Domnul și doamna Stancu îi salutară pe director, pe profesorul Manea, pe ceilalți părinți și pe colegii fiicei lor; de abia după aceea se îndreptară spre ieșire. "Merge împreună cu părinții ei?!" își zise Lucian în gând, privind spre trapa navei, pe care familia Stancu tocmai ieșise; își continuă ideea, tot în gând: "Probabil că dânșii îl cunosc pe individul respectiv; desigur, asta ar explica de ce tatăl ei mi-a cerut mie să stau departe de ea, să n-o fac să sufere, favorizându-l astfel pe tipul ăla. Hmm... Rămâne de văzut, stimate domn..." Lia și părinții ei coborâseră deja treptele navei; încă se aflau pe rachetodrom; habar n-aveau de ce solicitase fiica lor această învoire. Părinții Liei se urcară în mașina proprie, iar ea se îndreptă spre poarta Institutului, unde așteptau cei doi body-guarzi, Florin Neamțu și Bogdan Trană. Ceilalți rămăseseră pe puntea principală a navei albastre; dintre toți, doar lunganul părea necăjit; în minte îi răsuna doar numele "Adela, Adela..."
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre profesori, citate despre manele, citate despre gânduri, citate despre familie, citate despre educație, citate despre cunoaștere sau citate despre albastru
Citate similare
În timp ce directorul vorbea, Eugen Manea îi salutase pe părinții lui Mihai, apoi se ocupară de acte. În prezența celor doi martori, Lucian și domnul profesor Manea, domnul Emilian Ristea și doamna Marilena Ristea semnară toate actele prin care îi acordau fiului lor, Mihai Ristea, încă minor, permisiunea de a pleca în misiunea spațială spre planeta Proxima, la bordul navei "Pacifis", în următorii 13 ani, chiar dacă la data lansării, băiatul nu va avea 18 ani împliniți. După părinții informaticianului, fu rândul directorului Simionescu să treacă la semnat actele, apoi al celor doi martori, profesorul Eugen Manea și Lucian Enka. Cu aceste semnături, tânărul Mihai își asigurase un loc la bordul navei albastre pentru următorii 13 ani. Când Lucian și Mihai ajunseră pe puntea principală a navei albastre, acolo se mai aflau deja alții doi, tot în uniforme: Alex și Nistor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre șefi, citate despre timp, citate despre tinerețe, citate despre planete, citate despre informatică sau citate despre Mihail
Îngândurat, porni spre rachetodrom. Era aproape 10.00, iar soarele se ridicase strălucitor pe boltă, nici un norișor neîndrăznind să-i stea în cale, să i se împotrivească. Directorul urcă grăbit treptele navei albastre, iar când trapa se deschise, se opri, fără a trece dincolo de ea. Pe puntea principală se aflau toți cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea. Când auziră trapa deschizându-se, își ridicară toți privirea, să vadă cine este. Zărindu-l pe director, tresăriră și priviră îngrijorați spre ceasuri. Nu, nu era 12.00, deci, nu întârziaseră de la întâlnirea cu dânsul. Se foiră neliniștiți, de parcă nu știau cum să se comporte în prezența directorului Institutului; doar domnul Eugen Manea părea foarte calm.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ceas sau citate despre Soare
În curând, pe puntea principală sosiră Alex, Nis, Stela, iar mai apoi profesorul Manea. Lia nu venise la bordul navei albastre, se oprise cu părinții ei direct la etajul întâi al sediului principal al Institutului, unde se aflau deja părinții lui Lucian, domnul și doamna Enka și directorul Simionescu. Diana îi atribui la un moment dat, în treacăt, domnișoarei consilier, o privire nu tocmai binevoitoare. Cine era sau cine se credea oare această tânără care îndrăznise să-i reclame fiul, să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare, de parcă el ar fi un element rău, care să aibă probleme cu disciplina, probleme care să-i deranjeze pe alții? Lia remarcă faptul că doamna Enka o privea nu tocmai cu îngăduință și se ascunse după părinții ei, ferindu-se, măcar din calea privirilor Dianei Enka. Dar mama lui Lucian nu insistă în a o cerceta pe reclamantă, renunță rapid la această acțiune. Directorul, drăguț, amabil, îi salută pe soții Stancu și pe fiica lor; acum se îndrepta spre părinții comandantului, să-i salute și pe aceștia. Nefiind singuri, nu putea vorbi cu Diana pe tonul familiar cu care i se adresa când ea sosea în biroul lui sau în alte împrejurări.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre vorbire, citate despre viteză, citate despre toleranță, citate despre soție, citate despre soț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
După plecarea tuturor invitaților, cu îngăduința directorului, cei șapte tineri porniră spre nava albastră împreună cu domnul Eugen Manea, luându-și deocamdată rămas bun de la părinții lor, care, dat fiind că tocmai primiseră liber, se îndreptară nu spre locurile lor de muncă din Institut, ci spre case, stabilind să se întâlnească acasă, în acea seară, cu fiii sau fiicele lor. Nu la mult timp după încheierea ședinței, cei șapte tineri erau deja pe puntea principală a navei lor, deocamdată încă în compania instructorului Eugen Manea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sfârșit, citate despre seară sau citate despre muncă
După intervievarea celor șapte tineri, oficializarea misiunii chiar se putea considera încheiată. Toți reporterii și persoanele oficiale invitate plecaseră în jurul orei 21.00, zona rachetodromului fiind mai liberă de abia în jurul orei 21.30. Mai rămăseseră doar cei șapte tineri, părinții acestora, domnul profesor Manea și directorul. Plecase chiar și Adela, cu părinții ei. Evident, lunganul își luase rămas bun de la ei, doar el îi invitase. Acum, la acea oră, era mai puțină aglomerație, iar cei rămași se pregăteau și ei de plecare spre casă. Înainte însă de a se retrage cu toții, profesorul Manea îi îndemnă pe cei șapte tineri să mai intre puțin în nava lor, pe puntea principală, singuri, părinții lor rămânând afară, să-i aștepte, iar ei procedară întocmai.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ore sau citate despre libertate
Cei 14 părinți nu păreau dispuși să adauge nimic, deci, nu luară cuvântul, mai ales când văzură că din nava albastră ieșeau cei șapte tineri. Îl lăsară pe director și se îndreptară spre copiii lor. Înainte de a se despărți, Eugen Manea le aminti celor șapte ca ziua următoare să nu sosească mai târziu de ora 08.00, când se vor întâlni, la bordul navei albastre. Evident, cu toții îi salutară pe director și pe profesorul-instructor înainte de plecare. Fiecare dintre cei șapte tineri mergea acasă cu familia, evident, cu mașina personală. Lucian mergea alături de părinții lui, spre locul în care Enka Iulian parcase mașina. Ajunși în apropierea mașinii, domnul Enka scoase cheile, dar i le întinse fiului său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cuvinte, citate despre copilărie sau citate despre acasă
Lia acceptase, spre bucuria comandantului; o putea din nou conduce până acasă; seara trecută ratase această ocazie. Urcară amândoi în mașina albastră, care ieși în curând pe poarta Institutului, unde se opri, pentru o scurtă discuție cu body-guarzii. Petre și Adi pricepură rapid cum se prezenta situația și merseră împreună cu colegii lor, body-guarzii Liei, Florin Neamțu, zis "Nemilosul" și Bogdan Trană, zis "Temutul", în mașina acestora.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre bucurie sau citate despre Petru
Cât despre colegul "Ucigașei", Ovidiu Băloi, zis "Cocoșul", pe el nu mai era nevoie să-l anunțe nimic, doar auzise discuția, deci știa că fuseseră invitați toți cei 14 body-guarzi în vizită la bordul navei albastre "Pacifis". Lucian nu avu mult de așteptat până să sosească ceilalți colegi ai săi, Mihai, Maria și Stela și restul body-guarzilor, aduși de "Ucigașa"; portarul nu-i reținu, le permise trecerea, iar Petre și Adi intraseră împreună cu Lucian. Astfel porniră toți spre rachetodrom. Dintre cei 14 body-guarzi, doar cei doi care o însoțeau pe domnișoara doctor Stela, Șerban Fulger, zis "Tunetul" (acesta era cel bolnav, care își va încheia cariera de body-guard după data de 27 iunie) și Costel Frunză, zis "Violentul", mai intraseră în Institut, dar nu și pe puntea principală a navei albastre. Pentru ceilalți era pentru prima oară când intrau în Institut și tot ceea ce vedeau aici li se părea foarte diferit față de ceea ce era afară. Pentru ei era ceva inedit, cuvinte ca "rachetodrom, rampă de lansare, navă spațială, punte principală etc." lipsind cu desăvârșire din vocabularul lor până în acel moment; acum aveau de-a face cu ele pentru întâia oară.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre zborul spațial
- citate despre perfecțiune
- citate despre nave spațiale
- citate despre medicină
- citate despre medici
- citate despre frunze
- citate despre cocoși
- citate despre boală
După ce Petra Nețoiu "Ucigașa" și Costel Frunză "Violentul" rămăseseră afară, în mașina lor, doctorița Stela intră pe poarta Institutului, părând furioasă foc. Tot furioasă părea și când intră pe trapa navei albastre. Fără a-și saluta colegii aflați pe puntea principală, se îndreptă cu pași siguri spre genetician, fixându-l cu privirea albastră, care în acel moment nu exprima deloc bunăvoință. Alex îi simți privirea tăioasă, parcă mai ascuțită decât a "Ucigașei". "Periculoasă doctoriță!" gândi Alex.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pericole, citate despre furie sau citate despre foc
Tânărul Mihai, tare mândru, purta uniforma albastră, deocamdată fără accesoriile necesare și însemnele echipajului. Membrii familiei Ristea porniră spre rachetodrom. Gardianul nu-i recunoscu și-i opri, doar pentru câteva clipe, până când îl zări pe Mihai în uniforma albastră și pricepu că era unul dintre tinerii acceptați de curând în echipajul navei "Pacifis". Cerându-și scuze, le permise trecerea. Domnul și doamna Ristea nu văzuseră până în acel moment nava albastră, de aceea o admirară câtva timp; era măreață! Mihai urcă treptele spre puntea principală, deși părinții lui nu se apropiaseră încă de corpul metalic al navei. Pe puntea principală a "Pacifis"-ului nu se afla la acea oră decât... Lucian. Îl recunoscu pe tânărul lui coleg, căruia nu-i mai uitase numele.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre gardieni sau citate despre corp
Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase și nu părea a se îndrepta în curând. Cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deși nu doar în acel loc. Lia deja se simțea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate că Maria și Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toți evitau să discute cu ea, parcă până și profesorul Manea... Toți păreau mai distanți. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admirație, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvințel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horațiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toți își îndreptară curioși privirile în direcția trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie
Atât Lucian, cât și Lia se ridicară și se îndreptară tăcuți spre ieșire. Lucian o privi întrebător în momentul în care ajunse lângă ea, dar nu spuse nimic. Iar cum lui nu-i atrăsese nimeni atenția asupra urmelor de ruj de pe obraji, tot așa arăta și acum, când era nevoit să părăsească sala. Ieși în urma ei. Ea se îndreptă spre părinții ei, care o întâmpinară cu drag, îmbrățișând-o ocrotitor, cu afecțiune. Cât despre el, Lucian, el se trezi înconjurat de toți: domnul și doamna Enka, dom' director, dom' profesor Eugen Manea, colegii săi... Doar Mihai lipsea; probabil nu terminase încă proba la bio-chimie, deci, avea o scuză solidă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre ruj, citate despre protecție, citate despre ocrotire sau citate despre cosmetică
Rachetodromul era presărat cu o sumedenie de reporteri, înarmați care mai de care cu echipamentele adecvate meseriei lor. Obiectivele aparatelor de filmat se îndreptară numaidecât spre cei șapte tineri, dar încă nu se transmitea în direct. Reporterii însă, conștiincioși, luau deja imagini sau făceau fotografii, ori înregistrau materiale pentru documentare pe care nu le vor transmite în direct. Aproape de treptele navei se aflau însă părinții unora dintre cei șapte tineri, iar alături de părinții lor, prezentabil, domnul director Traian Simionescu, al cărui chip radia de bucurie și mândrie. Părinții păreau ceva mai rezervați în a-și exprima sentimentele, oricum contradictorii; mândri puteau fi, dar pe deplin bucuroși, nu chiar.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre meserii, citate despre imagine, citate despre fotografie, citate despre filme sau citate despre filmare
Lucian ajunse pe puntea principală de abia la 10.30. Noroc că nu mai fusese nevoie de el la Comisie, altfel ar fi putut avea neplăceri, se puteau ivi noi încurcături, dar directorul, avertizat din timp, avusese grijă să aranjeze rapid totul în așa fel încât favoritul său să nu aibă de suferit din pricina întârzierii din acea zi. Iulian și Diana Enka nu avură nici ei tangență cu Comisia Disciplinară în acea zi, nu-i mai chemase nimeni pe acolo, nici pentru alte declarații, nici pentru altceva, deci nu rămaseră prea mult prin Institut, hotărând să se întoarcă acasă, cu mașina lor cea nouă, nu fără a-și anunța fiul de această decizie a lor. Se interesaseră de modul în care decurgea ancheta, dar nu aflaseră mare lucru. Se îndreptară amândoi spre rachetodrom; nimeni nu-i opri, li se permise accesul spre nava albastră, deci în curând se aflau pe puntea principală a acesteia, unde-i găsiră pe cei șase tineri, împreună cu profesorul Manea. Toți îi salutară pe părinții lui Lucian; el se miră de prezența lor, în mod plăcut însă. Nu se ferea să-i spună "blondule" domnului Enka, chiar de față cu profesorul Manea și ceilalți colegi ai săi.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre noroc sau citate despre neplăcere
După ora 20.30, puntea principală se mai eliberă, căci plecaseră și cei 14 părinți, la bord rămânând doar cei șapte tineri și instructorul lor, domnul profesor Eugen Manea. După cum era de așteptat, imediat după plecarea președintelui, Nistor își despachetă râvnitele dulciuri; le simțise lipsa... La 21.30 trapa navei se deschise; de dincolo de ea apăru directorul, singur; îi găsi pe cei din interior lucrând conștiincioși la pregătirile pentru îndelungata misiune. Toți își îndreptară pentru câteva clipe atenția spre trapă; probabil se așteptau să apară și președintele, nu doar directorul. Cum însă nu era decât Traian Simionescu, se liniștiră și își văzură în continuare de treabă. Iar directorul li se alătură rapid, dar în final păru mulțumit; Eugen Manea se ocupase de elevii săi serios, nu-i neglijase deloc; listele se prelungeau din ce în ce mai mult.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre președinte sau citate despre mulțumire
Lucian părăsi puntea principală a navei albastre. Rămasă singură, Lia șovăia: Să plece sau nu? O parte din ea îi spunea să plece imediat, dar o alta să rămână în așteptarea lui. Inexplicabil, îndemnul de a rămâne se dovedi a fi mai puternic și o reținu la bordul navei albastre, în așteptarea lui, a Don Juanului Insitutului. El pornise grăbit spre clădirea principală a Institutului, aceea destinată conducerii. Uită să ciocănească la ușă înainte de a intra în biroul directorului iar zărindu-l pe acesta, nici nu-l salută. Directorul tresări, ridicându-și capul spre cel ce dăduse buzna în biroul său; își recunoscuse după glas preferatul, iar fiind vorba despre acesta, nici gând de supărare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare
Zărindu-l liber pe comandantul misiunii, domnul Virgil Stancu, tatăl Liei, consideră că era momentul prielnic pentru acea discuție între patru ochi despre care îi amintise. Lucian acceptă propunerea dânsului, așa că amândoi se retraseră într-un locșor mai ferit de camerele de luat vederi; pe puntea principală a navei, căci reporterilor nu li se permisese accesul în interiorul vehiculului spațial. Puteau filma exteriorul din orice unghi doreau, dar în interior nu puteau pătrunde. Deci, pe puntea principală erau doar Lucian și domnul Stancu Virgil, acesta din urmă admirând pentru câteva clipe aspectul interior al navei albastre.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre transporturi sau citate despre dorințe
Blondul nu întârzie mult cu îmbrăcatul, deci, în curând, cei doi, tată și fiu, putură pleca împreună. De data aceasta, Iulian Enka lăsase acasă mașina gri, nu de mult cumpărată, preferând să ocupe locul din față, alături de fiul său, în mașina albastră a directorului; cei doi body-guarzi, Petre și Adi urcară și ei în mașină, pe bancheta din spate. Nu doar domnul Enka păru dornic de a-și însoți fiul în acea dimineață; mai mulți dintre părinții tinerilor din echipaj își exprimară aceeași dorință, asta pe lângă nemulțumirea de a fi aflat că nu-și vor avea copiii acasă în acest ultim sfârșit de săptămână petrecut pe suprafața Terrei. Totuși, cu sau fără părinți, nici unul nu întârzie; ajunseră toți la bordul navei albastre înainte de ora 08.00. Deocamdată, pe puntea principală se afla doar instructorul Eugen Manea, însă la 5 minute după ora 08.00 sosi și directorul, spre surprinderea tuturor, îmbrăcat lejer, comod, în ținută sport, de vară; mai-mai să nu-l recunoască.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tată, citate despre săptămâni sau citate despre sport
Cei șapte tineri rămaseră doar la bordul navei albastre în acea zi, împreună cu instructorul lor, profesorul Manea, până seara, destul de târziu, în timp ce Comisia Disciplinară își continuase ancheta în cazul "Enka Lucian". Mihai mai repetase la geografie, împreună cu Nistor, chiar și aici, la bordul navei albastre, pentru ziua următoare, când avea proba la geografie. Se înțelegea bine cu lunganul; nici geneticianul nu mai părea a fi împotriva lui, deși uneori încă îi mai zicea "puștiule".
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre geografie
Profesorul nu se împotrivi ca acestea să fie transportate, după dorința elevilor săi, la bordul navei albastre; se îndreptă însă spre alte pachete care tocmai fuseseră coborâte dintr-unul din Tiruri. Lucian se încruntă; pachetele i se păreau cunoscute îi aparțineau. Îl însoți deci pe domnul Manea, spre norocul lui, doar el; ceilalți, colegii săi, rămăseseră să se joace cu caraghioasele animale de pluș ale blondinei. Se amuzau, aruncând cu ele de la unul la altul, găsind asemănări între ele și ei. Maria nu se supără deloc; dimpotrivă, participa și ea la "joc". Profesorul Eugen Manea desfăcu un pachet care părea mai ușor; ochii i se măriră de uimire, când văzu hăinuțe pentru păpuși, iar inițialele de pe pachetele respective, E. L., îl lămuriseră asupra posesorului acelor pachete.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre jocuri, citate despre zoologie, citate despre păr blond, citate despre păpuși sau citate despre ochi