Stând pe Stânca salvatoare
Stând pe Stânca salvatoare
Nu ne clatină vreun val
Viața noastă trecătoare
Simte har și-asigurare
Din Acel fără egal.
Stând pe-a Lui promisiune
Nu ne prăbușim în vid
Ci slujim cu pasiune,
Punem suflu-n uscăciune,
Dărâmăm al urii zid.
Acordând prioritate
Temeliei de granit
Vom primi stabilitate
Căci Acel ce totul poate
Nicicând nu ne-a ocolit.
Vină vânturi... vânturi grele
Crezul nostru nu-i mișcat
Nu-i nevoie de proptele
Sau de geamuri cu zăbrele
Traiu-n Mire-i ancorat.
N-au putut să ne doboare
Ploi cu mii de-amenințări
O, a răsărit un soare
Și a fost iar sărbătoare
Și-au fost binecuvântări.
Stând pe Stâncă-n orice vreme
Birui-vom vijelii
Nicidecum nu ne vom teme.
În noianul de probleme
Harul ne va-nveseli.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (31 mai 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre sărbători
- poezii despre stânci
- poezii despre salvare
- poezii despre promisiuni
- poezii despre priorități
- poezii despre ploaie
Citate similare
Găsim în Tine...
Găsim în Tine, Mire drag
Comori ce nu-s în altă parte
Rostești cuvinte ce ne-atrag
Să știm ce-i dincolo de moarte.
Găsim în Tine mângâieri
Când vine val de uscăciune
Se nasc în suflet adieri
Să Te slujim cu pasiune.
Găsim în Tine adăpost
În vremuri grele de furtună
Ca tot ce e și tot ce-a fost
Să se transforme în cunună.
Găsim în Tine har ceresc
Că-i necesar în drum spre Slavă
Copiii Tăi Îți mulțumesc
Gustând privirea Ta suavă.
În Tine noi găsim curaj
Să răspândim Lumina vieții
Nu vom uita acel mesaj
Despre splendorile Cetății.
Găsim la Tine și minuni
Și bucurii nepieritoare
Al Tău balsam pe leziuni
Creează calm și vindecare.
Găsim în Tine tot ce-i bun
Pentru un trai cu demnitate
De-aceea fiii Tăi Îți spun:
"Ești pentru noi prioritate."
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (25 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre suflet, poezii despre nuntă, poezii despre naștere, poezii despre mulțumire, poezii despre moarte sau poezii despre cuvinte
Acesta
Scriu simulând și mint,
Zic ei. Dar nu-i așa.
Eu pur și simplu simt
Cu-imaginația.
Resping, deci, inima.
Ce-i vis sau ce m-apasă,
Ce n-am sau port voios,
Este ca o terasă
Stând pe-altceva, mai jos.
Iată ce e frumos.
De aceea când scriu spintec
Nimicu-n juru-mi stând,
Liber, chiar de-al meu cântec.
Grav, de ce nu-i nicicând.
Simt? Simtă ei-citind.
poezie de Fernando Pessoa
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre visare, poezii despre muzică, poezii despre minciună, poezii despre libertate, poezii despre inimă sau poezii despre frumusețe
Continuând lucrarea...
Continuând lucrarea încredințată nouă
Atunci când ne-am desprins de colbul lumii reci
Vestim a Lui iubire pe soare sau când plouă
Pân' vom intra-n răsplata ce-o vom avea în veci.
Vom spune pretutindeni cum s-a jertfit Mesia
Chiar de s-ar declanșa noian de-mpotriviri
Din sursa-ncredințării se va forma tăria
Să-nvingem o oștire ce-ar vrea numai striviri.
Colaborând cu Cerul să-nfăptuim proiecte
Ne facem datoria cum fost-am instruiți
Suntem subordonați voinței Lui perfecte
Știind că-n paza Lui vom fi noi găzduiți.
Cu mâinile pe plug, privind doar înainte
Nimic nu poate rupe strădanii și avânt
De tot ce ni s-a spus ne vom aduce-aminte
Recunoscând puterea cu sursa în Cuvânt.
Sămânța răspândită pe-ogoarele fertile
La vremea potrivită produce rod bogat
Fără câștig rămân și forțele ostile
Și cei ce n-au servit din harul revărsat.
Când semănăm cu lacrimi vom aștepta o vreme
Când strânge-vom recolta cântând preafericiți
N-abandonăm credința, nicicând nu ne vom teme
Suntem ai Lui pe veci, ne cheamă "preaiubiți"
Continuând lucrarea încredințată nouă
Ne integrăm în planul în Slavă conceput
Și adunăm comori cu mâinile-amândouă
Convinși c-aflăm în Dânsul orientări și scut.
poezie de George Cornici (29 octombrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre recoltă
- poezii despre îndeplinirea datoriei
- poezii despre răsplată
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre mâini
- poezii despre jertfă
- poezii despre iubire
- poezii despre forță
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Plânge codrul
Plânge codrul și suspină
Fiindcă moare fără vină
Că nicicând nu ne-a trădat,
Ne-a fost frate-adevărat
Ne-a dat lemn să facem case,
Fluiere, viori frumoase,
Și pătuțuri la copii,
Și-alte lucruri mii și mii.
Ne-a ascuns când ne-a fost greu
Și ne-a ocrotit mereu,
Iar când am ajuns bătrâni
El ne-a pus bastoane-n mâini
Ne-a dat lemn pentru sicrie
Să dormim pe veșnicie
Și tot el ne-a înfipt întâi
Cruci de lemn la căpătâi.
Dar noi nu-i mai suntem frați
C-așa-s oamenii, ingrați
Sunt prieteni doar la bine,
Iar la rău uită de tine.
Plânge codrul că-i tăiat,
Însă nu ne-a blestemat,
Ci se roagă către astre
Pentru sufletele noastre,
Fiindcă într-un anume fel
Vom muri și noi cu el.
poezie de Octavian Cocoș (12 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vioară, poezii despre trădare, poezii despre somn, poezii despre păduri, poezii despre protecție sau poezii despre prietenie
Azi celebrăm Evenimentul
Azi celebrăm Evenimentul
Când pe planetă a sosit
Acel ce-avea medicamentul
Ce poate transforma prezentul
A fost Mesia, Fiu iubit
C-a-nvins robia, falimentul.
Și astăzi mii de mulțumiri
Nălțăm din ființele predate
Că a venit din străluciri
S-aducă har și fericiri
Să spună că-n eternitate
N-or fi dureri, nici despărțiri.
Sărbătorind un Prunc născut
Nu într-o cameră-ncălzită
Știm că un plan s-a conceput
Din veșnicii, de la-nceput
Să fie lumea dezrobită
S-avem și adăpost, și scut.
În iesle când L-au așezat
Parcă era din alte sfere
Deși în scutece-nfășat
Avea o față de-mpărat
Și-un scâncet ca o adiere
Care pe toți i-a-nviorat.
Nu e poveste, nici mister
De-un Salvator era nevoie
Care-a adus cu El din Cer
Convingeri sfinte, caracter
Și-un crez ce nu se încovoaie
Când forțele, deodată, pier.
Nespus de mult Îl prețuim
În toate zilele vieții
Că n-a vrut să ne prăbușim
Ci spre Cetate să pășim,
Spre piscul nalt al frumuseții
Unde doar desfătări găsim.
În taina nașterii vedem
O dragoste nepieritoare
A spus cu glas duios:"Vă chem
Căci împreună o s-avem
Acces la feerica splendoare,
Din Apa Vie o să bem."
Vrând Betleem să fie-n noi
E o ofrandă ce-o primește
Și-atunci rostește: "Sunt cu voi
Contați pe Mine în nevoi
Eu vă tratez dumnezeiește
Și prin lumină și prin ploi."
Ecoul corului de sus
Simțim că-n inimă pătrunde
Și ne gândim la ce ne-a spus,
La traiul fără de apus
Și-L proslăvim oricând, oriunde
Că de la har nu ne-a exclus.
Ne copleșește-un sfânt fior
Știindu-I gestul și candoarea,
Știind c-al nostru Salvator
A fost străin și călător
Să câșigăm descătușarea
Și să trudim pe-al Lui Ogor.
Ne-am atașat, plenar, de El
(De Prunc, de Împărat, de Mire)
Că a venit în Israel
Să-L reprezinte pe Acel
Ce-a pregătit o moștenire
La cel mai ridicat nivel.
Azi celebrăm o întrupare
(Și-i unica în Univers)
Avem răspuns la întrebare:
El ne-a făcut o cercetare
Și-L vom cinsti prin cânt și vers
Și azi și-n viața viitoare.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (17 decembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre zile, poezii despre versuri sau poezii despre timp
Acel mâine
Mâine vom fi doi străini,
nu cu amintiri plăcute.
În ochi vom purta venin
și-n inimă săgeți multe.
Acel mâine îmi doresc
să dispară, de se poate.
Acel mâine îl urăsc.
Aduce în viață noapte.
Îl vreau pe ieri, cu tot ce-a fost.
Cu amintiri plăcute.
Cu-acele zile fără post
Și îmbrățișări, sute.
Acel ieri, ne lumineze
viața pentru totdeauna.
Îngerii să ne vegheze,
fericiți să ne dăm mâna.
Acel mâine, dacă vine,
sufletul să ne zâmbească.
Nimic să nu ne dezbine,
iubirea să ne unească.
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre zâmbet, poezii despre viitor, poezii despre trecut sau poezii despre noapte
Până la ultima suflare
Până la ultima suflare
Îl vom sluji pe Salvator
Și-atunci când e înseninare
Și când se-așterne înnoptare
Peste vizibilul decor.
Armate când vor da năvală
Să ne doboare dintr-odat'
Nu părăsim preasfânta Școală
Ci cu curaj, fără sfială
Luptăm cu valu-nfuriat.
Cât timp o inimă mai bate
Spre Tronul Slavei înălțăm
Acele gânduri luminate
De revelații revărsate.
Spre Rai povara o purtăm.
Veni-vor slugi din adâncime
Să-mpiedice al nostru mers
Dar crezul nostru-n Cincizecime
Poate tăria s-o anime
Să-nvingem orice duh advers.
Până la ultima chemare
(Când auzi-vom: "S-a sfârșit
Acest noian de frământare.")
Îl vom urma cu consacrare
Pe-al nostru Mire preaiubit.
Acesta-i crezu-n pribegie
Așa ne-nvață Duhul Sfânt
Momentele de nostalgie
Sunt transformate-n energie
Să stăm, prin har, în Legământ.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (12 iulie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre școală, poezii despre sfârșit, poezii despre religie sau poezii despre rai
Intrând în Noul An
Intrăm cu optimism în Noul An
Deplini încredințați de biruință
Cu hărnicie vom lucra în Lan
Să-ndeplinim a Cerului cerință.
Privim napoi să constatăm
Ce bun a fost cu noi, Păstorul
Și mulțumiri cu drag nălțăm
Că s-a-ngrijit de-ntreg poporul.
Rostim cu toți "EBEN-EZER"
El ne-a însoțit fără-ncetare
Și-am depășit orice mister,
Ieșit-am din învolburare.
Intrând în Noul An cântăm
Un imn ales de proslăvire
Și vrem, plenar, să ne-angajăm
S-aducem roade în slujire.
Din nou vom înfrunta furtuni
Când vor izbi să ne doboare
Vom mai vedea multe minuni,
Vom birui chiar în cuptoare.
Pornim la drum îmbărbătați
De-acele revelații sfinte
Din nou vom fi orientați
De brațul Tău, o, drag Părinte.
poezie de George Cornici (2017)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre optimism, poezii despre imn, poezii despre hărnicie sau poezii despre depășire
Brad bătrân
Au fost tăind un brad bătrân
Fiindcă făcea prea multă umbră
Și-atuncea din pădurea sumbră
Se auzi un glas păgân:
"O, voi ce-n soare cald trăiți
Și ați răpus strămoșul nostru
Să nu vă strice rostul vostru,
De ce sunteți așa grăbiți?
În anii mulți cât el a fost
De-a lungul ceasurilor grele,
Sub paza crăcilor rebele,
Mulți și-au aflat un adăpost.
Moșneagul, stând pe culme drept,
A fost la drum o călăuză
Și-n vreme aspră și hursuză
El cu furtunile-a dat piept.
Folos aduse cât fu viu,
Ci mort, acuma când se duce,
Ce alta poate-a vă aduce
Decât doar încă un sicriu?"
poezie celebră de Nicolae Iorga
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre ceas, poezii despre bătrânețe, poezii despre brazi sau poezii despre Soare
Ca Isus din Nazaret
Nu pe-a mea înțelepciune
Eu viața îmi zidesc
Ci pe-a Lui Isus Sfânt Nume
Lui ființa-i dăruiesc
Prin credința în Hristos
Îmi zidesc mereu ființa
Și eu umblu aici jos
Trăind viața și credința
Numai El este lumina
Care ni s-a dăruit
Să ne fie-ntodeauna
Comoară și mărgărit
Nu-i nimeni în Univers
Ca Isus din Nazaret
El de Tatăl cel ales
Să ne dea la viață drept
Numai El e îndurarea
Viața fără de hotar
El e Ușa și salvarea
Fericirea dată-n dar
Doar Isus e Adevărul
Stânca vie a mântuirii
El în viață ne e țelul
Domnul vieții și-al iubirii
Numai El și azi ne ține
Curați sfinți și fără pată
Să trăim cum se cuvine
Fii ai veșnicului Tată
Nu pe-a mea înțelepciune
Mă reazim pe acest pământ
Nici pe vr-un lucru din lume
Ci pe-al vieții Sfânt Cuvânt
În Hristos eu mă încred
El îmi este Domn și Mire
De aceea nu mă pierd
Căci Isus este iubire
Mâna Lui doar mă conduce
Și viața îmi oferă
Chiar prin jertfa de pe cruce
Să trăiesc o nouă eră
Căci Hristos îmi e comoară
Aici cât eu mai pășesc
El la ape mă coboară
Numele să i-l cinstesc
Nimeni nu mă înțelege
Și nu-mi face viața vis
De sine ca să mă lege
Ca să intru-n Paradis
Doar Isus Hristos Mesia
El mă leagă și mă ține
Să îmi fie bucuria
Și viața care vine
Nu e nimeni nici n-a fost
Altu pe acest pământ
Să fie omului rost
Să-i dea viață-n cerul sfânt
Nimenea n-are putere
Decât Mesia Hristos
Să ne ducă-n alte sfere
Sus în cerul glorios
Doar Hristos este viața
Harul sfânt al vieții noi
El ne spală dimineața
Și prin rouă și prin ploi
Unde-i Isus e lumină
Dar Hristos unde lipsește
Plini sunt oamenii de vină
Căci nimic nu-i curățește
Prin Isus suntem spălați
De păcat nelegiuire
Doar prin El suntem curați
Și-avem pace mântuire
Numai El ne-ntinde mâna
Martorul cel Credincios
Ne dă harul și lumina
Domnul Vieții El Hristos
El ne ține și ne leagă
Numai de a Sa Ființă
Să trăim viața-ntreagă
Prin iubire și credință
Nu mai e nimeni sub soare
Să ne ajute ca Hristos
Toți în Numele Lui mare
Să trăim aici frumos
Doar Hristos ne e menirea
Harul sfânt al vieții noi
Ce ne dă nepriănirea
Și-a vieții sfinte ploi
Numai El ne înțelege
Să fim sare și lumină
El viața ne-o alege
Ca pe palme să ne țină
În Isus și pentru El
Viața nostră o trăim
Pe-al vieții veșnic Miel
Pururea noi îl cinstim
Evanghelia Lui vie
Ne este doar Îndreptar
Și cu ochii-n veșnicie
Ne zidim prin al Lui har
Căci Isus e îndurarea
Și lumina mântuirii
Numai El este salvarea
Din prinsoarea crud-a firii
Tatăl Sfânt doar ni l-a dat
Ca Domn și Mântuitor
Fie-n veci glorificat
Al nostru veșnic Păstor
Fie-i slavă și mărire
Tatălui din veșnicie
Căci în marea Lui iubire
Ne dă viața veșnic vie
Glorie dar Lui Mesia
Cântă-i Mirelui cel Sfânt
El ne este bucuria
Al Lui Dumnezeu Cuvânt
Slavă cinste și onoare
Tatălui și Lui Hristos
C-am primit și noi salvare
S-avem cerul glorios
Și cu Domnu vom trăi
Pe pământ și-n veșnicie
Noi copii doar îi vom fi
Cinstea salva a Lui fie
Să-i aducem dar mărire
Celui Sfânt și Prea Înalt
Căci în marea Lui iubire
Chiar pe Fiul Lui ne-a dat
Laudă dar Lui Mesia
Cu toți azi să îi cântăm
Căci ne oferă-mpărăția
Haideți ființele să-i dăm
poezie de Ioan Daniel Bălan (19 mai 2018, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștinism, poezii despre mântuire sau poezii despre Iisus Hristos
Pășim cu Tine-n Noul An
Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.
Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.
Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească "eul"
Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.
În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.
Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.
Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.
Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.
Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.
Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.
Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.
Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.
poezie de George Cornici din Nuanțe stelare (2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cruce, poezii despre văi, poezii despre victorie sau poezii despre săptămâni
Orchid dust
te vei întoarce într-o bună zi
acolo unde lumina nu așterne umbre
peste mesajele scrise pe ziduri
care nu mai există acum,
totul va părea la fel ca în prima zi:
golful, vapoarele, norii,
poate că mă vei chema
și eu voi veni
poate
vom alerga unul spre celălalt tineri
spre o lume aflată pe moarte,
doar noi o vom vedea la fel ca altădată,
vom îmbătrâni cu fiecare pas
fără să știm că timpul ne-a transformat
în statuete atât de fragile
încăt orice atingere
ne va fi mortală
nu privi înapoi,
în urma noastră se prăbușesc vise
în zgomot de pleoape,
îți spun să taci și mă privești nedumerit,
nu înțelegi că suntem damnați,
că timpul ne-a ars mocnit în trupuri amintirile
și înăuntrul nostru plutește o cenușă nesfârșită,
cea mai mică șoaptă
ne va spulbera în cele patru vânturi
nu mă atinge dacă vrei să exist
orhidee uscată într-o carte
despre care nimeni nu-și amintește nimic,
cui îi va mai pasa mâine
de ceea ce a fost
sau nu
poezie de Mariana Pancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre tăcere, poezii despre tinerețe sau poezii despre superlative
Înainte să vină această pandemie peste suflarea omenească, noi credeam că viața este o nesfârșită sărbătoare. N-a fost să fie așa. Pandemia ne-a lovit greu. Dacă avem încredere în Dumnezeu, vom reuși. Totul va fi bine.
Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pandemie, citate despre încredere, citate despre vinovăție, citate despre viață, citate despre sărbători, citate despre religie sau citate despre Dumnezeu
Șaizeci de ani împreună
Vreme multă a trecut,
cu cer senin, dar și cu ploi.
Noi de mână ne-am ținut,.
Întotdeauna am fost doi.
La bucurii și la nevoi,
am rămas tot împreună.
Am îndurat furtuni și ploi,
nu ne-am dat drumul la mână.
Soți și prieteni am fost.
Ea icoana mea de suflet.
Cerul ne-a fost adăpost,
ne-a unit același cuget.
Șaizeci de ani împreună
am trecut necazuri multe.
Dar ținându-ne de mână,
cale ne-am făcut prin munte.
Ale vieții vitregii
n-au putut să ne despartă.
Am rămas printre cei vii
până Dumnezeu ne iartă.
Când o fi și-o fi să fie
inima să nu mai bată,
Cineva o să ne scrie
doliul ce se pune-n poartă.
Noi tot nu ne-om despărți.
Amândoi vom merge sus.
Pe Dumnezeu vom sluji
și pe fiul său ISUS.
poezie de Dumitru Delcă (august 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre soț sau poezii despre munți
Am fost singur la părinți, dar nu am fost un copil sărac. Noi am trăit din banii lui tata. Mama n-a lucrat niciodată, a fost casnică. Ea a avut grijă de noi toți, iar tata ne-a ținut: pe ea, pe mine, și pe el. Niște oameni normali, stând într-o casă cu chirie undeva în vecinătatea Casei Poporului... Acolo am locuit toată copilăria mea.
Mircea Albulescu în revista "Q Magazine" (octombrie 2009)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Mircea Albulescu despre viață, citate despre tată, citate de Mircea Albulescu despre tată, citate despre sărăcie, citate despre mamă, citate de Mircea Albulescu despre mamă, citate despre chirie, citate despre bani sau citate de Mircea Albulescu despre bani
Se teme
În vene sângele pulsând îl doare,
În trup se scurge un fior isteric,
Nu vrea singurătate și-ntuneric
Se teme de ce are și nu are,
De scârțâit de uși, de viscol, vânturi,
De ploaia ce lovește fin în geamuri,
De caii ce-s în vis scăpați din hamuri,
De tot ce e real și nu-i, de gânduri.
Lumina ca o mamă-l liniștește,
I-alină nebuneasca suferință,
Când vede oameni simte că trăiește
Și uită de necazuri și credință.
Durerea ce-l sfâșie-o păcălește
Trecând c-o mască falsă prin ființă.
poezie de Petru Miloș
Adăugat de Petru Miloș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viscol, poezii despre sânge, poezii despre suferință, poezii despre singurătate sau poezii despre păcăleli
Un final fără-nceput
Noi nu ne vom iubi în lumea asta
Și poate nici în lumea de apoi,
Noi nu vom fi bărbatul și nevasta
Care să facă totul... doar în doi...
Nici fericirii nu-i vom da vreun nume,
Nici amintiri nu ne vor povesti,
Nici gândul nostru n-o să poată spune
Că s-a-ntâmplat a ne... îndrăgosti...
Noi nu vom fi nici timp și nici distanță,
Nici pașii noștri nu se vor cunoaște,
Vom dispărea ca într-o aroganță
Pe care nimeni... nu o recunoaște...
Noi ne ucidem sufletele triste
Și rupem nemurirea în tăceri,
Nu acceptăm că poate să existe
Un viitor bazându-ne... pe ieri...
Noi nu ne vom iubi, nu avem voie!
Iubirea dintre noi e prea intensă.
Și nimeni nu mai are azi nevoie
De dragoste prea pură și imensă...
poezie de Florin Răileanu (mai 2020)
Adăugat de M
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tristețe sau poezii despre soție
Nicidecum
Nicidecum, nicăieri, niciodată
gândul meu altui domn nu-l aștern.
În Isus viața mea e bogată,
stea eternă în cerul etern!
Nicidecum, nicăieri, nici o clipă
nu pot fi fericit fără El.
Lâgă El, peste-a morții risipă,
voi zbura ca un alb porumbel!
Nicidecum, nici în foc, nici în moarte,
despărțire de Domnul meu nu-i.
Dacă inima nu mă desparte,
orice-ar fi, orice-ar fi, sunt al Lui!
Vom trăi veșnicii de iubire,
mii de ani, zeci de mii, mii de mii!
Când o clipă cu El e-o uimire,
ce va fi, ce va fi în vecii!
Va veni Prințul Păcii divine.
Hohotind Îi voi plânge la piept.
Cât mai bate-o inimă-n mine,
Îl doresc, Îl iubesc, Îl aștept.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre porumbei, poezii despre plâns sau poezii despre pace
Viața noastră-n pribegie
Viața noastră-n pribegie
Primește daruri și minuni
Ca-n zilele de nostalgie
Să nu se stingă pasiuni.
Nu ne-adaptăm împrejurării
Ci stăm pe Stâncă, neclintiți
Privim, senini, spre largul zării,
Suntem în har adăpostiți.
Când vin furtuni să ne doboare
Puteri divine iar răsar
Și ce urmează? Sărbătoare
Adusă din ceresc hotar.
Viața noastră se supune
Cuvântului ce ne-a format
Oricând, oriunde putem spune
C-al nostru Domn ne-a înfiat.
Mesajul gloriei deșarte
Nu ne atrage, nu-l primim
Căci știm că dincolo de moarte
Cu Salvatorul ne-ntâlnim.
Trăind să împlinim cerința
Transmisă nouă prin profeți
Supunem gândul și dorința
Unei cucernice vieți.
Lăsăm în urmă întristarea
Uitând de jug și frământări
C-așa învingem încercarea
Și alte nedorite stări.
Viața noastră-n pribegie
Nu-mbracă haina vreunui mit
Ci noi urmăm o strategie
Și ne-ndreptăm spre infinit.
poezie de George Cornici din Pelerini printre versuri (19 august 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vestimentație
Gânduri de toamnă
Pășesc pe un covor de frunze ruginii
Și mă strecor alene printre copacii goi
În minte-mi năvălesc cuvinte mii și mii
Pe care cu iubire ni le-am rostit noi doi.
E liniște deplină, doar frunzele foșnesc
Sub pașii mei pierduți, ce nicăieri mă poartă
Căci nu am niciun scop, doar vreau să-mi amintesc
Ce fericiți am fost și ocrotiți de soartă.
Căci nu ne-a dat averi, ori viață-n mare stil,
Onoruri fel de fel sau falsă măreție,
Însă ne-a dăruit un minunat copil
Cu mult mai prețios decât o bogăție.
Iar când vom fi bătrâni, nu are importanță
De va pleca în lume și singuri o să fim,
Căci ca orice părinți, vom mai avea speranță
Să-l mai vedem o dată 'nainte să murim.
poezie de Octavian Cocoș (24 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frunze, poezii despre toamnă, poezii despre ocrotire, poezii despre gânduri, poezii despre fericire sau poezii despre căderea frunzelor