Ce este o cauză? Modificarea antecendentă care face necesară modificarea consecventă. Nicio cauză din lume nu-şi fabrică efectul exclusiv din ea însăşi;există întotdeauna o materie asupra căreia să se exercite, iar ea nu face decât să prilejuiască, într-un anumit moment, într-un anumit loc şi asupra unei anumite fiinţe, o modificare ce este întotdeauna conformă cu natura acestei fiinţe, posibilitatea ei trebuind, deci, să fie preexistentă. În consecinţă, fiecare efect este rezultanta a doi factori, unul interior şi celălalt exterior: energia naturală şi originară a materiei asupra căreia acţionează forţa în discuţie şi, respectiv, cauza determinantă, care obligă această energie să se actualizeze trecând de la putere la faptă.

Arthur Schopenhauer în Lumea ca voinţă şi reprezentare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consider că este o cauză suficientă aceea căreia nu-i lipseşte nimic din ceea ce este necesar pentru producerea efectului. O asemenea cauză este şi o cauză necesară căci, dacă ar fi posibil ca o cauză suficientă să nu producă efectul, atunci i-ar lipsi ceva din ceea ce-i trebuie pentru a-l produce, iar în cazul acesta nu ar fi suficientă. Dar dacă este imposibil ca o cauză suficientă să nu-şi producă efectul, înseamnă că o cauză suficientă este şi o cauză necesară. De aici este evident că tot ceea ce se produce, se produce cu necesitate, căci orice lucru care se produce are o cauză suficientă, fără de care nu s-ar fi produs;tot de aceea, acţiunile voluntare sunt necesitate.

citat din Thomas Hobbes
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voinţa nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară. Voinţa nu este decât un anumit mod al gândirii, fiecare voliţiune nu poate să existe, nici să fie determinată la acţiune, decât dacă este determinată de o altă cauză, şi aceasta iarăşi de către alta, şi aşa la infinit. Deci, în orice chip ar fi concepută voinţa cere o cauză de către care să fie determinată să existe şi să acţioneze, şi de aceea ea nu poate fi numită cauză liberă, ci numai necesară sau constrânsă.

citat clasic din Descartes
Adăugat de Andrei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Printre realităţi, există şi materie există şi suflet, şi acestea sunt într-un singur loc, căci nu există un loc separat al materiei şi unul separat al sufletului(cum ar fi unul pe pământ pentru materie şi unul în aer pentru suflet), ci locul sufletului este separat, în sensul că nu se află în materie. Aceasta înseamnă faptul că sufletul nu este unit cu materia, iar acelaşi lucru nu se poate naşte şi din suflet şi din materie, adică nu se poate naşte din materia ca substrat (pentru că ea nu este formă)şi anume este separat. Materia aşezându-se pe sine însăşi sub suflet este luminată de el şi nu poate să pună stăpânire pe cel de la care primeşte lumină;sufletul nu poate suporta materia fiindcă din cauza acestei materii rele este incapabil să vadă. Aceasta este căderea sufletului: faptul de a veni astfel în materie şi de a deveni slab, fiindcă nu toate puterile sale sunt active, fiindcă materia le împiedică să îşi ocupe locul pe care sufletul îl deţine şi oarecum se opune şi face să devină rău ceea ce a luat ca pintr-un fel de furt, până când sufletul reuşeşte să se întoarcă la starea lui superioară. Aşadar materia este şi cauza slăbiciunii din suflet şi cauza viciului. Căci este ea însăşi rea mai înainte ca sufletul să devină rău, este de fapt răul iniţial.

citat clasic din Plotin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La nivelul infinitezimal al nucleului celular, orice medicament este receptat conform proprietăţilor sale electrice specifice. Medicina viitorului va trebui să se orienteze asupra unei acţiuni combinate oferindu-le pacienţilor atât anumite substanţe binefăcătoare, cât şi o susţinere psihologică adecvată. Medicii vor descoperi că toate medicamentele sunt saturate cu energie electromagnetică, în domeniul lor de acţiune. Acesta este motivul pentru care otrăvurile distrug viscerele, iar narcoticele modifică însăşi structura celulei, forţând-o să-şi oprească temporar activitatea. Fiecare picătură a unei substanţe medicamentoase are anumite proprietăţi electrice, la fel ca şi combinaţiile de atomi care absorb respectivul medicament. După cum ştim, natura nu evoluează nicăieri în salturi. Corpul subtil astral, alcătuit din materie rarefiată, se bazează pe activitatea a miliarde de organisme unicelulare din lumea noastră. Acestea abandonează la un moment dat trupul material, care este impregnat cu o energie vitală unică pentru ele; de aici suferinţa şi angoasa experimentată de anumite fiinţe după moartea fizică.

Chico Xavier în În slujba vieţii eterne (2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare gând este o verigă într-un lanţ nesfârşit de cauze şi efecte, fiecare efect devenind la rândul său o cauză şi fiecare cauză fiind efectul unei cauze anterioare.

Swami Shivananda în Puterea Gândului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liniştea nu înseamnă tăcere. Tăcerea este cuprinsă în Linişte sau tăcerea poate deveni Linişte. În clipele de tăcere, încă mai pot exista războaie interioare - aceasta nu este Linişte, căci nicio urmă de război nu poate exista în Împărăţia Liniştii. Tăcerea poate ascunde un vulcan interior, care poate erupe oricând şi la exterior. Tocmai de aceea este necesară această conştientizare: tăcerea are potenţialul de a deveni Linişte, însă, atâta timp cât încă mai există zgomot interior (conflict interior), tăcerea nu se poate integra în Linişte, căci, în Tărâmul Liniştii, tot ceea ce nu este Linişte nu îşi poate susţine existenţa. Prin conştientizarea şi acceptarea Liniştii de dinaintea zgomotului, conflictul îşi pierde din forţa de existenţă, iar astfel are loc transcenderea zgomotului şi eliberarea de sub efectul războiului interior. Această eliberare poate veni în mod spontan, dacă privirea este păstrată constant asupra fundalului în care se întâmplă ceea ce se întâmplă.

Cătălin Manea în Întoarcerea la Linişte, Liniştea, Partea I
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un punct esenţial al înţelepciunii stă în proporţia justă în care ne îndreptăm atenţia pe de o parte asupra prezentului, pe de alta asupra viitorului, pentru ca nu cumva unul să strice pe celălalt.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem născuţi într-un anumit moment, într-un anumit loc şi la fel ca un vin de marcă, avem calităţile anului şi a perioadei în care ne-am născut. Astrologia nu poate pretinde că face mai mult.

citat clasic din Carl Gustav Jung
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O devenire se numeşte naturală când ea provine din natură. Lucrul din care provine ceva îl numim materie; acel ceva prin care provine e un lucru ce există în chip natural; lucrul provenit este sau un om, sau o plantă, sau altceva de acest fel, şi acestea sunt lucrurile pe care noi le numim mai ales substanţe. Toate fiinţele a căror devenire e datorată fie naturii, fie artei, au o materie, căci fiecare din aceste fiinţe are posibilitatea de a fi şi, totodată, de a nu fi, iar această posibilitate constituie pentru fiecare lucru materia lui.

Aristotel în Metafizica, VII, 7
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patriotismul presupune că globul nostru este împărţit în mici locuri, fiecare dintre ele fiind înconjurat de un gard de fier. Cei care au avut norocul să se nască într-un loc anume se consideră pe ei înşişi mai buni, mai nobili, mai însemnaţi şi mai inteligenţi decât fiinţele umane care trăiesc în oricare alt loc. De aceea, este datoria oricui, care trăieşte într-un anumit loc, să se lupte, să ucidă şi să moară în încercarea de a-şi impune superioritatea asupra altora.

citat din Emma Goldman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din cauza fatalităţii există războaie şi o parte a omenirii trebuie să fie dominată de o alta. Fatalitatea se face vinovată că nu este posibil să fie mai puţină suferinţă pe pământ decât a fost dintotdeauna. Fatalitatea poate fi raţionalizată din punct de vedere filosofic drept "lege naturală" sau "destin omenesc", din punct de vedere religios drept "voinţa Domnului", din punct de vedere etic drept "datorie" - pentru caracterul autoritar ea este întotdeauna o putere mai mare exterioară individului, căreia individul nu poate decât să i se supună. Caracterul autoritar venerează trecutul. Ceea ce a fost va fi în veci. Să doreşti sau să munceşti pentru ceva care nu există dintotdeauna înseamnă crimă sau nebunie. Miracolul creaţiei - pentru că creaţia este întotdeauna un miracol - se află în afara experienţei sale emoţionale.

Erich Fromm în Texte alese (1983)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om sănătos, străin de psihanaliză, va spune despre actele ratate "O, faptele acestea nu merită nici o explicaţie, sunt întâmplări mărunte." Ce înţelege el prin aceasta? Va pretinde că există evenimente neglijabile, aflate în afara înlănţuirii fenomenale a lumii şi care ar fi putut, tot atât de bine, să nu se fi produs? Rupând însă determinismul universal, fie şi într-un singur punct, răsturnăm întreaga concepţie ştiinţifică asupra lumii. Va trebui să-i demonstrăm omului nostru că concepţia religioasă asupra lumii este mai consecventă cu ea însăşi când afirmă lămurit că vrabie nu cade de pe acoperiş fără intervenţia expresă a voinţei divine. Presupun că amicul nostru, în loc de a trage concluzia care decurge din primul său răspuns, se va răzgândi şi va spune că el găseşte întotdeauna explicaţia fenomenelor pe care le studiază.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un punct esenţial al înţelepciunii stă în proporţia justă în care ne îndreptăm atenţia pe de o parte asupra prezentului, pe de altă parte asupra viitorului, pentru ca nu cumva unul să strice pe celălalt.

citat celebru din Arthur Schopenhauer
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singura sursă a legitimităţii unei puteri constă în faptul că ea e conformă schemei de legitimat definită de sistemul de valori şi norme ale colectivităţii în cadrul căreia se exercită şi că asupra acestei scheme există un consens în interiorul colectivităţii.

citat din M. Duverger
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima ta este partea din tine care se focalizează întotdeauna asupra lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru tine, asupra sistemului tău de valori şi asupra felului în care te raportezi la tine însuţi.

Herbert Harris în Cele 12 legi universale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aruncă o privire către lume şi vezi nefericirea din jurul tău şi din tine. Ştii care e cauza acestei nefericiri? Probabil vei spune că e singurătatea, asuprirea, războiul, ura sau ateismul. Şi vei greşi.
Există o singură cauză a nefericirii. Credinţele false pe care le ai în minte, credinţe atât de răspândite, unanim acceptate, încât nu-ţi trece niciodată prin minte să te îndoieşti de ele. Din cauza acestor credinţe false vezi lumea şi pe tine într-un mod distorsionat. Programarea e atât de puternică, iar presiunea societăţii atât de intensă, încât eşti într-adevăr captiv în percepţia distorsionată asupra acestei lumi. Ce e şi mai rău e faptul că majoritatea oamenilor sunt atât de spălaţi pe creier încât nu-şi dau seama cât de nefericiţi sunt, asemenea omului în vis, care nu are nici o idee că visează.

citat din Anthony de Mello
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea morală nu exprimă deci altceva decât autonomia raţiunii pure practice, adică a libertăţii, şi această autonomie este însăşi condiţia formală a tuturor maximelor, singura prin care ele pot fi de acord cu legea practică supremă. Dacă prin urmare materia voliţiunii, care nu poate fi altceva decât un obiect al unei râvniri, care este legată, cu legea, intervine în legea practică ca condiţie a posibilităţii acestei legi, de aici rezultă heteronomia liberului arbitru, anume dependenţa de legea naturală, de a urma vreun impuls sau vreo înclinaţie, şi voinţa nu-şi dă ea însăşi legea, ci numai preceptul pentru supunerea raţională la legile patologice; dar maxima, care în chipul acesta nu poate conţine în sine niciodată forma universal legislativă, nu numai că nu creează în acest mod nicio obligaţie, ci este ea însăşi contrară principiului unei raţiuni pure practice, prin aceasta contrară deci şi simţământului moral, chiar dacă acţiunea care provine din el ar fi conformă legii.

Immanuel Kant în Critica raţiunii practice, Legea fundamentală a raţiunii pure practice (1788)
Adăugat de Avramescu Norvegia - Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar cea mai puternică influenţă, asupra unei fiinţe tinere cum eram eu, a exercitat-o educaţia pioasă, care a dezvoltat în mine un anumit sentiment de dreptate şi cinste, insuflat parcă de dragostea divină şi omniprezentă.

Goethe în Anii de drumeţie ai lui Wilhelm Meister (1829)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Efectul stacojiului asupra animalelor, asupra taurului, de exemplu, este foarte bine cunoscut – ca să folosim o exprimare familiară, această culoare face pe cineva "să vadă roşu în faţa ochilor".

Swami Panchadasi în Aura umană
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evenimentele aşteptate ne lovesc mai uşor; în faţa necunoscutului, spaima este mai mare. Dar din ce cauză un anumit lucru este necunoscut pentru noi? Pentru că noi cuprindem natura cu ochii, nu cu mintea şi nu ne gândim la ce poate face ea, ci doar la ce a făcut. Şi cum cauza temerii noastre este neştiinţa noastră, nu este oare de ajuns să ştii ca să nu te mai temi?

Seneca în Naturales quaestions
Adăugat de Valentish
Comentează! | Votează! | Copiază!