Intervenție solară
Când se pune zi să răsară soare,
Cum de păsări multe, multe, încântătoare
Știu că ne-am trezit vise și timpane
Să tânjim la zbor note diafane?
Și cum de știu florile să reînflorească,
Să-și deschidă bulb, văz să împodobească
Cu culori, parfumuri, să înfioare piele,
Iris, gust, narine, gând fără zăbrele?
Iară Luna rece, cum de ea se culcă?
Licuricii nopții ce de-amor exultă,
Pleacă unde? Oare-s și ei tot la fel,
Lumini efemere? Tot soare-i fidel?
De ce totu-n viață-i datorat la Soare?
Întuneric, noapte, nu-s oare eroare
Să-njumătățească timp și așa puțin!?
Știți s-oprim orgia?... Cum să intervin?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre timp
- poezii despre noapte
- poezii despre Soare
- poezii despre întuneric
- poezii despre visare
- poezii despre păsări
- poezii despre lumină
- poezii despre licurici
Citate similare
Conștiință teluriană
Nu știu planeta de e verde, cafeniu-galben, ori albastră,
Cu alb, de unde și-a înmuiat culori și cine a stat șevalet,
Cum de pictează mii și mii și, pentru ce e ca o glastră...
Să încânte ce, pe cine oare, unde a luat lecții de estet?
La ce-i servește policromul și din ce-și face ea culori,
Cum i-a dat gând, ori de la cine, să se încânte intrinsec
Din felurite figurine, să-și toarne veșnicu' în comori,
Ce pare fad, amorf... pământ, când toate mor pe rând, se trec.
Cum, unde, cum se plămădește păienjeniș de atâtea fapte
Și când și de ce oare ele și-au făcut între ele alei
Și, cum de timpul nu contează, de parc-au răsărit din noapte
Toate de-a gata, un perfect, ce îl distrugi... de pui, de ei.
Oare de ce e atât frumos și de ce oare pare unul
În haosul imaculat de atâta calcul, să se ascundă...
Să mor și eu atât de prost, din figurine, om, nebunul
De-atât amar, că tot mă întreb: "E totu' un meci... și-a câta rundă?"
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 mai 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre verde
- poezii despre prostie
- poezii despre planete
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre nebunie
- poezii despre moarte
- lecții de engleză
Gânditorul
Îmi caut veșnic alte definiții
Așa cum n-au fost spuse înainte,
Căci mă feresc, ca-n dragoste, de repetiții
Și plictisit sunt, doar să fiu... cuminte.
Tot metaforic vreau și-n epitete,
Mă străduiesc ca-ntr-o pictură să pun nuanță,
Căci sunt sătul de-atât de multe etichete
Și de prostia etalată-n soi de importanță!...
Tot reflectez la timpul cum era-n înainte;
Cum oare se-nghega dorința, gândul,
Când încă nu erau nici gestul, nici cuvinte?...
Cum se iubea și cum cerea, mânca... flămândul?
Sau e un moft, când lumea-i foarte simplă
Așa cum și natura pare sau o fi? Nu știu
Și nu-i nevoie-n van de zvâcnete de tâmplă
Când totu-i mai ușor, fără obstacol ca-n deșert... pustiu!
Și câte exemple sunt, de "limpezi" reușiți... Ce fistichiu!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre obstacole, poezii despre natură, poezii despre mâncare, poezii despre mofturi, poezii despre metafore, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Zi cu lună
E Luna în plină zi pe cer;
Un sidefiu în culori albastre;
Crâmpei dintr-un rotund stingher,
Cum un copil după dezastre.
Stă cum o pleoapă ridicată
Cu iris alb, tot franjurat,
Mijând Planeta adulată
De-atâția "noi", ne știind păcat!?...
E transparent de diafană
Și o privesc că nu mă arde
Cum Soarele; ce-mi face rană
De vreau să-l văd și cald nu scade!
Sunt stând șezând pe-un glob de stâncă,
Pe-un scaun-insulă între ape;
Un gând infim în noapte-adâncă
Zburând nebun, negrul să sape...
... Un firicel d-eternitate...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre stânci, poezii despre negru, poezii despre gânduri, poezii despre culori, poezii despre copilărie, poezii despre apă sau poezii despre albastru
Visul zilelor de-o vară
Când timpul vara și-o sfârșește
Și rece începe să devină,
Parcă te uită, se perimă...
De zile lungi ore îți scutește.
Și florile înspre fruct promise
În obraji și părul ce-ți mlădie,
Se pierd cum puf de păpădie
Și-și cern din nuanțele deschise.
Iar visul, lung de la început,
Așa cum vara nesfârșită,
Tot o vacanță-i, pierde aripă,
De zborul de atât trecut.
Iar de-s și eu întreg, natură,
De ce nu pot să fiu iar vară,
Cum pomi de vârstă milenară...
Mobilă nu-s!... Nu-mi dau căldură?
Mă cer să fiu un vis de-o vară,
Mă fredonând cânt, ciocârlii,
Întins cum rodul de câmpii...
Să mă culeg mereu, iar, iară.
Oricum, voi fi cenușă în holde
Rostogolit în pic de râuri,
Pegas, fără călări, nici frâuri...
Un gând... eternelor Isolde.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zile, poezii despre început, poezii despre vârstă, poezii despre trecut, poezii despre râuri sau poezii despre păr
Neconvingătoare replicare
Mă întreb pentru ce goana apocaliptică de procreere,
De la bacterii și furnici, primate, păsări, om, lepidoptere?
Ce țintă le e așa supremă, într-un etern consum de-amor?...
E oare râvna narcis, surdă doar pentru un existent decor?
Și cu-i priește oare lupta neîncetată pentru-a fi
Noi replici -când alt scop nu e- decât perpetuul zi cu zi?...
Pentru ce albine viața-și riscă eviscerând pe-un vârf de ac?...
Zău nu mai știu; gândește oare microb să treacă veac de veac?...
... Căci tot nu cred că-i tot doar intuiție și gustul pentru rut,
Așa neînvățat, ca și cum cipul ribozomic e înnăscut
Fără vreo noimă, nici cutumă, numai o simplă repetiție
Fără rol scris?!... Nu-i logică!... Căci lume n-ar mai fi!... Doar dispariție!?!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 august 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre logică, poezii despre intuiție, poezii despre furnici, poezii despre electronică, poezii despre apicultură, poezii despre albine sau poezii despre Apocalipsă
Răscruce
... mă bate gândul să scriu proză
și să-mi destăinui viață;
un parfum de nuanțe-n amintiri
fără vreun atribut de roză,
un mic platou unde-s încolăcit o ață,
ce mă mișcă, unde-s o paiață
printre figurine, alte pripășiri...
acum cât mai e timp, pân' la apoteoză,
cât încă pot să-mi deapăn dintre retrăiri!
... curios lucru, îmi tot fac bagajul
de la un timp; nu știu de ce,
din ce tipar, ce litere de plumb
se tot înghesuie-n cuvinte, așalandajul
m-apasă, tot se trece, trece?...
... cum c-ar fi timp, ce-l calculez la rece,
dându-mi stupide limite de un sucumb
stupid, aleatoriu de morbid; linșajul,
ce nu știi când și cine pregătește bumb?!...
... dar hotărârea am luat-o clar
din lungul șir de experiențe,
că devin sumbru când îmi caut rimă,
nu sunt ca-n viață un prozaic cocalar,
așa cum sunt în fond, am fost mereu mănunchiul de valențe...
așa cum toți avem mai multe existențe...
deci sunt la fel, nevinovatul care-și poartă vină;
tot eu postaș, expeditor, destinatar,
și vreau să fiu capabil, să las vers, să văd de... albul mă exprimă?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre vinovăție, poezii despre viață, poezii despre versuri, poezii despre trandafiri, poezii despre roz, poezii despre proză sau poezii despre plumb
Îmbujorare
Salut, ce faci bujor de buze
Ce lași plin de culori să curgă
Cum tiara de rubini Habsburgă
Pe fruntea ce-ai încântătoare!?
Alo, răspunde-mi la salut,
Să nu mă lași privirea întinsă,
Cu inima de gheață ninsă
Visând la buze de sărut!
Bună, îți strig timid, tăcut,
Aproape suflet să-mi pleznească
Că tot adun un început
Să-ți mângâi șoapta îngerească!
Sărut, mă fac cum zi din Soare
S-ating tot ce ai labirinte,
Să-ți fiu o floare la picioare
Mereu... până mi-oi pierde minte...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre tăcere, poezii despre sărut, poezii despre suflet, poezii despre picioare, poezii despre ninsoare, poezii despre inimă sau poezii despre gheață
M-am îmbrăcat în Toamnă, așa cum doar eu știu,
Pamântul să-l transform în roșu ruginiu
Cu mine aduc roade, parfumuri și culori
Și gânduri bune aduc și multe, multe flori!
Elena Bulancea în Personală (4 septembrie 2014)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toamnă, citate despre roșu, citate despre gânduri, citate despre flori sau citate despre culori
Criricanți
Cum dracu' o fi doar să tot critici,
Adică "nu", să-l faci un "da"...
Cum proștii își zic că-s apolitici
Și după vot -nedând- sunt... "ba"?!
Adică un fel de ba... ba oarba;
Stând tot mereu cu ochii închiși?
Nu știu cum; scărpinându-și barba
Pot scoate ei pe toți... pros(t)scriși!?
Iar dacă-i critici tu pe ei;
"Cum e posibil, criti(c)... (c)are?
De unde-s ăștia; derbedei,
Ce-și fac din critică... lucrare?!?".
Deci, lucru-i bun de criticat,
Iar critica, nu-i o lucrare!
Așa că criticu-i... lucrat,
Când lucrătoru-i critic!... Oare?
PS
Măcar pe timpuri era stil;
Ceas de Gousset, cizme, bufanți,
Monoclu, lulea din exil...
Paris, Viena... Eh, criticanți!...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre draci, poezii despre încălțăminte, poezii despre votare, poezii despre posibilitate, poezii despre ochi, poezii despre ceas, poezii despre barbă sau poezii despre Viena
Iubirea-i mult pre juvenilă
N-am înțeles și n-o să înțeleg, se pare,
De ce e dragostea atât de multă la început?
De ce doar tinereții pare ar fi avut
Și apoi de ce, din ce în ce, mai mult e-o încercare?
Pentru ce e iubire fără înțelepciune,
Ca și cum parc-ar fi lipsită de virtute,
De vreun control de sine, doar cuceriri avute...
De ce nu ne-am iubi cum și la soare... apune?
Nu sunt matur 'ndeajuns amorul să-l discern,
Să aflu din ce naște; din suflet, ori frumos?...
Ș-n timpu-n anticar, tabloul prețios,
De ce nu-s adorații, la fel... Etatea-i tern!?...
Parcă-i un pic păcat... așa cum nu-i etern...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 august 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înțelepciune, poezii despre tinerețe, poezii despre naștere, poezii despre maturitate sau poezii despre frumusețe
Oglinda
E negrul pe alb,
E luciul pe mat...
Cum răul și dalb,
Cum sfânt și păcat.
E chip de văzut,
E realul de-ascuns...
Cum ciuda de sfat,
Cum clar... nepătruns.
E fată... băiat,
E soț și soție...
Cum prunc înfiat,
Cum dar și hoție.
E raza de îngheț...
E rece ce arde!
Cum drag, în dispreț,
Cum șișul în carne.
E materia "anti",
E spațiul în timp,
Cum bietul, e "dandy"...
Cum iad și Olimp.
E omul neom,
E mielul... un lup,
Cum vid, e atom,
Cum trântor e-n stup.
E luciu-n abis,
E plus în eșec...
Cum ce-ai și e vis,
Cum vin... și cum plec...!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre căsătorie, poezii despre alb, poezii despre spațiu și timp, poezii despre soție, poezii despre soț, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie
Sonetul 130
Ochii iubitei nu-s precum un soare;
Buzele ei nu-s roșii ca mărgeanul;
Neaua e albă, sânul ei gri pare,
Păru-i sârmos și închis cum e catranul.
Văzut-am roze multe, colorate,
Dar în obraz să-i stea nu se îndură;
Și sunt parfumuri mult mai delicate
Decât al ei miros ieșind din gură.
Îmi place când vorbește, dar știu bine
Că muzica mai delicat răsună;
Nu știu cum merg zeițele divine:
Iubita mea pășește pe țărână.
Dar, zău, că este mult mai rafinată
Decât orice femeie lăudată.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre delicatețe, poezii despre vorbire, poezii despre roșu, poezii despre muzică sau poezii despre laudă
Colaje
E trist când spațiul te desparte,
Dar și mai trist când timp separă
Și nu se întoarce, cum o vară
Și nici cum pagina de-o carte...
Și aproape-i, doar puțin... departe!
De unde ai cuvânt să pui
Suav, de dragoste să spui,
Așa cum nu-i al nimănui
Și s-atârni inima de-un cui...
În fuga de-un vagon sunt gând,
Ce-ncerc să-l prind ca pe-o nălucă;
O fată blondă fremătând
Și nu pot tren s-opresc... S-o ducă.
Te strig, o, îmi urlu nerăbdarea
Să te-am pe brațe, ca o floare,
Să-mi tatuezi, cu tu, culoarea
Să-ți simt miresme amețitoare...
Când simt citat din mine, parcă nu-s eu, îs mai mulți...
Devin și eu cuvânt, din ce ești tu... pronunți,
Mă relevând sfios, cu ce-am din suflet, tot
Legându-mi gând alături, cu inima-n complot!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 martie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre tristețe sau poezii despre păr blond
Mirela: Care colegi, că-s numai femei în biroul meu!? Dar sunt numai de-alea așa... știți voi, nu le deranjează când le pune șefu' mâna pe fund...
Domnul Crăciun: Le pune mâna pe fund?! (cu un gest de verificare) Cum... așa... direct?!
Doamna Crăciun: Da' tu de unde știi cum se face?
Domnul Crăciun: Eu nu știu nimic, dragă. Am întrebat și eu așa... de unde să știu?!
replici din piesa de teatru Da-ul de Crăciun, scenariu de Emil Dogaru (aprilie 2008)
Adăugat de Mirela Andi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre șefi, citate despre mâini, citate despre femei sau citate despre Crăciun
Ofertă de nou an
În clipa când în timp veți trece
Vechea secundă cu alta-n nou,
Să știți, voi lăsa gând s-aplece
Spre toți de aici, voi fi ecou
La tot ce vă doriți să fiți
Cu-ai voștri dragi, să-i aveți veșnic
La fel de sinceri caști, lipiți
Cu suflet, calzi cum facla-n sfeșnic...
Și vă urez un an de roade în dragoste
Și împlinire, cu corpul tânăr, fără tare
Și bani de-ați zice... "Pacoste!"
Vise împlinite, o încântare...
La toți, mulți ani și la mai mare!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 decembrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe, poezii despre urări, poezii despre sinceritate sau poezii despre secunde
De ce...
... mă nasc nud, orb aproape și doar plâng, plâng, plâng,
parcă știu dinainte, fără nimic să știu, că mă frâng, frâng
epopeea, ce-o încep să mă spun lumii cine sunt, sunt
și n-am minte deloc, nu știu cum e voiaj, cât de crunt, crunt
cum mă înconjur de zâmbet, să-l pot crede, când pot ce să cred, cred
că e numai frumos și doar bine o să fie, bun purced, îl purced
căci să mângâi învăț, că mă mângâie palme și noapte și zi, zi de zi
mi se spune, mereu, nu înțeleg mai nimic, mi se spune c-așa tot va fi, tot va fi
și se pare că vreau, mă răsfăț căci cuvinte presimt, oh presimt,
nu mă las, îmi strâng mâna în gingii că n-am dinți și mă mint, mint
la rându-mi, de mic, fiindcă am crez că-s cu toții la fel, tot la fel
ca și mine un nud, orb aproape, ce plâng după același model, ce model
imperfect și cum minte n-am, cum, cum de naște din bun orișice, orișice
ce se adude în ecou undeva, într-un rid de pe frunte, ce-i plină de riduri... de ce e, de ce e, e de ce?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (25 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre învățătură, poezii despre zâmbet, poezii despre răsfăț, poezii despre plâns, poezii despre nuditate, poezii despre mâini sau poezii despre minciună
Alma mater
M-am trezit acum, dorind vechi profesori
După atâta timp trecut, un car de ani
Și-aș vrea să-i văd din bancă ca de-atâtea ori
-Dar mare cum acum- pe rectori, pe decani.
Îmi zboară nume-n minte, multe chipuri
Fără s-aleg; Tilică, Gheție, Seciu, Helgomar;
Să știu ce-au gând de-acum, de au aceleași rituri...
Și nici nu vreau să știu că nu-s de-atât-amar!
Am corp ce-mi curge-n aule și pe culoare,
Visez cu ochi deschiși pe-un scaun în laborator;
Roșesc timid printre surâsuri cu candoare...
Simt iar mirosul de ecarisaj, sau de-abator.
Stau zilnic la cofetăria Tosca c-un frappe,
Alerg la curs pe-alei, de-amor întârziat.
Iubesc în fiecare zi sau "a peu pres"...
Refuz alegerea la repartiție, pentru un sat!
Am frică de întoarcerea-n demult, tardivă,
Că-mi șterg imagini ca de-un click "return";
M-aș vrea din nou la zi, studentul din arhivă
Dar viu, de-acum... Singur cu gând, în al meu turn!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 octombrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre universitate, poezii despre studenție, poezii despre sat sau poezii despre profesori
Gătitul este la fel ca pictura sau scrierea unui cântec. Așa cum în pictură sau muzică există atât de multe note sau culori, tot astfel în gastronomie există atât de multe arome - modul în care le combini te face deosebit.
citat din Wolfgang Puck
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pictură, citate despre muzică, citate despre arte plastice, citate despre mâncare, citate despre existență sau citate despre arta culinară
Întruchipat în așteptare
Pe unde mergi, să-ți calc pe urme
Și unde gânduri îți rostești,
Să ți le prind din zbor, trupești
Să le adulmec, să mă îndrume?
În care timp, din calendar,
Îți pui amprente de solstiții,
Să-ți caut ierni din dispariții,
Să știu când vara o porți dar?
Pe care pagini le citești,
Să-ți pătrund literă în pupilă,
În priviri caste de-o idilă
Trupul de iris să-mi clătești?
În care anturaj te învârți,
Să-și sorb din dulcele de albină
Din zbor floral de balerină,
Să mă încânt, când taci și asculți?
Pe când să te aștept, senină
Ca Soarele spălat de nori,
Cu raza să-mi topești fiori,
Să mă aprind... cum Luna, plină?
În care stea sălășuiești
Și când cobori, din nou, lumină,
Să-ți ating luciu-n cer, ce-anină
Privirea mea, de mă zărești?!
Neștiut sunt, ca noua floare
Din fulg de iarnă... în așteptare.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iarnă, poezii despre flori, poezii despre nori, poezii despre lună plină sau poezii despre lectură
Florile nopții
E tare rece-n noaptea asta,
în ceață a pălit cadaveric lumina,
colind străzi goale într-o haină prea largă,
eșarfa mă-ncălzește în plasă de zgârieturi.
"Te-aștept, iubito!" aud o chemare,
un abur suflat pe gură în ger.
Făgăduința mi-atinge frigul din cer,
gheara rece în clește m-a prins,
șoapta vântului îmi strecoară dorinți,
imagini cu tine, de mă scoate din minți.
Pe un geam aburit de fereastră
plâng cuvinte nescrise,
amprenta unui sărut,
o inimă desenată în fugă,...
Ce crezi tu, noapte, de toate astea?
Spune, de unde vine-acum așa lumină
când multe stele sunt acoperite
și-un nor s-a țesut rochie Lunii?
Încep lumini să licărească
a mână ce mă saltă din ruine,
se împletesc într-o manta vrăjită
să-mi țină cald, să nu mai știu ce-i frigul,
să văd cum înfloresc, incandescent,
în roșul buzelor, florile nopții,
cum buzele unesc lumina mea și-a ta
într-un sărut al Soarelui cu Luna.
Tremurătoare stele scutură strălucire,
mi-arată cum să mă lepăd de griji.
Felinare cos tiv de lumină pe margini
de inimi abandonate-n străzi pustii.
Dantela de lumină singurătatea-mi soarbe
să pot păși spre magic tărâm
unde iubirea nu sfâșie florile
ce, din dragoste mare, înfloresc zi și noapte.
poezie de Silvia Cuzum
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt sau poezii despre vestimentație