Şi câinele iese din iarnă, dar numai pielea lui ştie cum.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?

Nu cresc copaci şi flori pe muntele de sare?
Cum iese apa din pământ?
Cum iese soarele din mare?
Ce-nseamnă "să mă credeţi pe cuvânt"?

Cum iese planta din sămânţă?
Stejarul dintr-o ghindă-atât de mică?
Când eraţi mici, vă atingea bunica?
Ce poate să-i provoace unui tată frica?

Unde-i cişmeaua de la care curge lapte?
Cum se cuprind tablourile-n ramă?
Cum zboară un elicopter?
Cum iese un copil din mama?

De ce e dudul plin de dude negre?
De ce e corcoduşul plin de spini?
Cum se imprimă vocile pe bandă?
Rechinii pui sunt pui, sau tot rechini?

Când un avion în aer explodează,
Şi arde, ce se-ntâmplă cu pilotul?
De ce pe cer sunt stele numai noaptea?
De ce copiii vor să ştie totul?

poezie celebră de Doru Davidovici din Dezminţire la Mit (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele meu latră uneori. Mental îţi poţi imagina cum arată câinele meu. Dar nu ţi-am spus tipul de câine pe care îl am. Poate tu ţi-l imaginezi pe Toto, din "Vrăjitorul din Oz". Dar te avertizez, câinele meu este întotdeauna cu mine...

citat din Jack Nance
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele aprioric

Nu avea nimic
din experienţa câinelui
niciodată până atunci
nu i se mai întâmplase
să fie câine

bulgăre galben
de raţiune
îi părea mămăliga

lătra

că iarna
nu înseamnă numai iarnă

o coadă stufoasă
îi creştea
independent de voinţa lui

hau hau hau

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele nimănui

Câinele nimănui
Latră pe umărul meu,
Îmi sfâşie inima,
Îmi suge sângele,
Mă lasă lumânare
Fără flacără.

Mă topesc
Unindu-mă prin iarbă
Cu rădăcinile...

Câinele scoate oasele
La lumină,
Le aşează
La temelia cetăţii lui,
Îşi face acoperiş
Şi horn
Prin care
Sufletul meu
Iese odată cu fumul
Prin umărul trecutului
Care a uitat
Să latre!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele ştie, dar nu ştie că ştie.

citat din Pierre Teilhard de Chardin
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urlă câinele

lup în cuşca jandarmilor
reţinut ilegal peste noapte
de noapte stă până spre dimineaţă
cheamă soarele să încălzească
oraşul chircit de somn urlă
alături de fraţii lui din pădure
deranjează colecţia de purici toamnă -
iarnă parazito hematofagă
de talie prea mică pentru ochii
care nu poartă ochelari
urlă câinele şi caută luna
din priviri să fie în trend

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe un stih străin

Fericit cine a călătorit ca Odiseus.
Fericit dacă în ceas de plecare simţea puternica
armătură a unei iubiri, în tot trupul,
ca venele-n care vuieşte sângele.
Iubire cu nesfârşit ritm, invincibilă
ca muzica şi eternă
fiindcă s-a născut când ne-am născut şi, de murim,
nici noi nu mai ştim că ea moare şi nici lumea
nu mai ştie. Pe Domnul Îl rog să pot spune, într-o clipă
de rară fericire, care e-această
dragoste.
Stau uneori împresurat de străinătate
şi aud glasul ei îndepărtat ca un clocot
al mării unit cu furtuna.
Şi mi se arată în faţă iar şi iar
năluca lui Odiseus cu ochii înroşiţi
de sarea talazurilor
şi de vastul dor de-a vedea din nou fumul
ce iese din căldura casei lui
şi câinele îmbătrânit de aşteptare în faţa porţii.
Măreţ e Odiseus murmurând în barba-i
albită
cuvinte ale limbii noastre
aşa cum se vorbeau acum trei mii de ani.
Întinde o palmă bătătorită de funii
şi cârmă, cu pielea tăbăcită de vânturi
uscate,
de arşiţe şi zăpezi.

poezie celebră de Giorgos Seferis din Cele mai frumoase poezii (1965)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele lui Pavlov

Câinele a observat
Cum că s-aprindea lumina
Reflexului condiţionat,
Când venea Pavlov cu cina.

epigramă de Vasile Iuşan din La români iară şi iară, apar vânzători de ţară (2012)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mincinosul este un om care ştie cum să înşele, cel care flatează ştie cum să-i înşele numai pe proşti; numai cine ştie cum să utilizeze cu pricepere adevărul şi îi înţelege elocvenţa, poate să se laude cu isteţimea sa.

Vauvenargues în Reflecţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când am văzut cum iese soarele

Când am văzut cum iese soarele
Din casa lui de dincolo de zare –
Şi cum lasă-o Zi la fiecare Uşă,
Şi-o Faptă bună-n orice-aşezare –

Fără niciun incident al Faimei
Şi fără-accidentele-n care se-aud ai Zgomotului paşi –
Pământul mi s-a părut o tobă
Bătută de nişte băieţaşi.

poezie celebră de Emily Dickinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce trage boul, numai pielea i-o ştie.

proverbe armeneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impulsivul

Ies mari comori artizanale
Din mâinile soţiei sale,
Dar - bătăuş - nu vă mai spui
Cum iese ea din ale lui!

epigramă de Sorin Beiu din Palatul de Justiţie (2001)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La o artistă

I

Credeam ieri că steaua-ţi e-un suflet de înger
Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur
Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur
Cu-al cântului dar,

Iar tu, interpretă-a cereştilor plângeri,
Credeam că eşti chipul ce palida stelă
Aruncă pe-o frunte de undă rebelă,
Pe valul amar.

Dar astăzi poetul cu inima-n ceruri,
Răpit d-a ta voce în rai de misteruri,
Ş-aduce aminte că-n cerul deschis
Văzut-a un geniu cântând Reveria,
Pe-o arpă de aur, c-un Ave Maria
­Şi-n tine revede sublimul său vis.

II

Cum lebăda viaţa ei toată visează un cântec divin,
Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin,

Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt,
Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt,

Ci lebăda cântecul morţii, al morţii cu chipul ei drag,
Iar lunca visează de doina voinicului celui pribeag
Astfel România, uitată-n Carpatul cel ars şi bătrân,
Visat-a de glasul tău dulce, de cântu-ţi de dorure plin.

Cum lebăda ştie că glasul ce iese din luciul adânc
Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plâng,

Astfel România, ea ştie că glasul tău dulce divin
Italia, sora ei, numai putut-a să-1 aibe în sân.

Ea dară acum te salută, ea-n visul ei te-a presupus ­
Tu vii ca un cântec de soră la sora ce-n lume s-a dus.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1869)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar iarna

culorile se şterg. viaţa dispare suspendată în neant
şi-n jur e doar zăpadă. curată. fără urme, fără durere
aşa că viitorul ţi-l alegi şi pleci să-l găseşti

amintirile se şterg, uitările se pierd în zăpadă
şi doar tăcerea te învăluie cu glasul ei cald
aşă cum numai moartea mai ştie să ţi se strecoare în suflet

viaţa naşte din iarnă şi sfârşeşte în iarnă
alb şi fără cicatrici apari lăsându-ţi aripile la intrare
şi la fel de alb, te strecori, pierzându-te pe cărări neştiute

apară-mă de mine însumi, invelindu-mă cu uitarea ta iarnă

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poemul lui Serghie şi al Mariei

(dedicată Mariei Constantinescu)

serghie a zăcut la pat multă vreme
desenasem pe tavan o femeie goală
privind în sus
lui serghie îi înflorise pielea pe trup
a pojar /credeau neamurile
eu ştiam că în bube e sângele
serghie privea tavanul şi-i fulgerau ochii
nu se golise cu totul de viaţă

a păcălit atâtea dimineţi
ce se-ncăpăţânau să-i amintească
de o pasăre umplută cu vată
în care a tras pe când era tânăr
atunci credea că norocul e alb şi uşor
că pluteşte în aerul plin de fulgi
dar nici vorbă de iarnă

cel mai bine lui serghie i-a ieşit somnul
despre somn
ar trebui s-o întrebaţi pe maria
s-a iubit cu serghie
în cel mai trist poem de dragoste
ea ştie

înainte să plece definitiv
serghie a ars paşaportul
numele lui avea un damf de pustă slavă
chiar şi dincolo
nu i-ar fi plăcut nimănui
să nu se ţină drept pe picioare

maria ştie
ea însăşi a ales crematoriul
dar nu cred că spune

poezie de Gela Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ion: Mi-am pierdut câinele şi nu ştiu ce să fac ca să-l găsesc.
Prietenul: Dă un anunţ la un ziar.
Ion: Păi, câinele nu ştie să citească!

replici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie în vis de iarnă

A nins cu pletele lui Dumnezeu,
e o cărare de iubire
între inimile noastre,
o linişte adâncă
ca somnul unei căprioare
la sânul pădurii...

Ce frumoasă icoană
crăpată de ger,
îmi eşti între viaţă şi moarte,
femeie în vis de iarnă,
tremurând toată sub pielea mea...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele flocos numai lui îşi ţine cald.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum iese un negru din Marea Roşie?

Iese ud.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea sărăciei

De-ajungi sărac, nu-ntâmplător,
Te ştie lumea şi-ntreg satul.
Dar cum ajungi finanţator?
Te ştie numai Necuratul.

epigramă de Sever Purcia
Adăugat de Sever Purcia
Comentează! | Votează! | Copiază!