Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă și cu fața prelungă. Fuma dintr-o narghilea și număra niște mătănii de chihlimbar. Boabele mari și galbene sclipeau și se loveau între ele cu un sunet plin. Fața bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunțită de vreme. De sub fesul lui, înfășurat cu un turban, ieșea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veștede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi și visători și m-a poftit, în bulgărește, să mă așez. Apoi, scoțând un nor de fum, m-a întrebat de unde știu bulgărește. I-am răspuns că sunt bulgar.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre bătrânețe
- citate despre alb
- citate despre zâmbet
- citate despre visare
- citate despre tigri
- citate despre sunet
- citate despre păr cărunt
- citate despre păr alb
- citate despre păr
Citate similare
Cotescu m-a luat de pe stradă, în 1974, și m-a întrebat: «Tu nu te-ai gândit să predai? Nu ți-e poftă? Hai cu mine...» Și m-a împins pur și simplu într-o clasă. Apoi, după o vreme, mi-am dat seama că îmi place și că pot.
citat din Florin Zamfirescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre poftă
Cineva m-a întrebat odată care era filozofia mea de viață și i-am dat un răspuns aiurit. Ar fi trebuit să-i spun: "De unde naiba să știu?"
citat din Rock Hudson
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre viață sau citate despre filozofie
Am întâlnit pe drum un om
Am întâlnit pe drum un om
Care m-a privit cu niște ochi calzi.
Mi-a spus, "Arată-mi și mie bunurile tale."
Și asta am făcut,
Arătându-i unul dintre ele.
A zis, "Acesta este un păcat."
Apoi i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Atunci i-am arătat altul;
A zis, "Acesta este un păcat."
Și tot așa până la capăt...
Întotdeauna spunea, "Acesta este un păcat."
Exasperat, am strigat,
"Dar nu mai am niciunul!"
Atunci m-a privit
Cu ochii lui calzi,
"Vai de suflețelul tău!" a spus.
poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreme de iubit...
Oare ați auzit???
Cineva a povestit
Intr-o limbă pe un grai scâncit
Doar ce m-a privit
Și am fost cucerit
A lui blană m-a încălzit
A lui privire m-a vrăjit
Și m-am îndrăgostit
Frigul afara a venit
Eu in casa mea l-am primit
El mai bine s-a simțit
Și iubire mi-a oferit
Voi să îl știu de frig ferit
Vrea o vreme să mă facă fericit
Îl ofer in dar pe el la cine știe de iubit
Și mă simt deosebit de nemaipomenit...
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre fericire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Clipa î
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre lumină
- poezii despre întuneric
- poezii despre vorbire
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre tată
- poezii despre promisiuni
- poezii despre plâns
Mina de rubine și cariera de perle
M-a întrebat c-un glas ceresc:
Rubinele pe unde cresc?
Nimic n-am spus, dar îmbătat,
Cu degetul am arătat
Spre buzele iubitei.
M-a întrebat cel glas ceresc:
Dar perlele pe unde cresc?
I-am spus atunci iubitei mele,
Cu ochi ca două viorele,
Să își desfacă-a sale buze,
Ce pentru mine-s niște muze,
Și să arate printre ele,
Șiragurile de mărgele.
poezie de Robert Herrick din Hesperides (1648), traducere de George Budoi
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre perle, poezii despre degete sau poezii despre creștere
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încerca să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am ămpreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a înrâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipă în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
De Crăciun, clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirtația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Clipa în care am vrut să o strig pe mama
mama n-a murit
am văzut-o în vis
frământa aluatul pentru
praznicul bunicului plecat
cu o zi înainte de Crăciun
m-a privit cum privești lumina
din felinarul abia aprins apoi
a îngenuncheat pe întunericul
rămas în casă și a plâns
am impresia că-l ruga pe Dumnezeu
să mă țină de mână așa cum o făcea
când eram mic
de jur împrejur liniște
și o mlaștină invizibilă
din care
încercam să ies
transpirația ieșită prin piele
îmi năucea privirea
gol și singur în fața
amintirii cu moartea
mi-am împreunat mâinile
și plin de iubire
am modelat un Dumnezeu
pe care să-l întreb despre mama
mi-am amintit atunci ziua în care
tata și-a îmbrăcat costumul negru
m-a luat de mână și
m-a dus la biserică
pe drum se confesa
ca unui om mare
în dimineața aceea am plâns
gândul meu s-a întâlnit cu Dumnezeu
și atunci i-am cerut voie
să vorbesc cu mama
îmi era frică să o strig
în tăcerea dintre noi
s-a cuibărit o durere
mi-am lipit obrazul de pieptul lui tata
și am plâns
ploua și era frig...
(Autor: Teodor Dume)
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zarea
ăsta în fiecare zi cumpără șampanie zarea ăsta nu e în toate zările șușoteau angajatele supermarketului de peste drum în timp ce aranjau pe rafturi șampaniile zarea până și casierele se mirau când ajungeau să scaneze codul de bare al șampaniei zarea ăsta nu e în toate zările probabil că gândeau una mi-a și zis sărbători fericite domnu' sărbători fericite i-am spus
deși nu eram în preajma sărbătorilor nici ea nu era blondă una mai în vârstă m-a întrebat vreți să o faceți lată domnu' nu i-am răspuns vreau să o fac lungă luuungă precum viața pe care nu o înțeleg viețuitorii nu știu ce a înțeles nici dacă a înțeles ceva nici nu are importanță de vreme ce acum stau și scriu și scriu în timp ce beau șampanie zarea și mi se deschid toate zările
și îi văd pe angajații self security cum stau cu ochii pe mine ca nu cumva să ies cu zarea neplătită ca nu cumva să iau prea multe zări dar cel mai mult și mai mult mi-a plăcut casiera aia brunetă și frumoasă și tânără care m-a întrebat ce sărbătoresc viața i-am spus iar ea mirată bine bine viața dar în fiecare zi nu domnișoară i-am zis nu în fiecare zi în fiecare clipă
poezie de Nicolae Silade
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șampanie, poezii despre sărbători, poezii despre angajare, poezii despre vârstă, poezii despre viață, poezii despre tinerețe, poezii despre timp, poezii despre păr blond sau poezii despre ochi
Georgine Sand Miner
O mamă vitregă m-a alungat de acasă, înrăindu-mă.
O lepădătură de om, un pierde vară și un diletant, m-a făcut femeie.
Ani de zile, fără să știe nimeni, i-am fost metresă.
De la el am învățat șmecheriile parazitului,
Arta de a mă hrăni, înșelând, ca puricele pe câine.
Cu diferiți indivizi nu avem decât relații "foarte private".
Apoi Daniel, militantul, a trăit o vreme cu mine.
Sora lui mă numea amanta;
Și Daniel mi-a scris:
"Rușinos cuvânt, pătând dragostea noastra frumoasă!..."
Însa ura mea se încolăcea, ascuțindu-și dinții.
Prietena mea de alături, lesbiana, mi-a dat ideea.
Ea o ura pe sora lui Daniel,
Iar Daniel îi disprețuia pocitania de soț.
Ea a văzut șansa mușcăturii otrăvitoare:
Trebuia să mă plâng soției lui Daniel de hărțuire!
Dar, mai înainte să fac asta, l-am rugat să fugă cu mine la Londra.
"De ce să nu stăm, ca acum, aici în oraș?" a întrebat.
Am dispărut o vreme și m-am răzbunat pentru refuz
În brațele prietenului meu diletant.
Apoi am apărut din nou la suprafață
Scoțând scrisoarea pe care mi-o scrisese Daniel,
Ca dovadă că onoarea mea era intactă, arătând-o soției lui,
Prietenei mele lesbiene și la toată lumea.
Daniel ar fi trebuit să mă ucidă, împușcându-mă!
În schimb m-a dezgolit de minciuni
Târfă în trup și în suflet.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre sex, poezii despre căsătorie, poezii despre învățătură, poezii despre zile, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet sau Ai o scrisoare de dragoste frumoasă?
* * *
Cu pași repezi, de gând... trecu pe lângă mine...
Cu marginea veșmântului sufletului lui, m-a atins ușor, și cald, și viu..
Iar inima mea a străfulgerat
de viață...
Era vie...
O, Doamne... l-am recunoscut...
Și din adâncurile acelui suflet răzbi peste mine un suflu cald, ademenitor, văratec,
o fâlfâire și-o atingere mângâietoare de-aripă... ruptă parcă din mine, de demult...
Mă netezește lin și apoi dispăru-ntr-o clipă... ca o petală fragedă de floare...
ce-o rupe și-o învolbură o boare...
Căzu pe inima-mi ca un suspin... ce s-a-mpletit în mine lin...
Și m-a trezit ușor din amorțire ca după o lungă adormire... Al pașilor lui foșnet m-a cutremurat... și i-am urmat... O șoaptă moale, înmiresmată cu dor și foc arzător al inimii sale... a curs în mine... umplându-mă de Cer și lumină... De-atunci, alunec către niciunde, cu șoapta lui de dor în brațe... urmându-l...
Împlinească-se...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre gânduri, poezii despre foc, poezii despre flori sau poezii despre dor
Epifanie
hei, care mi-ai intrat în cabină? aveam cuvintele pregătite
unde-i monologul meu? ce pot să mai spun acum?
nimic. crede și nu cerceta.
voiam să vorbesc despre ceara ce-mi lipește pleoapele
dar cum pot să vă conving din moment ce eu citesc
și nu orbecăi asemeni bătrânului Lear?
ce îți mai dorești acum? m-a întrebat privindu-mă
mi-am privit degetele, mi-am privit mâinile
și m-am văzut spălându-mi-le după crunta judecată
cuvântul. cine ar fi crezut că o să îmi fie greu. te atașezi, îți intră-n sânge.
la început eram singur. și credeți-mă că e grea singurătatea
dar el mi-a luminat tot întunericul și m-a învățat ce e... iubirea
eu poate nu... dar tu, cu siguranță...
crezi?
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cuvinte, poezii despre început, poezii despre sânge, poezii despre singurătate, poezii despre siguranță sau poezii despre mâini
Străina
Într-un vers eu îmi scriu viața,
fericirea și distanta dintre mine și pedeapsă.
Nu mai știu dacă-s frumoasă,
dacă sunt la mine acasă sau sunt toată-n poezie, nici nu știu dacă-ți sunt ție...
sau dacă ți-am fost vreodată.
Știu decât că-i sunt amantă
celui mai nebun bărbat din această galaxie.
Și mai știu că m-a iubit,
cum n-am fost nicicând iubită,
m-a atins fără să-atingă,
trupul meu firav de zână,
și m-a dus în lumea lui,
unde totu-i terminat, dar nimic nu se termină.
Am privirea de felină
și iubirea ascunsă-n pleoape.
Sunt străină de lumină
dar aduc lumină-n tine.
Sunt mister nepământean, și-s atrasă de păcat, sunt un vis de mult uitat,
iar sub piele îmi curg rime,
amare și otrăvite,
și se face lanț din ele.
Sunt legată la picioare
și stăpână pe cuvinte,
dar sunt sclavă între ele.
Eu sunt moartea din femeie
și sunt viață-nfloritoare.
Insetată de amor m-am născut și am să mor, Străina străinelor,
fără casă,
fără lume,
fără loc în viitor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre moarte, poezii despre viitor, poezii despre versuri, poezii despre sfârșit sau poezii despre sclavie
Destin de emigrant
Mama m-a născut în chinuri,
M-a crescut cu greu.
Am muncit ca-n mituri
Pentru plaiul meu.
Patria - mamă, însă,
M-a lăsat fără răspuns,
M-a lăsat cu fața plânsă.
De necaz, m-am dus.
Mamă, ce m-ai adoptat,
Te sărut cu drag,
Că lângă copiii tău
Tu ai milă și de-ai mei.
Chiar cu două mame,
Inima - i pustie:
Una doar mă cheamă,
Alta nu vrea să mă știe...
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre sărut, poezii despre patrie, poezii despre naștere, poezii despre emigrație sau poezii despre copilărie
E mult de muncă-n rai
Un prieten m-a întrebat dacă eu cred în Dumnezeu.
Cred în Dumnezeu.
Apoi m-a întrebat dacă eu cred că lui Dumnezeu îi pasă de mine.
Eu cred că lui Dumnezeu îi pasă de mine
și de tine.
Numai că mai are și o grămadă de alte treburi de făcut....
poezie de Ted Sheridan, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Ted Sheridan despre religie, poezii despre rai, poezii despre Dumnezeu sau citate de Ted Sheridan despre Dumnezeu
Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut, poezii despre stele, poezii despre sat sau poezii despre muzică
Dialog
M-a întreabat într-o zi poezia,
Ia să-mi spui prietenul meu drag.
De ce mă scrii pe o coală de hârtie?
Și nu mă ții la tine în cap.
Și i-am răspuns cu glasul plin de melancolie,
Ea este tot ce eu am mai sfânt.
De aceea o scriu pe o foaie de hârtie
Ca și alții să citească al meu gând!
Ea atunci m-a înțeles și mi-a răspuns.
Cu un glas plin de bucurie.
Scrie -mă dragă poete pe ce vrei,
Dar să nu uiți că eu sunt o simplă poezie
Și lumea e plină de atei.
poezie de Vladimir Potlog (25 mai 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre hârtie, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre melancolie, poezii despre bucurie sau poezii despre ateism
Mi-a intrat primăvara în casă
Am răsturnat ceașca de cafea
Și o splendoare de parfumuri m-a năpădit,
Iar nările fremătânde din nou s-au trezit,
Să-și ia energia din ea...
O mulțime de culori de primăvară
Mi-au pictat fața de masă albă ca neaua,
Eu nu știam că-i așa de colorată cafeaua,
Dar fluturi se ridică si zboară...
Florile toate din gradina din vis, înverzită,
Au curs ca niște lacrimi de bucurie,
Ca motivele florale descusute din ie,
Primenite de roua smerită..
Curgeau pe masa mea de cafea, una câte una,
Roșii, albastre, galbene, violete,
Culori de primăvară prinse-n palete,
Risipite în aer când trece furtuna...
Mi-a intrat primăvara în casă cântând
Și bucuria de a trăi regasită în flori...
Imaginare flori, culese dimineața, în zori
Și din ceașca albastră, zburând!
poezie de Marilena Ion Cristea din Îngeri în colivie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre primăvară, poezii despre culori, poezii despre cafea, poezii despre albastru sau poezii despre zbor