Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Votează! | Votate recent | Adăugate recent | Comentarii recente | Top general

Cornelia Georgescu

Deocamdată, încă mai puteau trimite fotografiile și observațiile făcute spre Terra, atâta timp cât încă se aflau în sistemul solar, iar până în acel moment, nu-i depășiseră granițele; se aflau între Marte și Jupiter, în apropierea centurii de asteroizi, a căror proveniență se presupunea că ar fi fost o planetă, care s-ar fi sfărâmat în bucățele, plătind astfel prețul pentru apropierea față de Jupiter, gigantul sistemului solar. Desigur, era doar o teorie, susținută de unii și contrazisă de alții, dar oricare ar fi fost proveniența lor, erau acolo, iar cei șapte tineri îi puteau vedea și observa cu atenție, studiindu-i cu aparatura de la bord.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Cornelia Georgescu

Nistor reactivă pilotul automat, părăsind postul pe care-l ocupase temporar, iar "Pacifis" se îndreptă spre Jupiter, gigantul sistemului solar... Centura de asteroizi rămăsese deja în urmă; la fel și Soarele, lăsat în urmă, devenea din ce în ce mai mic, dar încă mai arăta ca o minge de foc strălucitoare, împrăștiind raze pe un cer întunecat, plin de stele, care înconjurau nava albastră din toate părțile. Deocamdată aveau ca punct de reper Soarele, steaua centrală, sufletul sistemului solar. Porniseră spre Jupiter și numai gândul că în curând se vor afla în apropierea uriașei sfere gazoase îi amețea, îi năucea.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Șapte tineri porniseră în marea aventură a vieții lor: misiunea spațială spre planeta Proxima. Părinții lor, triști și îngândurați, încă se aflau în Institut, în cabinetul directorului, împreună cu acesta și cu instructorul echipajului, profesorul Eugen Manea. Toți așteptau nerăbdători restabilirea legăturii cu nava albastră, însă aceasta întârzia... Între timp, "Pacifis" ajunsese deja pe o orbită lunară; drumul până la satelitul natural al Terrei îi luase navei albastre doar câteva minute, deși nu trecuse încă la viteze foarte mari (deocamdată, până la ieșirea din sistemul solar, se deplasa cu viteze mici). În față se vedea Luna, așa cum o cunoșteau foarte bine cei șapte tineri, toți astronomi. Însă imaginea încă era dominată de Terra, planeta albastră, deocamdată, destul de apropiată. Satelitul natural al Pământului... Nimic nou de descoperit pe suprafața cicatrizată a Lunii...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În depărtare strălucea Soarele, mult mai mic decât cum se vedea de pe Terra, dar încă avea putere, chiar și până la acea distanță. Acum însă, parcă pălea în fața măreției lui Jupiter, care, fiind apropiat, părea imens; într-un fel, chiar era... Încă puțin să fi fost mai mare, sistemul solar ar fi avut parte de două stele, nu doar de una; așa însă, Jupiter rămăsese în rândul celor nouă planete, regele planetelor...

în romanul Proxima (2009)
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Desigur însă, nava albastră "Pacifis" aflându-se atât de departe față de Soare, cometele identificate și observate de cei șapte tineri nu erau așa de spectaculoase, lipsindu-le cu desăvârșire coamele și cozile; se cam asemănau cu corpurile înghețate din banda lui Kuiper sau chiar cu unii asteroizi mai mici din Centura de Asteroizi dintre Marte și Jupiter. Totuși, cei șapte tineri le acordară atenția cuvenită.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Mai era doar o jumătate de oră până în momentul în care cei șapte tineri vor intra în nava lor albastră, împreună cu instructorul echipajului, domnul Eugen Manea; acesta însă nu rămânea la bord decât timp de o oră și jumătate, în timp ce elevii săi... Desigur, nava era frumoasă, atât în interior, cât și la exterior, ceea ce reprezenta un avantaj pentru membrii echipajului, care nu vor mai ieși decât după 5-6 ani, când vor ajunge la destinație, pe misterioasa planetă Proxima. Deocamdată, pentru aproape 30 de minute, erau încă afară, pe Terra, planeta căreia îi vor duce dorul timp de cel puțin 13 ani. Și oare ce puteau face în aceste 30 de minute?

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Iar dacă Jupiter era regele planetelor, probabil era normal ca și regele sateliților naturali din sistemul solarse afle tot în apropierea lui; acesta era Ganimede, minuscul pe lângă planeta în jurul căreia se învârtea, era totuși, în privința mărimii, cel mai mare satelit natural, depășind chiar și planeta Mercur.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Momentan, Lucian o oprise pe Lia din povestirile ei mitologice, dar nu pentru foarte mult timp. Deocamdată, restabiliseră legătura cu Terra și se bucurau să-și revadă părinții, cât și pe director sau pe profesorul-instructor Manea; se îndepărtau de Terra, din ce în ce mai mult, dar legătura "acasă" era încă posibilă, tocmai de aceea nu întâmpinaseră greutăți în această nouă încercare de contactare a celor de "acasă": imaginea era foarte clară, iar de auzit, se auzea perfect, fără interferențe sau intermitențe. La întrebarea directorului "Unde vă aflați acum?", cei șapte tineri, ca răspuns, încadrară în imagine planeta de un albastru-verzui, ca ai ochilor geografului; toți cei prezenți în cabinetul directorului înțeleseră rapid că era vorba despre planeta Uranus, deci, nu mai era mult până ce "Pacifis" va părăsi sistemul solar și implicit, până la ultima legătură cu Terra... De abia după aceea urma cu adevărat despărțirea, pentru următorii ani, cel puțin 13... Deocamdată însă, vorbeau cu părinții lor, aceasta fiind una dintre ultimele convorbiri cu Terra; discuția era cam dificilă.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Bineînțeles, nici planeta Proxima, nici sistemul planetar Alfa, nici steaua centrală a sistemului respectiv, nici galaxia din care fă-ceau parte nu puteau fi zărite cu ochiul liber de aici, de pe suprafața Terrei. Practic, nici cu aparatura existentă în acel moment nu se puteau zări, deși aparatura era destul de modernă, sofisticată; existența planetei spre care urmau să se îndrepte putea fi mai degrabă doar o bănuială, pe care ei aveau s-o confirme sau s-o infirme; vor porni deci într-o aventură spațială ce nu putea fi asemuită cu nimic, cu nici o altă misiune organizată până în acel moment, cu un obiectiv nesigur, învăluit într-o incertitudine totală... Oare ce vor găsi acolo, pe misterioasa planetă, dacă aceasta exista, într-adevăr? Ce?! Nici Alex, nici vreunul dintre colegii săi, sau organizatorii misiunii, n-aveau de unde ști...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Rachetodromul era presărat cu o sumedenie de reporteri, înarmați care mai de care cu echipamentele adecvate meseriei lor. Obiectivele aparatelor de filmat se îndreptară numaidecât spre cei șapte tineri, dar încă nu se transmitea în direct. Reporterii însă, conștiincioși, luau deja imagini sau făceau fotografii, ori înregistrau materiale pentru documentare pe care nu le vor transmite în direct. Aproape de treptele navei se aflau însă părinții unora dintre cei șapte tineri, iar alături de părinții lor, prezentabil, domnul director Traian Simionescu, al cărui chip radia de bucurie și mândrie. Părinții păreau ceva mai rezervați în a-și exprima sentimentele, oricum contradictorii; mândri puteau fi, dar pe deplin bucuroși, nu chiar.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Soarele, Terra și celelalte planete din sistemul solar rămăseseră în urmă, iar Lia sfârșise de relatat legendele mitice corespunzătoare denumirilor planetelor și sateliților din sistemul solar, dar "Pacifis" încă se afla de abia la început de drum, mai avea mult de parcurs până a ajunge la obiectivul misiunii în care pornise, planeta Proxima...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Nava albastră trecuse de sistemul solar, lăsase-n urmă cometele din Norul Oort; își continua drumul spre Proxima, pe traseul stabilit, pe pilot automat. Deocamdată, cu toată viteza navei, se aflau de abia la începutul începutului călătoriei, distanța parcursă până în acel moment, oricât de mare părea, expri-mată în km, UA sau orice alte unități de măsură astronomice cunos-cute, era foarte mică în comparația cu cât mai aveau de parcurs până a ajunge în preajma Proximei.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ultima seară pe care cei șapte tineri și-o petreceau acasă, cu familiile, se apropia de sfârșit; îi mai despărțea puțin de miezul nopții, care semnifica începutul zilei cu numărul 27 din luna iunie a anului 2085, o zi memorabilă pentru cei șapte tineri și familiile lor, poate nu doar pentru aceștia. Deocamdată însă, era încă marți, 26 iunie 2085, iar tinerii din echipaj se aflau pentru ultima oară acasă, fiecare cu familia sa. Desigur, apropierea mărețului eveniment îi bucura și îi întrista deopotrivă, gândindu-se la ceea ce lăsau în urmă, dar și la ceea ce-i aștepta: Adică, acasă, prietenii, familiile și tot ceea ce era legat, nu doar de locurile natale, ci, în general, de Terra (acestea rămâneau în urmă); în timp ce îi aștepta un viitor imprevizibil, plin de aventuri neobișnuite prin care vor trece împreună și explorarea unor tărâmuri necunoscute, misterioase... Chiar dacă tot n-ar găsi ceea ce căutau, adică viață în alte părți ale imensului Univers, tot era interesant să pornească într-o asemenea călătorie. Se simțeau norocoși fuseseră aleși să participe la o asemenea misiune, însă nu doar norocul fusese de partea lor; munciseră mult pentru a obține dreptul de a face parte din echipaj și iată-i acum răsplătiți pentru eforturile lor: fiecare își merita locul câștigat. Iar dacă nopțile trecute le fusese greu să adoarmă, în aceasta cu siguranță le va fi și mai greu.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În scurt timp Lucian ajunse în apropierea rezervei Liei; ușa se deschise automat la apropierea lui. El se opri în prag și privi spre interior. O zări acolo pe colega lui, întinsă, încă dormind și vru să plece îndărăt, dar exact în acel moment, ea dădu semne că s-ar trezi. Deci, nu visase ea ar fi acolo și nici nu i se păruse lui; ea era, într-adevăr, acolo. Observând ea se trezea, se opri în prag, fără a înainta în interiorul rezervei, privind spre ea, cu aceeași admirație neprefăcută, ca întotdeauna.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Între timp însă, începuseră deja să primească rezultatele unora dintre analizele făcute zilele trecute, rezultate care scoteau în evidență faptul că la capitolul sănătate, stăteau toți destul de bine; până în acel moment nu se descoperise nici o problemă de ordin medical, deci, concluzia care se trăgea de aici era că toți erau sănătoși și puteau participa la misiune, neexistând nici un risc de ordin medical, ceea ce presupunea că echipajul era în siguranță; fusese bine ales și nu va suferi modificări în componența sa. După vizita medicală din acea zi, cei șapte tineri reveniră la bordul navei destul de obosiți și posomorâți, semn aceste examene medicale nu reprezentau pentru ei motiv de bucurie.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

În timp ce Lia se pregătea să povestească mitul zeiței romane Diana, Lucian se gândi la mama lui, Diana Enka și se întristă, amintindu-și cuvintele pe care i le adresase; nu le putea uita... În medalionul în formă de inimioară pe care-l purta la gât era chipul mamei lui, pe când ea era adolescentă... Se împăcase cu ea, dar tot se mai simțea vinovat, cuvintele lui încă atârnau greu... Ascultă cu atenție legenda pe care o relata Lia... Între timp, "Pacifis", "navigând" fără probleme printre aștri, își continua traseul spre planeta Proxima; pentru această planetă nu exista nici o legendă mitologică pe care Lia să o cunoască... Nu exista o legendă pentru planeta Proxima, dar subiectul nu se epuizase. Și se părea , deși "Pacifis" se îndepărtase mult de Soare și de întreg sistemul solar, discuțiile vor continua exact cu legenda "sufletului" sistemului solar, însuși Soarele...

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase și nu părea a se îndrepta în curând. Cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deși nu doar în acel loc. Lia deja se simțea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate Maria și Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toți evitau să discute cu ea, parcă până și profesorul Manea... Toți păreau mai distanți. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admirație, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvințel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horațiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toți își îndreptară curioși privirile în direcția trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Trecuse de jumătatea lunii iunie, iar până la lansarea navei "Pacifis" mai erau doar opt zile și atât. Depășiseră câteva hopuri serioase, care ar fi putut pune capăt misiunii înainte ca aceasta să fi început, dar până în acel moment toate se soluționaseră, în favoarea lor. Oare vor mai întâmpina neplăceri în aceste opt zile, care să le pună din nou răbdarea la grele încercări? Toți sperau că nu, mai ales stresul sporea odată cu apropierea datei plecării; atmosfera era din ce în ce mai tensionantă, mai greu de suportat.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

După plecarea tuturor invitaților, cu îngăduința directorului, cei șapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-și deocamdată rămas bun de la părinții lor, care, dat fiind tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea ședinței, cei șapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Cu emoție crescândă, urcă treptele navei. Trapa se deschise automat la apropierea ei, poftind-o spre interior. Intră. Trapa se închise în urma ei. În ochi i se înfățișă imaginea atât de familiară a punții principale, care era pustie în acel moment. Nu era nimeni acolo, dar nici nu se așteptase să găsească pe cineva, Lucian fiind singura persoană de la bord. Își roti privirea, admirând aspectul ordonat din interior. Desigur, colegul ei se îngrijise cu mare atenție de nava lui.

în romanul Proxima
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează pagina

Dacă îți place această pagină, o poți vota cu un clic, pentru a-i ajuta pe alții să o găsească mai ușor.

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!