Liniştea, când nu e alegerea ta, e încărcată cu tot felul de ecouri sinistre, de amintiri ale unor chemări eşuate, stigăte sufocante, semnale de fum pe care le risipeşte vântul...

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori dorinţele ne trec şi doar privind...

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi? Uneori iubirea fiinţei de lângă noi ne îmbogăţeşte iubirea, atunci când o vedem ce lacomă e de privirile noastre.

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După secole de ură şi războaie, măcar atâta ar trebui să învăţăm: că durerea nu are drapel.

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patetică şi măreaţă este capacitatea fiinţei umane de a crede în viitor, în ciuda amărăciunii prezentului.

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privirea, uneori, poate deveni carne şi să unească două persoane mai mult decât o îmbrăţişare.

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnirea cu cineva nu e o alegere, nici o întâmplare, ci mai degrabă un destin, şi o dată întâmplată va rămâne mereu acolo...

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vântul adună norii şi tot vântul îi risipeşte.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa de venin

Prin tine văd ecouri deformate
ce tremură în ritmul sacadat
bolborosit de-un gramofon stricat
pe note mult prea aspru zgâriate.

Eşti ultimul din multele pahare
ce vor s-arunce timpul în uitări
pierdute şi ascunse de chemări
ce-ar deştepta momentele amare.

Ai gustul sec al unor amintiri,
amestec de plăcere şi de chin,
ce-mi par acum ciudate năluciri.

Culoarea ta, ispita unui vin
ce-a fermentat în zile de-amăgiri,
e auriul clipei de venin.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albe amintiri

E prima oară când întind mâinile
şi strâng fulgii spre tâmple...
albe amintiri
frigul mă strânge în braţe
se frâng cuvintele în două
cad stele pe pământ
în paşii fără drum
din iarna ta
o lacrimă îngheţată
se prelinge
încărcată de doruri trecute
se reflectă în imagini
pe chipul plin de ninsoare
picături desprinse
din suflet
calc pe umbre albastre
scufund tristeţea
în norii de fum
las timpul să vorbească.

poezie de Maria Ciobotariu (22 noiembrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea aceasta mă obosea. Am închis din nou ochii. Uneori oboseşte şi liniştea... Este ca şi singurătatea. Creează în minte imagini şi personaje ale trecutului, de fapt le prelucrează, le recrează, întunecându-ti memoria. Un drum de fum pe care mergi fără sens.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să ştiu că el era impresionat privindu-mă întinsă, îmi părea deja formidabil. Formidabilul dorinţei. Simţeam cum, erotic, rătăceşte cu închipuirea prin mine, şi atât de intensă i-a fost această rătăcire, că a sfârşit prin a mă molipsi şi pe mine.

citat din Dacia Maraini
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fum

Păduri ce-ar fi putut să fie
Se mistuiesc pârjolite de dorinţele mele
Şi de lungile tale absenţe

Fum.. sunt cuvintele mele
Înnegurând hârtia în volute înecăcioase
Zvârcoliri vremelnice ale tristeţii

Undeva mai pâlpâie o geană de foc..
Amintind seminţele ce ar fi trebuit să rodească
Se mai aud uneori chemări de crengi carbonizate

Restul e tăcere.

poezie de Ligia Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca în Dacia Traiană

Mă simt ca-n Dacia, roman,
De-acele vremuri mi-este dor,
Căci azi trăim tot sub Traian...
Dar ne lipseşte-Apolodor!

epigramă de Viorel Frîncu din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Complexul STOCKHOLM

Înecată în fluviul istoriei,
România continuă să fie condusă
de purtătorii de şosete însângerate
ale lui Ceauşescu...

Ni s-au stins toate visurile,
aplaudând prostia scăldată în candoare
a unor doamne repetente,
care numără până la 10, cu ajutorul
unei vietăţi sinistre, emanate
dintr-o genetică alterată.

Când călăii nu-şi recunosc vina,
nouă – celor care venerăm lanţurile,
ne revine misiunea de a ne cere scuze
că existăm!

Aplaudăm şi delirăm!

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare om trăieşte (încă) în virtutea unor sinucideri eşuate.

aforism de Iosif M. Cristian din Decadent în transcendent
Adăugat de elena denisa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacia, devenită provincie romană, era simbolizată de o femeie ţinând în mâini un ciorchine de struguri şi un spic de grâu. Două bogăţii ale unei Dacia Felix, dar veritabila comoară a fericirii era de fapt femeia superbă însăşi...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea înseamnă o mare varietate de experienţe şi amintiri care devin forme nepreţuite ale unor "monede" ce pot fi cheltuite şi investite.

Jim Rohn în 7 Strategii pentru obţinerea bogăţiei şi fericirii
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou hibernal

iarna stăpâneşte
prin toate cotloanele oraşului,
ale nervilor
şi ale oaselor

viforul mai smulge câte un geamăt
marilor singuratici

serbările iernii poartă anatema iluziilor,
un viscol mai spulberă zăpada unor vise
uitate pe ţiglele acoperişurilor,
ascult dorinţele unor plopi muribunzi
care se zvârcolesc pe marginea drumului,
o lună albă mă pândeşte sadic
când mă întorc să-mi văd urmele
jalnice lăsate prin viaţă

şi nu ştiu cine şuieră mai tare,
vântul, câinii,
oamenii

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Da, e întotdeauna uimitor felul în care nişte femei superioare devin nişte sclave ale unor bărbaţi mai puţin valoroşi decât ele, pe care îi adoră. Uneori totuşi se întâmplă şi invers.

Regina Maria în scrisoare adresată unei prietene
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Virginia Woolf: Acesta este dreptul meu; este dreptul oricărui om. Nu aleg anestezia sufocantă a suburbiilor, ci vibraţia violentă a capitalei, aceasta este alegerea mea. Celui mai mizerabil, chiar şi celui mai puţin însemnat i se permite să îşi dea cu părearea despre ce îi este prescris. În felul acesta îşi defineşte umanitatea. Mi-aş dori pentru liniştea ta, Leonard, să fiu mai fericită în liniştea asta. (Tăcere.) Dar dacă trebuie să aleg între Richmond şi moarte, aleg moartea.

replică din filmul artistic Orele
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!