Cortegiul de stele
Stelele au invadat infinitul,
Târându-se într-un cortegiu alb,
Pe cerul de sticlă.
Surâd și ne bucură genele,
Ca roua căzută
Pe care o strivim sub tălpile goale.
Picură din imensitatea lor albă
Praf din argintul divin.
Mireasă cu voaluri de vise,
În volane de sentimente ți-ai ascuns puritate,
Te vor pustii de lumină
Doar tăcerea și moartea...
Pe marmură de speranțe și perle,
Te aștept să treci,
Să împodobim dimineața,
Spre a putea pleca împreună
Prin hubloul de cuvinte
Pregătite să ne cunune cu umbrele.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre stele
- poezii despre alb
- poezii despre visare
- poezii despre tăcere
- poezii despre rouă
- poezii despre perle
- poezii despre nuntă
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.