Când ţi se scot dinţii, rămâne mai mult spaţiu pentru limbă.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziaristul care scrie mai mult decât citeşte, nu are cum să-şi informeze cititorii.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai mult îmi place să mă uit la ştirile despre naţiune, decât la ştirile naţionale.

calambur aforistic de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tragedia grecească se bazează pe mit. A noastră, pe corupţie.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politica e asemenea apei. Rămân la suprafaţă cei cu capetele goale.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt mari credincioşi. Mereu se roagă la Dumnezeu. Să nu se descopere totul.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politicienii trebuie să aibă maşini foarte rapide. Să nu fie prinşi de propriul popor.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldaţii nu au voie să stea în parlament. Acolo toată lumea ridică mâinile sus.

aforism de Tanja Torbarina din Aforismul croat contemporan
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dinţii mei, prea slabi pentru a păzi o limbă atât de slobodă.

aforism de Valeriu Butulescu din Frunze fără ram, Bucuria naufragiatului
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul planetei

toţi mecanicii
toate... mecanicele
cu liceu absolvit: ma
şini-utilaje
toţi mecanicii mici cu pampers de şpan foarte moale
toate
angrenajele de o mecanică evidentă (?!) intră
în textul de faţă
puţin p
e la spate e loc e mai mult
spaţiu pentru dinţii de o
ţel cariaţi -
toţi meteorii încă mai ţin
în spectacol
penibil cerul planetei
pământ deo
camdată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În acel spaţiu

Între teama că s-ar putea întâmpla ceva şi speranţa că, totuşi,
nu se va întâmpla, există mai mult spaţiu decât crede cineva.

În acel spaţiu îngust, dur, gol şi întunecos îşi petrec viaţa
cei mai mulţi dintre noi.

poezie clasică de Ivo Andric din Semne pe marginea drumului, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumire

Când m-a prins cu tipa-n pat,
Nu mi-a spus nimic nevasta.
Dar oricum aveam vizat
Să-mi scot dinţii luna asta.

epigramă de Virgil Istoc
Adăugat de Virgil Istoc
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-e şi cu dentiştii... nu-i de ajuns că îţi scot dinţii, îţi mai iau şi pielea de pe tine!

aforism de Ionuţ Popa (2015)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaf cu avertisment

De-aţi vrea să mă chemaţi-napoi,
Să vă mai scot un dinte, doi,
N-aţi reuşi nici chiar cu sfinţii...
Că şi-n mormânt mă ţin cu dinţii.

epitaf epigramatic de Gheorghe Oncioiu din Zece ani de epigramă (2007)
Adăugat de Ica Ungureanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Român poliglot

Tata mi-a lăsat avere,
Două limbi, cu jurământ:
Limba neamului, de miere,
Şi o limbă de pământ.

Dar mai am, mai mare hazul,
Limba mea, şi eu socot
Că-i normal, când este cazul,
La aleşii mei s-o scot!

poezie de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâne-un răspuns pentru toate

rămâne-un răspuns pentru toate
cum grindina-n ţăndări răzbate
şi-nvârte în scrumul din vatră
o roată cu spiţe de piatră

rămâne-un răspuns pentru toate
cum sângele apă nu poate
să curgă din nou în cetate
el curge cu limbă de moarte

şi curge pe străzi şi în pieţe
de parcă-ar voi să vă-nveţe
şi dansul şi viaţa şi moartea
şi pasul acela ciuleandra

rămâne o zi când se-ntoarce
decembre-n poveste şi sparge
zăgazul şi-această minciună
şireată obscură nebună

sub pledul acesta subţire
ţesând prea firava-amintire
când albul cel alb mai rămâne
zăpezilor toate din lume

poezie de Mihai Robea
Adăugat de Mirela Băcilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ausweis

Scot sângele ştampilat la vedere.
Mi se dă drumul.
Scot osul sculptat la vedere.
Întârzii o secundă, dar mi se dă drumul.

Scot îndurătoarea limbă vorbită, - la vedere.
Dicţionarele sunt pregătite, aşa că mi se dă drumul.

De ce vrei să treci, m-a întrebat moartea.
Sunt liber, i-am răspuns,
aşa că nu am chef să-ţi răspund.
Ea a stat un timp descumpănită,
apoi, mi-a dat drumul.

Am pe mine toate ştampilele.
Dacă vreţi să ştiţi
eu, unul, sunt în ordine,
mie mi se dă drumul.

poezie celebră de Nichita Stănescu din În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea este singura limbă universală atunci când am impresia că vorbesc o limbă străină cu fiinţe care vorbesc aceeaşi limbă cu mine.

Martin Page în O perfectă zi perfectă
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prefaţă

Mă uit la mine şi m-amuz
Ce fraged sunt şi ce hurmuz!
În răsfăţări candide-înot.
Atât venin, de unde scot?

Şi ce hazliu îmi este-acest
Timpan al inimii, ce gest!
Şi sufletul răsfrânt ca un
Larg evantaliu de păun.

Dar lumina respirând trudit
Mă fierbe-n duhu-i şi mă schimbă,
Când atârnat de infinit
Mă face pentru clopot limbă.

poezie celebră de Nicolae Labiş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nano-introvertire

Trăiesc în interiorul unui spaţiu...
... din carne, ţesuturi şi oase

Aflat în afara altui spaţiu...
... din cărămizi, mortar şi ferestre

Descopăr că mai există un spaţiu...
... din pământ, copaci şi cer

Peste care se aşterne alt spaţiu...
... de stele planete şi aştrii

Dincolo de care se află un spaţiu...
... de necunoscut, neprevazut şi... apoi

Dar mai bine mă întorc în spaţiul...
... ce găzduieşte Enigma din noi

poezie de Jan Ţigănilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie? Ce rămâne atunci când nici măcar moartea nu mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici naşterea nu-ţi mai rămâne? Ce rămâne atunci când nici măcar gândul nu mai rămâne? Moartea mai rămâne? Dar reîncarnarea gândului, de azi, pe mâine şi într-o altă "viaţă" mai rămâne? Dar aceste întrebări, mai rămân? Ce erai tu înainte ca nimic să Fii/fie?

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!