian,
cuvântul
lipit
va sta
pe cerul gurii,
uscat de rugul spinilor.
Totul va fi
o lecție de levitație
dată trupului
deasupra unei buze de pământ,
unde somnul
este un sicriu semideschis
în care mă trezesc respirând
de fiecare dată
când tu
îmi rostești
numele
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre moarte, poezii despre lecții, poezii despre gură, poezii despre cuvinte sau lecții de engleză
Viața
Sunt lucrurii care se fac noaptea
Și altele care se fac zioa
Din niciunul n-aș alege
Eu aș sta!
Aș sta și aș privi în gol!
Al lumi freamăt și război pentru viață
Parcă se luptă în nămol
Trebuie să plec!
Se pare că și mai mult îmi comvine
Sunt al tuturor și n-aparțin de nimeni
Sunt doar o picătură de apă
În deșert!
Așa e lumea toată
Stăm parcă să deschidem o ușă
Trecem de ea și deschidem o poată
O singură dată!
poezie de Ilie Dragomir (1 octombrie 2011)
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre viață, poezii despre război, poezii despre deșert sau poezii despre apă
Sunt în stare
să înot în apa teribil de rece
sub luna plină de regrete
înaintez încet și abia respir
privesc cum se mărește distanța
de țărm de nisip
în largul mării
în adâncul ei
unde razele soarelui nu pătrund
înot cât pot
și până când mai pot
durerea mea e ascunsă în fundul mării
stă acolo
e departe de mine
mă cuprinde o sete ne
bună de înghițit toată apa
înot cât mai pot
osteneala vine din durerea
lepădată în larg
continui să înot până mă eliberez
apoi simt cum durerea
mă trage în adânc
unde nu pătrund razele soarelui
unde apa e rece și paralizantă
voi sta acolo cu durerea mea re
găsită pe nisipul rece
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip, poezii despre timp, poezii despre lună plină, poezii despre durere, poezii despre Soare sau poezii despre Lună
În noaptea asta de lumină
În căsuța de la țară,
Frumoasă ca un palat,
N-am venit de astă vară
Și sunt tare supărat.
Voi pleca acum la drum
Poarta casei să deschid,
Și în noaptea de Crăciun,
Pe părinți am să-i colind.
Din suflet le voi ura
Viață lungă, fericire!
Cu drag le voi adresa
Cuvinte de mulțumire.
Vom sta apoi lângă cuptor
Și amintiri vom depăna.
Am să le-arăt că mi-a fost dor
De tatăl și de măicuța mea.
Sufletele ne-om deschide,
Vom cânta chiar și colinde
În brad becuri vom aprinde,
Vom goli vinul din blide.
În noaptea asta luminoasă
Vom petrece până-n zori,
Când umblă din casă-n casă
Cete de colindători.
Ne vor cânta la fereastră
Colinde de viață lungă.
Noi, din avuția noastră
Le dăm vin și bani în pungă.
În noaptea asta de lumină
Ne vom ruga la Dumnezeu,
Masa să ne fie plină
Ca-n noaptea asta, tot mereu.
Așa vine Moș Crăciun
În căsuța de la țară.
Mă grăbesc s-ajung acum
Unde n-am venit de-o vară.
poezie de Dumitru Delcă (17 decembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre colinde
- poezii despre suflet
- poezii despre lumină
- poezii despre vin
- poezii despre supărare
- poezii despre sat
- poezii despre religie
E sa fie
Înserarea din noi nu are nume.
Sfârșit de gând,
singurătate impusă,
calendar cu amintiri rupte
la timp,
album cu imagini din zâmbetul nostru.
Cândva, nu demult,
această clipă
avea numele tău,
numele meu,
avea identitate
în timp.
Vom fi din nou
o zi nerostită încă.
În numele tău, în numele meu,
e să fie.
poezie de Adriana Weimer
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre singurătate, poezii despre sfârșit, poezii despre seară, poezii despre imagine, poezii despre gânduri, poezii despre calendar sau poezii despre amintiri
M-am născut în România
M-am născut în România,
Țara unei guri de rai,
Unde Miorița-și plânge
Oful pe-un picior de plai.
M-am născut în România,
Țara Munților Carpați,
Cu-ale lor creste semețe
Și păduri cu brazi înalți.
M-am născut în România,
Cu podișuri și câmpii,
Râuri, Dunăre și Mare,
Aur și-alte bogății.
M-am născut în România,
Într-un sat ca multe alte,
Cu oameni de omenie,
Cum sunt oamenii la sate.
M-am născut în România,
Țara mea cu mândru nume,
Ce-l port cu mândrie-n suflet,
De când rătăcesc prin lume.
M-am născut în România,
Lângă murmur de izvor,
Iar când mi-o veni sfârșitul,
Tot acolo, vreau să mor!
M-am născut în România,
Țara strămoșilor mei,
Și vreau, când va fi să fie,
Să putrezesc lângă ei...
poezie de Nicu Andrița
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țări, poezii despre înălțime, poezii despre râuri, poezii despre rai sau poezii despre păduri
Când ploua pe afară
Când plouă rece pe afară
Să numeri lacrimile vagi,
Care din ceruri într-o doară
Plouă pe mine și pe dragi.
Și îmi e rece fără tine,
Și tremur când mai bate vânt,
Îmi este tot amărăciune,
Îmi ești durerea cât mai sunt.
Și plouă, plouă toată ziua,
Chiar dacă-i soare, dacă-i cald
Și simt în mine cum mă plouă,
Anunță ploi un mic herald.
E apă multă, multă apă,
Cade din cer peste pământ,
Cad lacrimile și se crapă
Din ochii mei și din cuvânt.
Când ploua rece pe afară
Să te gândești, să mă privești,
Din când în când, iară și iară,
Să te întrebi, mă mă iubești?
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre ochi, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cele XXL minuni ale lumii
nu știu câte minuni au numărat înțelepții
pentru mine există una singură
ea se numește femeie
o văd
o visez
o cânt și-o dezmierd
ca pe-o carafă cu vin
e minunat să ne ținem de mână când plouă
afișând un zâmbet ciung
broaștele sar din calea noastră
direct în pachetul de țigări
vom mânca broaște afumate la prânz
astăzi este mai bine să stai acasă
chiar dacă plouă și iubita ta și-a întins
brațele pe clopotnița bisericii
în semn de paratrăsnet
pentru că azi sunt trei broaște rele
și nu e bine să te îneci cu broaște...
poezie de Mihai Ciobanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre înțelepciune, poezii despre mâncare sau poezii despre fumat
Scriitoarea
În camera cu vedere la partea din fața casei,
Unde lumina se frânge, iar teii umbroși ating cu frunzele fereastra,
Fiica mea scrie o poveste.
Mă opresc pe casa scării, ascultând
Prin ușa închisă țăcănitul mașinii de scris,
Asemănător celui făcut de un lanț tras peste o copastie.
Deși tânără, lucrurile adunate
În viața ei au un volum mare, iar unele sunt grele:
Îi doresc o călăorie plină de noroc.
Dar acum ea este cea care se oprește,
Ca și cum mi-ar respinge atât gândul, cât și simplitatea acestuia.
Nemișcarea se dilată și-n ea
Parcă întrega casă a căzut pe gânduri;
Apoi începe iarăși să lovească
Literele, pentru a interveni din nou tăcerea.
Îmi amintesc de sturzul care, stupefiat,
S-a pomenit chiar în acea cameră, acum doi ani;
Cum ne-am strecurat înăuntru, am deschis rama geamului
Și ne-am retras, să nu-l speriem;
Și cum, pentru o prea lungă jumătate de oră, prin ușa întredeschisă,
Am urmărit lucioasa, sălbatica, întunecata
Și iradianta creatură
Năpustindu-se către lumină și căzând mereu ca o mănușă
Pe dușumeaua dură sau pe birou;
Și așteptând apoi, zburlită și însângerată,
Pentru șansa de a încerca din nou; și cât de bucuroși
Am fost când, pe neașteptate,
S-a înălțat de pe spătarul scaunului,
Și în zbor planat, direct prin fereastra din dreapta,
A evadat dincolo de marginea acestei lumi.
Întotdeauna, draga mea, totul este o problemă
De viață și de moarte, deși eu uitasem asta. Îți doresc
Ceea ce ți-am dorit și mai înainte, dar mai apăsat.
poezie de Richard Wilbur, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre dorințe, poezii despre urări, poezii despre tăcere sau poezii despre tinerețe
Muzica flautelor
a sosit în orașul
ăla cu 50 de locuitori
avea o sabie și câteva cuțite
venea din asia în deșert
cerul era roșu nisipul era roșu
avea trupul unui asasin
și sufletul unui preot
a jurat să nu mai scoată sabia
din teacă din cauza sufletelor oamenilor uciși
pe care le-ar putea auzi
cum se tânguiesc de atâta sânge
cerul era roșu nisipul era roșu
vântul duce zgomotul la urechile
celorlalți membri
vor veni după el cu săniile lor
sunt asasinii flautelor
ei interpretează muzica asta
dar nu este ceva plăcut
așa sună tăietura sabiei
numai ei percep tristețea
morții instalate în trupul din care a curs
ultima picătură de viață
lacrimile cad în stropi
războinicul se vede căzut
în somnul lui veșnic
ascultând muzica flautelor
care a cântat pentru el
zâmbetul se întipărește pe față
e fericit pentru prima dată
cerul e roșu nisipul e roșu
de la fereastra mea îl văd
vine odată cu apusul soarelui
hotărât să nu scoată sabia din teacă
ar aduce moartea în orașul
unde a venit să-l viziteze
pe prietenul său mort
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre muzică, poezii despre trup și suflet, poezii despre urechi sau poezii despre tristețe
Camera mea e un aerodrom
pe comodă, la loc de cinste, este o fotografie format a4
chiar dacă nu îi sărut în fiecare zi, ei sunt acolo, mereu frumoși, mereu ai mei
și din fotografie îmi zâmbesc de fiecare dată când simt că depărtarea mă apasă
și-aș vrea să fiu acasă, să stăm cu toți la masă
în fiecare zi idei-vise aterizează sau decolează din camera mea
eu sunt un biet controlor de zbor care de multe ori uit să deschid fereastra
și multe idei rămân afară, cad la pământ și-n uitare
și nici nu știu dacă e bine. dacă mă doare
sunt zile când iau fotografia-n brațe și vorbesc cu ei
dar depărtarea nu ține de cald și-atunci parcă ceva mă-înțeapă-n ochi
și ies din casă. dar afară plouă cu lacrimi și ninge cu oftaturi
iar cerul cenușiu se șterge cu un nor
astăzi visele mele au intrat în grevă și-aerodromul pare-abandonat
mi-e poza foaie albă și greul de sub pat m-așteaptă să-înnoptez
vorbele curg în șoaptă, mi-e rece și mi-e greu
adorm cu ei în gând, mă răsucesc, mă regăsesc, mă pierd...
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre zile, poezii despre vorbire sau poezii despre sărut
Când va veni, moartea va avea ochii tăi
Când va veni, moartea va avea ochii tăi, proprii tăi ochi
această moarte care ne însoțește
de dimineața până noaptea târziu, insomniacă,
surdă, asemeni unei vechi remușcări
sau unei obișnuințe stupide. Ochii tăi
vor fi un cuvânt inutil,
un țipăt mut, o tăcere.
Așa cum îi vezi tu în fiecare dimineață
când, singur, te apleci spre
oglindă. O dulce speranță,
speranța că-n acea zi noi vom ști
că tu ești viață și că tu ești nimic.
Pentru că fiecare viață are-o privire.
Când moartea va veni, va avea ochii tăi,
O obișnuință de care tocmai ai scăpat,
ca și cum ai vedea-n oglindă
cum o față moartă reapare,
ca și cum ai asculta, atent, niște buze închise.
Vom coborî tăcuți în abis.
poezie clasică de Cesare Pavese, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dimineață, poezii despre prăpăstii sau poezii despre insomnie
Vise promise
De vei veni, în somnul tău, la mine,
să-mi tulburi visele și somnul meu,
te voi primi și voi dansa cu tine,
vom fi: tu - flacără, eu - Prometeu.
Te voi purta, în brațe, printre ceruri
și îți voi stinge focul pe vreo stea,
cu sărutări, dorite giuvaeruri,
te voi acoperi, iubita mea.
Iar de va fi ca visul tău să plece,
îl voi urma, în visul meu de zi
sau voi trimite gândul să se-aplece
asupra ta, și doar al tău va fi.
În gândurile mele și în vise,
te-aștept, iubirea mea, te-aștept să vii,
și-atunci, îmbrățișările promise
vor fi cum doar în vis, acum, le știi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre foc, poezii despre promisiuni sau poezii despre dans
Amestecări
M-am contopit cu cât e marea,
Cu cerul meu m-am contopit
Și nu mai știu care-i cărarea
Pe care-o am de străbătut.
Veghează luna peste câmpuri
Și îmi trezește visele,
Și-mi răscolește câte gânduri
Ce mi-au umplut poienile.
E noaptea pe umeri lăsată
Și o simt grea, de nepătruns,
E-o liniște ca o angoasă
Și al ei calm îmi e de-ajuns.
Stau pe o bancă doar cu mine
Și fulgeră pe cerul meu,
Și-o ploaie rece am în vine
Și cât de tristă sunt mereu.
M-am contopit cu cât e marea,
Cu valul ei m-am înfrățit
Și rugile îmi cheamă zarea
Cu liniștea ce-a înflorit.
E întunericul oriunde,
Împrăștiat e peste tot
Și razele de lună plină
Mă luminează fără rost.
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul dans
Te țin în brațe, strâns, iubita mea,
de parcă lumea azi se va sfârși,
iar ultimul meu gând, e de-a iubi
pân' la sfârșit, când vom putea pleca.
Te strâng în brațe într-un ultim dans
în care, pe o muzică de vis,
furând din praful în clepsidră-nchis,
las urme pe al timpului avans.
E-un ultim dans din cele ce au fost,
dar primul dintre cele ce vor fi,
și ne vor bucura până-ntr-o zi
când vom dansa prin ceruri, cu alt rost.
E dansul nostru, azi, iubirea mea,
închide ochii, strânge-mă și tu,
atinge-mă cu pieptul tău, sau... nu,
privește-mă cum o făceai cândva!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din numele de familie al tată lui meu, Pirrip, și din numele meu de botez, Filip, limba mea de copil n-a izbutit să scoată alt cuvânt mai lung și mai lămurit decât Pip. Și fiindcă eu îmi spuneam Pip, Pip am rămas. Susțin că
Pirrip este numele de familie al tatălui meu, bizuindu-mă pe autoritatea pietrei de pe mormântul lui și pe spusele suroriimele, doamna JoeGargery, soția fierarului din satul nostru.
Charles Dickens în romanul Marile speranțe
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre soție, citate despre sat, citate despre familie, citate despre căsătorie, citate despre cuvinte, citate despre copilărie, citate despre botez sau citate despre autoritate
Nu te intoarce
Mi-a fost frică...
Când singur am rămas.
Te-am implorat rămâi...
Dar n-ai făcut un pas.
Tot cerul...
Asupra mea s-a prăbușit,
Că tu erai femeia,
Ce prea mult am iubit.
Nu te întoarce...
Nu te voi aștepta.
Chiar dacă lacrimile mele,
Pe obraz se vor usca.
Nu te întoarce...
Aici... nu voi mai fi.
Chiar dacă zilele..
Curând mi s-or sfârși.
Te-am sărutat...
Pe buzele-ți fierbinți,
Eram prea tânăr,
Ușor m-ai scos din minți.
Nu încetăm in brațe să te strâng.
Iar tu râdeai,
Pe altul aveai in gând.
Nu te întoarce,
Tot va fi pustiu.
Și pietre vor seca
Pe fundul unui râu.
Nu te întoarce...
Tot singură vei sta.
Și când ți-o fi mai greu,
Să știi... vei regreta.
Și acuma- ți aud pașii...
Ce parcă în vânt pluteau,
Și vocea ce-a de zână,
Cu șoapte mă trezeau,
In inima-mi deschidă,
Un trăznet m-a lovit.
De ce î-mi era frică
Tot nu am fost ferit.
Va veni o zi... sunt sigur ziua ta.
Când lacrimile mele,
Sigur vei regreta.
Albastrul... din ochii tăi,
Încet va dispărea.
Vei căuta iubire,
Dar nu vei mai avea.
Acum... ești prea departe,
Și... ce folos... n-ai pace.
Bagajul ți-e la ușă...
Te rog... nu te intoarce.
poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce sau poezii despre pace
Ploaie
Și-n seara asta cu fulgere,
pe tava de argint, cireșele
îți așteptau dorința.
Prin rama ușii a trecut
năluca singuratății mele,
parcă speriată de trăznetul întârziat.
Am scăpărat bricheta, fulger controlat
în paratrăznetul țigării,
să alung niște gânduri de ploaie.
Vechea icoană a Fecioarei cu pruncul
nu-mi înțelege starea, mai ales că
sunt ani de când mi te-a dăruit.
Fulgere, cireșe, icoana
și-mi dau seama că nu sunt singur
când afară plouă lipsa ta.
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre icoane, poezii despre cireșe, poezii despre virginitate sau poezii despre sperieturi
Ȋntr-o lingură cu apă
înot la nesfârșit într-o lingură cu apă
și buza mea se crapă
de sete
de-ntrebări
de semnele de carte
care s-au scurs în piramide
și în moarte
odihna mea sub piatra asta moale
se răscolește-n pasul
ce umblă pe-altă cale
copiii care-și taie degetele lungi
înalță zmeie până unde mergi
dar nu ajungi
înot la nesfârșit cu ei de mână
în timp ce toate apele se-adună
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre odihnă, poezii despre degete, poezii despre cărți sau poezii despre copilărie