Gardul cu poprele cade pe vânturi grele.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul

Paravan făcut anume
Să separe doi vecini;
Uneori, însă, în lume,
Poate separa doi câini.

epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gardul viu şi umbra ideală

Umbra se sprijină de mine
Ca o catetă mişcătoare
Ce se învârte pe pământ
Cu silueta după soare.

În mine, însă, un gard viu
Creşte în sânge şi în oase,
În carne, mă ţine-n iubiri
Cu sentimente mătăsoase.

Umbra şi gardul sunt mereu
Izbânda faptelor, banală,
Însă femeia-i gardul viu
Şi umbra mea, cea ideală!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu oiştea în gardul Europei

C-un veac în urmă suntem noi,
Nivel de trai aproape nu e,
Avem doar care şi mulţi boi
Şi toate... le proptim în U. E.

epigramă de Mariana Dobrin din Epigrama la scenă deschisă (14 iunie 2009)
Adăugat de Mariana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi, Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi, Mi-e dor de-un lung repaos...
Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie celebră de Veronica Micle din la aflarea veştii că Eminescu a murit, cu trei zile înainte de a muri (1 august 1889)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O! Moarte vin de treci
Pe inima-mi pustie şi curmă a' mele gânduri
S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,
Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,
Mi-e dor de-un lung repaos... Să dorm,
Să dorm pe veci.

poezie clasică de Veronica Micle (1 august 1889)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Munţii

Munţi cu frunţile-n azur,
Om în vârf priveşte-n jur
Natura cea divin creeată,
Tainică şi-ndepărtată.

Bântuie vânturi pe drumuri
La popas se-nalţă fumuri.
Alb pe piscuri din troiene
Neaua cade pe sprâncene,
Cer senin mijeşti prin gene,

acrostih de Ioan Friciu (2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot să uit

Nu pot cănd frunza cade,
Să nu găndesc la tine
La anii cănd alături
Mi-ai fost la rău si bine.
Nu pot să uit degeaba
Timpul trece, trece...
Degeaba bate văntul!
În ploaia toamnei rece
Ce-mi biciuie obrazul
Nu stiu de răd sau plâng.
Vreau să te scot din minte
Din toamna-mi să te alung.

Din ochi curg lacrimi grele
Spre cearcăne adânci,
Râu liniştit, ce cade
Bezmetic de pe stănci!

poezie de Dorina Stoica (2006)
Adăugat de Dorina Stoica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stând pe Stânca salvatoare

Stând pe Stânca salvatoare
Nu ne clatină vreun val
Viaţa noastă trecătoare
Simte har şi-asigurare
Din Acel fără egal.

Stând pe-a Lui promisiune
Nu ne prăbuşim în vid
Ci slujim cu pasiune,
Punem suflu-n uscăciune,
Dărâmăm al urii zid.

Acordând prioritate
Temeliei de granit
Vom primi stabilitate
Căci Acel ce totul poate
Nicicând nu ne-a ocolit.

Vină vânturi... vânturi grele
Crezul nostru nu-i mişcat
Nu-i nevoie de proptele
Sau de geamuri cu zăbrele
Traiu-n Mire-i ancorat.

N-au putut să ne doboare
Ploi cu mii de-ameninţări
O, a răsărit un soare
Şi a fost iar sărbătoare
Şi-au fost binecuvântări.

Stând pe Stâncă-n orice vreme
Birui-vom vijelii
Nicidecum nu ne vom teme.
În noianul de probleme
Harul ne va-nveseli.

poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

A 13-a primăvară

... îmi plânge la rădăcini
pământul
în necontenită ofilire
cade pe gânduri
sângerează
grele tăceri.

Şi totuşi în altă parte plouă,
plouă
în fiecare noapte,
legănând primăverile,
fără răgaz,
ca o chemare
dincolo de întuneric, tresărind
dimineaţa
atât de aproape de tine.

poezie de Eli Gîlcescu (16 martie 2018)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pământul cade pe mamă, cerul cade pe fiu.

aforism de N. Petrescu-Redi din Maxime şi poeme (2006)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşkin (intră, se împiedică de Gogol şi cade): Drace! Precis Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Ce nesimţire! Nu te lasă să te odihneşti. (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade.) Precis că de Puşkin m-am împiedicat!
Puşkin (ridicîndu-se): Nici o clipă de linişte! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Drace! Precis că-i iarăşi Gogol!
Gogol (ridicîndu-se): Totdeauna e în calea tuturor! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Ia' ce nesimţire! Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Huliganism! Huliganism curat! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade.) Drace! Iarăşi Gogol!
Gogol (ridicându-se): Asta-i pur şi simplu bătaie de joc! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Iarăşi Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! E necuratul şi gata! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Merge, se împiedică de Puşkin şi cade). Puşkin!
Puşkin (ridicându-se): Drace! (Merge, se împiedică de Gogol şi cade în culise). Gogol!
Gogol (ridicându-se): Nesimţire! (Dispare în culise. Se aude de după scenă) Iarăşi Puşkin! (Cortina.)

replici din D. Harms de Mihail Vakulovski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploi

Ploi de toamnă lungi şi grele,
Ploi de toamnă, plâns de stele,
Ploi de frunze pe cărare...
Ploi în inimi şi pe vale...

Vânturi reci, pustie toamnă!
Ne-aduci ploaie de aramă
Şi gutui împarfumate...
Ne aduci tăcere, noapte...

Foc în sobă, plâns pe drumuri,
Aripi de vrăjite fumuri,
Umbre de dureri şi şoapte,
Noapte, noapte, noapte, noapte...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Isteaţa

Ea, oricând, soluţii, are
În probleme încurcate:
Când nu cade în picioare,
Cade (deseori) pe spate.

epigramă de Ioan Jorz din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade câte-o frunză...

Mai cade câte-o frunză ruptă,
Din pomul şi aşa prea gol
Şi în căderea ei foşnită
Mor visele strânse în stol.

Mai cade câte-o frunză verde,
Copacul este întristat,
E-atât de gol că nu ai crede
C-a fost cândva cel mai bărbat.

Mai cade şi câte o creangă,
S-a rupt din uscăciunea ei,
Lăsând coroana prea beteagă,
Lăsând mai rare flori de tei.

Mai cade câte-o frunză udă,
Înlăcrimate dimineţi,
Vântul când trece nu ascultă
Povestea ei cu ochii beţi.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În reluare

La român, lipit de sapă,
Lentă-i mintea şi piciorul:
Şi când cade într-o groapă,
Cade cu-ncetinitorul!

epigramă de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mesteacănul

Pe mesteacăn, iată,
Sub fereastra mea
Cade argintată,
Mantie de nea.

De pe ramuri grele
Cu omăt pufos,
Tivuri cu dantele
Ciucuri albi au scos.

Blând pe promoroacă
Tihna stele-a nins,
Şi-n mesteacăn joacă
Aurul aprins.

Zările coboară,
Împrejur cuminţi
Şi pe ramuri iară,
Risipesc arginţi.

poezie celebră de Serghei Esenin (1914), traducere de Nicolae Peiu
Adăugat de Nicolae Peiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea

când e bolnav grr
av la cap nu
cade la pat (?!) vă cade în spate: se crede
rucsac în care în-cap
şi oasele voastre

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

AUNCI CÂND VÂNTURI RECI ÎŢÎ SUFLĂ-N CALE, ÎMPOTRIVĂ
Când vânturi reci îţi suflă-n cale, împotrivă,
Propteşte-te în rădăcini să nu cazi în derivă,
C-acesta-i modul de-a răzbi prin jungla pământeană
Şi să te lupţi cu soarta cea vicleană şi furtivă.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căzături

Iubiri contrare i-au legat
Şi cad ispitei regulat:
Când soţu-i cade mort de beat,
Soţia cade... în păcat.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!