Prefață
Mă uit la mine și m-amuz
Ce fraged sunt și ce hurmuz!
În răsfățări candide-înot.
Atât venin, de unde scot?
Și ce hazliu îmi este-acest
Timpan al inimii, ce gest!
Și sufletul răsfrânt ca un
Larg evantaliu de păun.
Dar lumina respirând trudit
Mă fierbe-n duhu-i și mă schimbă,
Când atârnat de infinit
Mă face pentru clopot limbă.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- citate de Nicolae Labiș despre lumină
- poezii despre suflet
- citate de Nicolae Labiș despre suflet
- poezii despre schimbare
- citate de Nicolae Labiș despre schimbare
- poezii despre păuni
- poezii despre inimă
- citate de Nicolae Labiș despre inimă
- poezii despre infinit
- citate de Nicolae Labiș despre infinit
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.