Succesul
Succesul vine tiptil
Ca un mic crocodil,
Înghite și el ce poate,
Resturi dulci de bucate.
Victoria are un steag,
Tobe, ecouri în larg,
Triumfuri, statui ecvestre,
Veste, poveste, Oreste.
Doar sufletul știe hazardul,
Întunecimea, brocartul,
Înfrângere, moarte, nu-i bai,
ții minte cum colorai?
Moartea cu purpură vie,
Viața albastră să fie,
unii-și pierd sufletul, dar
nu mor, trăiesc la hotar.
**********************
Trimiți scrisori către lume,
Iar lumea e doar un tăciune,
Aduci poeme cu roaba,
Totul se știe, degeaba.
Mesajele tale sublime
Se pierd în adâncime,
De dragoste scriu toți poeții,
Desene umplu pereții.
Succesul e dulce ca mierea,
Înăbuși în tine durerea,
Caută nectarul în floare,,
Există nectaruri amare.
Și sufletul este, nu este,
Se duseră-n sfere celeste
Milioane de suflete. Care
ți-e locul? Trimite scrisoare.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre moarte
- poezii despre viață
- poezii despre suflet
- poezii despre scrisori
- poezii despre poezie
- poezii despre înfrângere
- poezii despre victorie
- poezii despre succes
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
- Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
Citate similare
Guvernatorul meu este sufletul meu. Sufletul meu nu are legi. Are propria sa direcție, știe unde merge, eu sunt un suflet într-un trup fizic. Eu sunt sufletul. Sufletul este divin, desăvârșit, atotputernic. Și sufletul știe Adevărul. Orice altceva este minciună, este falsitate. Sufletul este real, este adevărat. Doar îmi ascult sufletul, mă supun lui. Totul este atât de simplu. Nouă ne place să complicăm. Dar nu e nimic complicat. Doar ascultă sufletul.
Ghislaine Lanctot în Yoga Magazin, interviu (4 noiembrie 2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre suflet, citate despre adevăr, citate despre trup și suflet, citate despre adevăr și minciună, citate despre perfecțiune, citate despre minciună sau citate despre legi
Fericire, m-ai uitat?
Trec anii-n șir și gândul mi-e la tine
Tu care-n sufletul meu n-ai apărut
Poate că nici nu vei apărea,
Dar eu tot te aștept
Și cred că apariția ta imi va aduce nemurirea
Unde ești tu scumpă fericire?
Oare nu te merit?
Numai tristetea poate să mă cuprindă
Să-mi umplu viața numai cu aceasta?
Poate că locul din sufletul meu
Care trebuia să fie al tău
L-a ocupat opaca tristețe
De care am parte chiar și acum
Doar niste lacrimi dulci,
Îmi mai salveaza sufletul acum
De seceta ce-l cuprinse
Din cauza lipsei tale
Esti fericirea neînflorita,
Care imi umbrește sufletul
Pentru care imi fac speranțe opace
Nu te gandești că sufletul mă doare?
Sau poate că aceasta e pedeapsa mea..
Să nu mă bucur de tine
Atât cât trăiesc?
poezie de Muresan Carmen
Adăugat de Muresan Carmen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre fericire, poezii despre uitare, poezii despre tristețe, poezii despre gânduri sau poezii despre bucurie
Ți-e sufletul ...
De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ții în verigi și luna și soarele și norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Și stelele din spice adie ca o holdă.
Ți-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni și morți crăiești,
În miturile groase dorm umbre și mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin povești.
Ți-e sufletul ca brazda, ca grâul și renaște,
Plugarul și sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Și ploaia-nviorată și nouă și belșugul.
Ți-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină și leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ți-l ucid.
Dar sufletul ți-e încă și mai presus de toate,
Câte n-ajunge gândul și cerul nu le știe.
Și sufletul bolește-n tristetea că nu poate
Ce nu poate să fie și nu va fi să fie.
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre arat
- poezii despre țărani
- poezii despre timp
- poezii despre sânge
- poezii despre stele
- poezii despre somn
- poezii despre nori
- poezii despre negru
Viața nu-i ca moartea, dar invers nu se știe.
aforism de Boris Marian Mehr din Eufurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre viață sau aforisme despre moarte
Dumnezeu știe de ce...
sufletul meu simte depărtarea
ca pe o durere ce
fierbe tăcut
sub poșghița vremii
nu mă încumet să o strig
acolo este locul ei
mă uit în oglindă și
nu văd nimic
degeaba îmi revendic
ceea ce am pierdut
nici umbra
nu se mai agață de mine
și ce trist
trupul mă debarcă
pe deasupra ființei
un alt anotimp
fără amprentă
dar nu-i bai
diferența dintre mine și
celelalte lucruri
e doar
o virgulă pusă între
subiect și predicat...
de fapt
e un simplu gest de intimitate
dăruit vieții
pe care
n-am apucat să o trăiesc
Dumnezeu știe de ce...
poezie de Teodor Dume (2017)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre trup și suflet, poezii despre religie, poezii despre intimitate, poezii despre durere sau poezii despre cadouri
Calea nebătută
Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să știe ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu știe cum vine năpasta,
Moartea privește cu ochii sașii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârșirea e tristă, e sumbră,
Ne despărțim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoși, nesătui,
Dincolo totul pare fățarnic,
Este-ncleștarea, mais non, encore oui.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre principii, poezii despre picioare, poezii despre perfecțiune, poezii despre ochi, poezii despre jocuri sau poezii despre iubire
Încearcă a nu plânge...
Încearcă a nu plânge, când zorii dimineții
Nu vor putea să-mbrace în purpură poeții,
Și tu, nu plânge dacă ei nu mai pot să scrie,
De dragoste de viață o altă poezie.
E un sfârșit în toate, cum este pe pământul,
Unde o nemurire e numai în Cuvântul,
În care toți poeții au fost și-or să mai fie,
Trăind doar cu Femeia, mereu, în Poezie,
Că lor le e Femeia un vis crescut în floare
Și ea le este muză, în veci nemuritoare,
Așadar, tu, nu plânge, Femeie, când se duce,
Poetul să își pună în vers aripi de Cruce,
El știe că-i rămâne, în urmă, numai cântul
Iubirii lui, ce poate a înflori pământul,
Nu plânge, când el știe că nu-i va fi sfârșitul
Acolo unde Crucea-i așteaptă răsăritul...
poezie de Pavel Lică din Galaxia marilor iubiri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre flori, poezii despre femei, poezii despre visare, poezii despre versuri sau poezii despre plâns
Ducele: De moarte fii sigur; așa îți vor fi mai dulci
Și viața și moartea. Tu spune vieții:
Dacă te pierd, eu pierd un lucru pe care
Doar nebunii și l-ar dori: o respirare ești,
Supus puterilor stelare pe care le-nduri
În orice loc al hălăduirii tale
Oră de oră: ești măscăriciul morții;
Îți dai și sufletul fugind de moarte
Dar mereu către ea alergi. Nobil nu ești,
Când bunurile vieții tale în lume
Se hrănesc din josnicie. Nu ești viteaz,
Când ți-e frică de furca moale, fragedă
A unui biet vierme. Somnul e odihnitor,
Și-l cauți de-atâtea ori; dar te sperie
Moartea care este același lucru.
Nu ești tu însuți; mii de boabe ale țărânii
Te-au alcătuit. Fericit nu ești; tânjind
După ceea ce nu ai, tu mereu dai uitării
Cele ce ai. Statornic nu ești;
Starea ta se schimbă curios după lună,
Când ești bogat de fapt ești sărac;
Ca un măgar cocoșat sub lingouri
Duci bogăția cea grea un singur drum
Și te descarcă moartea. Nu ai apropiați;
Progeniturile care te recunosc,
Cele ieșite din vintrele tale,
Blestemă guta, scărpinarea pielii și ruptoarea
Că nu mai mori o dată. Nu ai tinerețe,
Nici bătrânețe, ci un fel de somn al după-amiezii
Când visezi la amândouă; sfânta tinerețe
Tu o-mbătrânești tânjind la darurile
Bătrânilor țepeni; o dată ajuns bătrân și bogat
Unde-ți sunt patima, căldura, mușchii, frumusețea,
Unde-i plăcerea bogăției. Viața ce mai este
Pentru tine? De mii de ori moartea se-ascunde
În viață: și totuși de moarte ne este frică,
Ea care toate relele nivelează.
replici celebre din piesa de teatru Măsură pentru măsură, scenariu de William Shakespeare, traducere de I. Ieronim
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre moarte, citate despre viață, citate despre bătrânețe, citate despre bogăție, citate despre timp, citate despre somn, citate despre visare, citate despre viermi sau citate despre uitare
Printre resturi. Singurul loc de care moartea nu știe
uneori sap în mine și
rămân acolo până noaptea târziu
caut locul din care am venit
știu că există pericolul
să se surpe pereții scrijeliți de nesomn
și nimeni n-ar cuteza
să mă dezgroape iar
căutările mele vor fi zădarnice
rănit printre resturi ignorat și cu
tălpile arse de căutări
o să aștept în singurul loc
de care moartea nu știe
știu totuși
că în locul acela a locuit o femeie...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pericole, poezii despre noapte, citate de Teodor Dume despre noapte, citate de Teodor Dume despre moarte, poezii despre existență sau citate de Teodor Dume despre existență
Celor ce scriu
Celor ce scriu mă închin, îmi sunt frați,
Multe orașe sunt neasaltate,
Din turn rotiți privirea-n zare,
O muncă fără glas, dar sufletul?
Mă închin celor care au suflet.
Celor ce cunosc frumusețea, spaima, totul.
Nicio simțire nu-i prea departe.
Celor care își dezbracă pielea,
Celor ce descoperă o constelație,
Celor ce vor fi tulpini de trandafir,
Dar nu celor ce-și mută ochii în spate.
"Suntem ca norii iuți, lunecători"?
O, nu. Prin viață nu vom trece nerăniți.
Iar uneori mai învățăm ce-i moartea lupului.
"Din zori ni se șopti că pe-o corabie
Ne-om îmbarca doar tu și eu", ce vis, ce amăgire.
Ai să lași în urmă o operă de cinci volume,
O pagină spumoasă, un rând, o vorbă de duh,
nimic? Dar Nimicul este mare,
cine se poate pune cu Nimicul?
Între Nimic și Dumnezeu
Este doar o diferență de nuanță.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre trandafiri, poezii despre spaimă sau poezii despre oraș
Trăiesc, e drept
Mi-e atât de dor de tine
Simt cum sufletul se-nalță
Ar vrea să știe de ți-e bine
Iubirea-i sfântă nu se-nvață
Păzită de stelele surori
Mă prind de Luna argintie
Zbor cu cârdurile de cocori
Plutesc prin înalta împărăție
Un nor pufos o ușurare
Aleargă să-mi aducă bucuria
In bolta cerului e fericire
Noapte -mi întâlnesc iubirea
Sufletul coboară -n piept
Un somn dulce mă cuprinde
Vreau să mai trăiesc e drept
Dar viața de mine se desprinde
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri sau poezii despre seducție
Ultima clipă a lui Faust
Faust era pe ultima sută,
Pe ultima rută, o clipă,
o sită, Faust.
Toți suntem Faust, părem fericiți
După contractul încheiat în antractul
Marelui Spectacol.
Diavolul? Un șobolan, acolo,
Alergând ca Bertoldo cu Bertoldina lui.
Ce gândea Faust?
Ei, lua-m-ar dracul, unde mi-e fracul
De zile mari?
Cred, zice Faust, că nu merită să-ți vinzi sufletul,
Oricât este el de mic sau mare.
Să iubești fără să cunoști ființa,
Totul se șterge, rămâne o pată de culoare sângerie
Pe memoria plană.
Ai pierdut, n-ai pierdut? Cine știe?
Nu orice pierdere duce la moarte.
Ieri m-am îndrăgostit de un chip,
Mi se părea cunoscut de o mie de ani.
S-a lipi de umărul meu, mi-a murmurat, te iubesc,
Apoi a trecut o zi, va mai trece o zi
și pierd mereu ca la Monte Carlo.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre zile sau poezii despre roșu
Aș vrea să mor cum nu se moare
Aș vrea să mor de fericire,
Fără regrete sau blesteme,
Fără să pierd vreo amintire,
Fără să scriu în van poeme.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să sar peste etapa fricii,
Să fie ca o sărbătoare
Scăldată-n foc de artificii.
Aș vrea să mor scriind cuvântul
Care dezleagă veșnicia,
Să simtă cerul și pământul
Când eu desăvârșesc magia.
Aș vrea să mor cum nu se moare,
Să văd întinerind bunicii,
Să fie viața viitoare
La fel ca zborul rândunicii.
Aș vrea să mor fără durere,
Să mă transform într-o lumină,
Să populez și alte sfere
Condus de forța Ta divină.
poezie de Ionuț Caragea din Căutătorul de amintiri (2022)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărbători, poezii despre rândunele, poezii despre reîncarnare sau poezii despre lumină
Poetul este un om
Poetul este un om, el poate fi înjurat,
Scuipat, bătut, ucis, la nevoie, dar el nu va ucide pe nimeni,
Poetul este născut sub aripa unui înger,
El nu știe exact ce va urma, el scrie și nu știe
Că se pune la întrecere cu Dumnezeu,
Dar El, Domnul înțelege, îi iartă prostiile,
Cum și noi iertăm greșiților noștri,
Poetul iubește aiurea, năvalnic,
El nu poate fii un boșorog, cum îl numește
Vidanjorul de serviciu, el miroase a Paradis,
Chiar dacă-l ții zece ani la pârnaie,
Iubiți poeții și vă veți iubi pe voi mai mult,
Poetul este un om, dacă vreți, îl iertați,
Mai face și măgării uneori, că din lut este făcut,
El lasă în urmă pene de porumbel,
Pagini stropite cu sânge.
Este sânge de om și de înger.
Așa cred.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iertare, poezii despre serviciu sau poezii despre rai
Poem aforistic
Într-un mare război, mor cei mai mici.
Alături de ei, suntem noi, mici și mari.
Alef și istoria mondială a infamiei.
Cheia unei case din Toledo se află undeva.
Istovitoarea suferință și strălucirea calmă.
Un steag la Massada. Nici unul.
Este oare înțelepciunea îndeajuns să ne apere?
Nu mă treziți din somnul numit viață.
Necazul vine întotdeauna de la sine.
Amintirea cheamă amintiri.
Rabinul târgului cum a pășit către moarte?
Bunicii mei cum au pășit către moarte?
Mă viziteazpă tot mai rarpasărea vieții.
Doamne, Tu mă cunoști prin confuzie.
Unii suntem din lut, alții din nisip, numai unii, din stâncă.
Liber îmi este cuvântul, dar gândul?
Descopăr adevărul și, treptat, totul se năruie.
Dar, se spune, omul cu mâna sa și-o face,
Groapa este o lucrare a omului.
Se poate muri în tihnă, la fel de bine ca și în furtună.
Un singur martir poate salva o omenire.
Un nebun poate ucide o omenire.
Adevărul poate fi dezvăluit cu prețul vieții.
Un înțelept cunoaște umilința, nu se teme de ea,
El se mânie doar pe sine însuși.
Iar războiul continuă.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre război, poezii despre cunoaștere, poezii despre amintiri, poezii despre superlative, poezii despre suferință sau poezii despre stânci
Iubirea nu-i doar floare
Iubirea nu-i doar floare de mușcată
Pe care-o pui la geam ca să se vadă,
Să știe lumea cât de mândru ești
Că ai ajuns și tu ca să iubești.
Iubirea nu-i coroană, nici blazon,
Și nici măcar un lucru de bonton,
Iubirea nu-i trofeul că iubești
Și nici un film pe care-l tot privești,
Și nu-i nici marfă generos dosită,
Ce duce omul sigur în ispită.
Dar, uneori, iubirea-i un secret,
Pe care-nveți să îl trăiești discret
Când este pasiune și ocară,
Ce-ți face viața aspră și amară,
O iei așa cum e și cum ți-apare,
Ca floarea care crește prin ponoare.
Iubirea nu-i un antidot la ură,
Nici adorarea celui ce te fură,
De-ar fi așa, am tot fura cu toții
Și-am pune-n poarta vieții noastre hoții.
Iubirea nu-i nici floare altruistă,
Pe care o ții la altul în batistă,
Ca fericirea lui să fie soare,
Iar viața ta coșmarul care doare.
Iubirea nu-i nimic și-i tot ce este,
Un mod de-a fi, o magică poveste,
Este-un copac ce crește din pământ
Chiar dacă frunza lui se risipește-n vânt...
Dar asta o-înțelegi foarte târziu
Când viața ta a devenit pustiu,
Pustiu de gând, de șanse și de lume,
Pe care-l iei ca drog de-nțelepciune.
poezie de Gheorghe Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre secrete, poezii despre mândrie, poezii despre generozitate sau poezii despre frunze
Chibzuieli
Nu chibzui nimic, adevărul este doar o părere.
Lumea se bazează pe iluzii, pe autonegare și altele.
Trăiește, nu șovăi, există înțelepți și la casa de nebuni.
Nici faptele și nici gândurile altora nu ți se potrivesc.
Nu există bucurie fără suferință, dar există suferință și atât.
Totul trece numai tu rămâi același, deși crezi că te schimbi.
Oricine se consideră nevinovat, dar nu este.
Când cauți adevărul, leagă-te la ochi.
În libertate nu există autoritate.
Nici un cuvânt nu dă lapte și pâine.
Când te rupi de realitate, trăiești un vis absolut, dar cine știe cum se termină?
Adevărul absolut e mut și surd, degeaba strigi.
Ce cale trebuie să alegem? Calea care duce undeva.
Nu fi virtuos, te costă, dar și păcatul te costă.
Învățătura nu face lumea mai bună, nici mai rea.
Puterea este mereu împotriva omeniei.
Când nu se mai înțelege nimic, vine un înțelept și spune ceva absurd.
Cine spune că noi am ieșit din Evul Mediu? Unii nu au ieșit nici din Era primitivă.
Visul săracului este de a deveni bogat, dar bogatul la ce visează?
Matematica este singurul domeniu care nu cunoaște ura.
Sinceritatea absolută poate duce la crimă.
Consideră orice mișcare ca pe un exercițiu fizic.
Și altele.
Ce m-am gândit eu? Viața este o iluzie, uită tot ce știai.
Noi nici nu știm unde-i sufletul. Inima este doar mușchi.
Creierul este o măduvă. Canibalii știu tăt. Ca și proștii.
Fugi de proști, mai mult decât de dușmani.
Istoria urmează isteriei, la fel cum poezia urmează suferinței.
Tu nu ești vecinul vieții, ești chiar viața, asta ești.
Înalt este Numele spre care mergi, tu nu ești un Nautilius.
Uitat este frigul iernii noastre învrăjbite.
Nu-L trimiteți în exil pe Dumnezeu, de voi depinde.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prostie, poezii despre bogăție, poezii despre înălțime sau poezii despre vecini
Te pierd
Te-ndepărtezi, încet, pe zi ce trece.
Te simt tot mai pierdut, tot mai străin
Și văd cum te înghite noaptea rece
A celor ce-au plecat și nu mai vin.
E-atâta abandon în mersul tău
Și-atâta renunțare în privire
Că nu mai știu de bunul Dumnezeu
Sau diavolul sculptează-n a ta fire.
Te strig dar nu auzi ca altădată,
Ți-e gândul îndreptat spre alte lumi.
Vorbești cu cei plecati și, Doamne, iată
Cum dai cu flit când spun să te-aduni.
Ți-e glasul stins, vorbești mai mult cu tine
Iar ochii tăi nu mai privesc în jur
Ci doar, pierdut, spre lumile divine
Ce-absorb în ele sufletul tău pur.
Te-ndepărtezi puțin câte puțin.
Alegi cu moartea să te însoțești
Chiar de-i amară cupa cu venin,
Senin o bei și nu te-mpotrivești.
Te pierd... și nu știu cum să te opresc
Să mai rămâi un timp în lumea mea
Să pot să-ti spun că încă te iubesc
Și să-ți arat ce-nseamnă dragostea!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire sau poezii despre promisiuni
Tratament pentru suflet...
Ați vrea să știți cum poate fi sufletul tratat
Oameni de știință de multe ori s-au întrebat
Dacă-i materie sau poate energie
Nici azi după atâta timp nu se mai știe
Cum să tratezi un suflet dacă nu-i organ
Cum să-l vezi dacă-i puțin peste gram
Și totuși un suflet de multe ori e în suferință
Cum își explică asta oamenii de știință
Cum am putea sufletul să îl tratăm
Unde se află, ce este, ne tot întrebăm
Cu siguranță el există și este de găsit
Dacă un suflet și azi mai poate fi rănit
Sunt răni ce ne-afectează sufletul
Se simt ca vuietul, se-aud ca urletul
Și dacă vrei să vindeci sufletul în rană
Atunci un antidot există, nu-ți fie teamă
Un singur tratament îl poate vindeca
Formula ideală este doar iubirea
Nu încercați s-o cumpărați din farmacie
Nici vreo formulă magică nu vrea să fie
Va trebui să luați în fiecare seară
O porție dintr-o substanță rară
De veți simți o nouă stare de trăire
Aveți un suflet vindecat doar prin iubire
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre știință, poezii despre siguranță, poezii despre seară, poezii despre prezent sau poezii despre metrologie