În transparenţa rece şi clară a răsăritului, umbrele personificate se unduiau precum o fecioară, într-un dans sălbatic, divin. Dar toate se uită atât de repede că nici nu ai timp să realizezi acest lucru.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poţi fi cea mai frumoasă persoană din lume şi toată lumea să vadă lumină şi curcubee când se uită la tine, dar dacă tu nu realizezi acest lucru, toate acestea nici măcar nu contează.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un suflet nobil, dublul răsturnatului divin este dedublat în îngeri de lumină...

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile se loveau una de alta, se contopeau şi intrau în hora fără sfârşit a timpului. Suflete şovăielnice contemplau acest dans nesfârşit...

Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ploaie măruntă, aluneca într-un dans agresiv, prinzându-mă în vâltoarea ei, încovoindu-mi pleoapele, nelăsându-le şansa de a se deschide. Încă mă simţeam obosită.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori la fereastră -
La tâmplele nopţilor
Vis de fecioară.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-o lume atât de sălbatică, nu-ţi foloseşte nici spada speranţei, nici scutul dreptăţii.

aforism de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest sfârşit de vară avea în el ceva sublim, înălţător şi simplu în acelaşi timp, ceva înspăimântător de sublim, chiar dacă cerul era voalat şi discret, frunzele se înălţau într-un ritm lent, ameţitor într-un convoi multicolor, către mâine. Dincolo de încercănatele ramuri, lumina dansa leneş, ca mătasea pe trupul mireselor.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coexistau în sufletul meu şi vara şi iarna sentimentelor (straniu, dar atât de real...) şi căldura şi gerul, tandreţea florilor învăluind în mister întreaga mea lume, încremenirea rece a iernii propulsându-se în inimile celor din jur...

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bileţel

Pe-o bucată de hârtie, Eva scrise:
"Sunt fecioară!"
În aceeaşi manieră, el răspunse:
"O să doară!"

epigramă de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viziunea mea, cerul şi pământul se ascunseseră atât de departe că nu le mai puteam simţi nici căldura şi nici pulsul de suflete ce le popula într-un joc nesfârşit. Mi-aş fi dorit în clipa aceea să dilat strălucirea imaginii, apoi s-o pliez în evantaiul de gene şi s-o păstrez pentru eternitate.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul este posibil şi nimic nu e posibil; totul e permis şi nimic. În orice direcţie ai apuca, nu este mai bine decât în nu importă care alta. Ori realizezi ori nu realizezi nimic, ori crezi ori nu crezi, totuna e, precum totuna este dacă taci sau dacă strigi. Poţi găsi totului o justificare, precum nu poţi găsi nici una. Totul este în acelaşi timp ireal şi real, absurd şi firesc, fantastic şi plat. Nici un lucru nu poate fi pus înaintea altuia, precum nici o idee nu e mai bună decât alta.

Emil Cioran în Pe culmile disperării (1934)
Adăugat de Alice
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ducând povara anilor în spate,
Aşteaptă domn' profesor, pensia,
Dar meditează dincolo de toate...
Iar statul nici impozit nu-i mai ia.

catren de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vorbă, în tăcere...

Puteai face gestul acesta într-un alt timp,
Când încă nu mă alergau cerbii disperării
Acum totul este-n zadar!
Nu mai am nici libertatea să zbor,
Nici condeiul să scriu.
Doar fluturii sunt ai mei
În gânduri şi-n vise...
Nimic altceva!
Nimeni, nicicând, nu mi va putea lua...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunzele (Dedicaţie pentru Irinel Anghel)

... Şi frunzele pulsau ca un plămân...
Plămân bolnav şi trist, plămân bătrân...
Neidentificabil, dar prezent,
Nimic în sine, dar mereu ardent...

În arămiu, în sângeriu şi gri,
În freamătul de dor de veşnicii...
Ca un copil sub cerul arămiu
Pluteam... şi îmi doream copil să fiu.

Pe cerul tulburat, tristeţi şi dor...
Să fii copil! Dar cât e de uşor?!
Să-nchizi prezentu-n tine şi să pleci!
Să poţi să-nveţi să fii copil pe veci!

Şi ploaie de-am să fiu, în dansul ei,
Voi strânge truda florilor de tei
Într-un tablou sălbatic şi solar...
Şi vânt pe un traseu transcendental,

Am să mă-ntorc în centrul virtual,
Să fiu şi înger, dar să fiu şi prunc!
În dans de frunze, în condei solar,
Să urc cărarea către Demiurg...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cortegiul de stele

Stelele au invadat infinitul,
Târându-se într-un cortegiu alb,
Pe cerul de sticlă.
Surâd şi ne bucură genele,
Ca roua căzută
Pe care o strivim sub tălpile goale.
Picură din imensitatea lor albă
Praf din argintul divin.
Mireasă cu voaluri de vise,
În volane de sentimente ţi-ai ascuns puritate,
Te vor pustii de lumină
Doar tăcerea şi moartea...
Pe marmură de speranţe şi perle,
Te aştept să treci,
Să împodobim dimineaţa,
Spre a putea pleca împreună
Prin hubloul de cuvinte
Pregătite să ne cunune cu umbrele.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de la cramă vine dânsul
cu doi mici şi-o bere rece.
- ia, nevastă, mărţişorul!
nu-l iau, mă, n-am scobitoare
şi nici şnur care să-l lege...
şi mă umple de unsoare.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul vântului sălbatic

Ai strâns noduri de-ntuneric într-o-ncrâncenată plasă
De frustrări înghesuite printre ochiuri disperate
Să rămână-n miezul nopţii, în lumina ce se lasă
Pe sub razele de lună, libere şi goale, toate,

Să pătrundă şi să treacă vântul rece printre ele,
Să n-atingă-n zbor strânsura ce le-nchide-n colţ de lacrimi
Înroşite de rugina picăturilor de stele,
Toate - moarte şi căzute, toate - prefăcute patimi.

Trece-ntr-o vâltoare vântul, într-un şuier de blesteme,
Printre nodurile tale, plasă vrednică de milă,
Înnodată în tăcere, chinuită de dileme,
Verde-n mucegaiul nopţii, neagră sub a Lunii silă,

Rupe-a sârmelor strânsoare şi la calcă în picioare
Într-un dans nebun, sălbatic, ca în nopţile acele
Când se-arată prin poiene, goale şi atrăgătoare,
Dintr-o lume-ntunecată, nălucirile de iele.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fulger de sticlă -
Lama albă şi rece
Cerul în felii.

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aburi din ceaşcă –
la cafeaua fierbinte
laptele rece

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pot confirma cu certitudine că viaţa este un adevăr, nici că e o minciună, dar ştiu că una este moderată de cealaltă, se juxtapun sau se depărtează, într-un context despre care nu ştim niciodată nimic.

Rodica Nicoleta Ion în Dialog cu fericirea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!