La auzul acestei decizii, în sală se auzi un murmur aprobator, de bucurie, iar încordarea dispăru ca prin farmec de pe chipul lui Lucian, dar și de pe al Liei; se simțea și ea mult mai bine acum. Lucian părea foarte mulțumit. Aceasta era decizia Comisiei Disciplinare? Păi, îi convenea de minune, mai ales că nu fusese deloc sancționat. Fostul lui profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri prea aspre împotriva lui, dar el constată că, de fapt, nu prea se luaseră deloc, nici un fel de măsuri... Ce bine! Se întoarse zâmbitor spre cei prezenți în sală, însă înainte privi spre reclamantă, ba încă nu oricum, ci plin de admirație. Își părăsi locul și inevitabil, se întâlni cu ea, între rânduri. Se opri puțin în dreptul ei, mulțumindu-i șoptit, pentru că-și retrăsese acuzațiile formulate la adresa lui. Mai mult nu-i putu spune, căci se văzu înconjurat de ceilalți, care veniseră să-l felicite; părinții, colegii, directorul, instructorul Manea... Toți primiseră bucuroși decizia Comisiei Disciplinare, considerând-o cu adevărat corectă.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre bucurie
- citate despre încordare
- citate despre șefi
- citate despre zâmbet
- citate despre profesori
- citate despre mulțumire
- citate despre istorie
- citate despre educație
- citate despre admirație
Citate similare
Lucian o privi și el revenind în sală; era tare mândră! Desigur, doar reușise să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare... Iar el, el ce era oare?! Era doar neobrăzatul, indisciplinatul, din punctul ei de vedere?! În plus, negreșit, un mare Don Juan... Ea trecu la locul ei, în primul rând, unde se așeză tăcută. "Oare ce i-a spus despre mine domnului profesor Dragoste?" se întrebă Lucian, dar nu încercă să-și răspundă. În curând, în sală, lângă domnul Sever Forțan vicepreședintele, apăru și domnul Doru Dragoste președintele acestei Comisii. Lucian simți cum cădea, involuntar, pradă încordării: urma, foarte probabil, decizia Comisiei Disciplinare în cazul lui. Fostul său profesor de istorie îl asigurase că nu se vor lua măsuri foarte aspre împotriva lui; asta însemna că totuși, se vor lua unele... Care? Care vor fi acelea?! Domnul Dragoste urma să ia cuvântul...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre tăcere, citate despre președinte, citate despre mândrie, citate despre iubire, citate despre cuvinte sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Reveni în sală și porni spre locul ei. Îl privi fără să vrea; el se afla în primul rând, cu urmele acelea de ruj tot acolo, pe obraji... "Don Juan..." se gândi ea, dar nu-i mai făcu nici un fel de semne. Își retrăsese, în sfârșit, acuzațiile la adresa lui, deci el putea fi liniștit nu va fi sancționat! Dar, în mod ciudat, după această acțiune, era și ea mult mai liniștită... De ce nu procedase astfel de la început? Sau și mai bine, de ce nu renunțase la acea reclamație?! Ah, de n-ar fi scris-o deloc; sau măcar de-ar fi rupt-o după ce-o scrisese, înainte de a o depune... Oricum, tot era bine și mai târziu, decât deloc. Vor pleca deci în misiune, iar ei vor fi totuși colegi. Cum se va înțelege oare cu el? Iar ceilalți cum o vor mai privi, cu excepția Mariei, care se arătase foarte amabilă, prietenoasă? O vor considera ei vreun soi de ciudățenie?! Rămânea de văzut... Acum era foarte curioasă să afle totuși care va fi decizia Comisiei, pentru că va exista o decizie...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre început
- citate despre sfârșit
- citate despre ruj
- citate despre reclamații
- citate despre existență
- citate despre cosmetică
- citate despre Maria
- citate despre Don Juan
Lucian ajunse în față. Privi spre Lia; ea era acolo... Își ridică privirea albastră și-l zări; nu doar pe el, ci și urmele de pe obrajii lui. Acum ea nu se mai gândi la titlul lui de "Don Juan", ci la faptul că urmele acelea l-ar putea dezavantaja în fața Comisiei. Se încruntă ușor și-i făcu discret un semn cu mâna, indicându-i obrazul ei. El nu pricepu deloc ce dorea ea; știa bine că fetele nu-l sărutaseră deloc, așa că nu încercă să se șteargă; nici măcar nu intenționa acest lucru. Lia mai privi spre el și repetă gestul, ceva mai insistent. "Ce naiba vrea să-mi arate? Sau să-mi spună? Sunt neobrăzat?! De ce oare? Doar pentru că am întârziat nițeluș?" se gândi Lucian și ridică ușor din umeri, a nepăsare, apoi, nepricepând semnele ei, nu mai privi deloc spre ea. Într-adevăr, întârziase puțin, dar ce știa ea? Tot nu era vina lui, în nici un caz! Și nu-i convenea deloc faptul că ea-l considera neobrăzat, sau cum anume, doar ea știa... Președintele Comisiei Disciplinare nu sosise încă. În schimb vicepreședintele se afla acolo. Domnul Sever Forțan își ridică privirea spre sală și-l observă pe Lucian.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre vinovăție, citate despre schimbare, citate despre mâini, citate despre fete, citate despre dorințe sau citate despre albastru
Domnul Dragoste tocmai îl asigurase că nu se vor lua măsuri aspre împotriva lui. Să se bucure sau nu?! Deocamdată, Lucian preferă să nu se manifeste în nici un fel. Se întoarse în sala cea mare. În drum spre locul său, îi aduse la cunoștință profesorului de cultură civică, domnul Sever Forțan, că o poate trimite pe domnișoara consilier, pentru a vorbi cu președintele Comisiei. Vicepreședintele o anunță, iar Horațiu o conduse. Lia era mai mult decât doar emoționată, dar îl urmă pe băiatul cel slăbuț pe nume Horațiu. În încăperea în care era așteptată de domnul Dragoste intră însă doar ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire sau citate despre cultură
Ancheta Comisiei Disciplinare începuse, pare-se, totuși, în favoarea comandantului misiunii, deși el era cel acuzat. Lucian părea mult mai relaxat, în sfârșit, zâmbitor, așa cum îi stătea lui bine.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre relaxare
În lipsa Liei, nava albastră primise vizita a trei persoane: domnul profesor de istorie Doru Dragoste, președintele Comisiei Disciplinare, domnul profesor de cultură civică Sever Forțan, vicepreședintele aceleiași Comisii și Horațiu, băiatul bun la toate, din cadrul aceleiași Comisii; Lucian le promisese că-i va aduce în vizită la bordul navei și își onorase promisiunea, mai ales că nici directorul Institutului, nici instructorul echipajului nu se arătaseră deloc împotrivă. Cum însă la ora 10.00, cei șapte tineri trebuiau să se pregătească pentru primul control medical, vizitatorii se retrăseseră deja, astfel încât în momentul în care domnișoara consilier reveni la bordul navei, cei trei nu se mai aflau acolo; erau doar colegii ei și profesorul Manea. Fiind încă mai devreme de ora 10.00, nu plecau chiar în acel moment spre locul în care urma să li se facă analizele, așa că Lia se apropie, ușor timidă, de comandantul misiunii.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tinerețe, citate despre timp, citate despre promisiuni, citate despre ore sau citate despre medicină
Scăpaseră de ziua cu numărul 13 a lunii iunie, care se încheiase cu o emisiune televizată, avându-i ca invitați, sau mai degrabă gazde, pe directorul Simionescu și pe instructorul Manea. Urma joi, 14 iunie; era ziua în care Comisia Disciplinară va pronunța decizia în cazul "Enka Lucian". Tânărul comandant se trezi foarte devreme, pregătindu-se pentru această zi, destul de importantă pentru cariera lui, pentru viitorul lui. "Oare ce se va alege de el?" se întreba în gând; spera însă că nu vor fi luate măsuri drastice împotriva lui. Nu mai auzi tunete, nu mai zări fulgere. Privi curios pe fereastră: era încă întuneric, nu se luminase de ziuă, dar... Cerul era senin, nu mai era acoperit de nori. Putea zări stelele, palide, din cauza luminilor din oraș, dar se zăreau... Aerul era răcoros și umed, însă dacă se înseninase, vara își va reintra rapid în drepturi, odată cu răsăritul soarelui. Lucian îmbrăcă uniforma albastră, aranjându-se cât mai bine. Mândru, se privi în oglindă: șase bulinuțe aurii străluceau încă pe reverul hainei lui. Oare va dispărea vreuna dintre ele după această zi? Ce conta dacă n-ar mai fi el comandantul misiunii?! Măcar să rămână în echipaj cel puțin atât își dorea... Pe la ora 06.25, în camera lui apăru blondul, gata echipat de plecare și el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre întuneric, citate despre viteză, citate despre viitor, citate despre vestimentație, citate despre televiziune sau citate despre stele
Acțiunea aceasta era binevenită, desigur, dacă totul era, de fapt, după cum constată uimit, în favoarea lui. Incredibil... Crezuse că va fi criticat în fel și chip, dar nu auzise nimic rău la adresa lui, care să-l deranjeze cu ceva. Desigur, nici el nu spusese nimic rău despre Lia; doar adevărul, așa cum îl vedea el. Mai răspunseră la câteva întrebări, apoi vicepreședintele Comisiei, domnul Sever Forțan îi invită pe amândoi să-și semneze declarațiile date. Amândoi înaintară, venind din direcții opuse și inevitabil, se întâlniră în față, în dreptul vicepreședintelui, unde se opriră. "Cadet Enka..." spuse dânsul, indicându-i foaia pe care trebuia s-o semneze. Lucian se aplecă, pentru a semna. Înainte însă, privi o clipă spre colega lui, zâmbindu-i îngăduitor; și chiar o privi cu admirație. Ea se simți oarecum frustrată și încercă să nu-l ia în seamă, să-l ignore. Apoi semnă și ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre toleranță sau citate despre adevăr
Cât despre ploaie, nu încetase. Măruntă, deasă, încă mai ploua. Vremea se stricase și nu părea a se îndrepta în curând. Cei șapte tineri, împreună cu profesorul Eugen Manea rămaseră doar în interiorul navei "Pacifis", pe puntea principală, deși nu doar în acel loc. Lia deja se simțea ca o străină, nu ca între colegi, cu toate că Maria și Lucian nu o tratau deloc astfel; poate nici Stela sau tânărul Mihai. În general însă, cam toți evitau să discute cu ea, parcă până și profesorul Manea... Toți păreau mai distanți. Cât despre el, cel pe care-l acuzase, chiar dacă-i zâmbea din când în când, iar când se uita spre ea, n-o privea deloc cu ură, ci cu admirație, de vorbit nu-i vorbise deloc până seara, nu-i adresase nici un cuvințel. Trecuse de ora 18.30, iar ei încă erau în navă. Nu-i mai căutase între timp nici Horațiu, nici alt membru al Comisiei Disciplinare. Pe la ora 19.00, trapa navei se deschise. Toți își îndreptară curioși privirile în direcția trapei, pentru a vedea cine va sosi; era Traian Simionescu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ploaie, citate despre seară sau citate despre manele
Directorul îl întâlni pe Lucian la intrarea în sediul principal al Institutului; băiatul respira greu, se vedea că venise în grabă, de abia scăpase de grupul de fete de afară. Totuși, ele fuseseră destul de înțelegătoare. Noroc că directorul nu pornise mai din timp în căutarea lui; l-ar fi surprins iarăși în mijlocul admiratoarelor. Dânsul îl întâmpină, încruntându-se ușor... Lucian porni spre locul în care i se hotărea viitorul, cariera; directorul îl urmă. Zărindu-și fiul, Diana îi reproșă și ea întârzierea. Iar Diana îl sărută pe ambii obraji, apoi el intră grăbit. Iată însă cum pe obrajii lui apărură urme de ruj; nu de la fetele de afară, ci de la mama lui. El nu-și dădu seama și nici nu încercă să se șteargă. Înaintă grăbit. În față se afla vicepreședintele Comisiei Disciplinare, domnul Sever Forțan, fostul său profesor de cultură civică...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sărut, citate despre noroc sau citate despre mamă
Sever: Lucian Enka.
Lucian: Da, domnule.
Sever: Treci în față și ia loc în primul rând, în partea stângă. Domnișoara Laura Stancu, în partea cealaltă, vă rog! Mă numesc Sever Forțan, sunt profesor de cultură civică în acest Institut; tu știi foarte bine, Luci... Lucrez aici de vreo... aproximativ 30 de ani și sunt vicepreședintele Comisiei Disciplinare. Președintele Comisiei va veni doar joi, la audierea finală, după care tot dânsul vă va comunica și decizia luată în urma anchetei pe care o vom începe acum. Acuzatul este Lucian Enka, iar reclamanta Laura Stancu. Ai ceva de spus în apărare, Luci?
Lucian: Nu.
Sever: Cum așa?!
Lucian: Nu mă pot apăra, pentru că, în primul rând, încă nu cunosc care sunt acuzațiile formulate la adresa mea.
Sever: Deci, nu le cunoști; nici o grijă, le vei afla în curând. Deocamdată, te întreb dacă vrei să te reprezinte cineva în apărare?
Lucian: Nu, domnule, cred că mă pot descurca și singur.
Sever: Treaba ta; cum vrei.
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre cunoaștere, citate despre apărare sau citate despre informații
Traian Simionescu nu-l așteptă pe Horațiu, cu cei patru body-guarzi, se îndreptă chiar și el spre nava albastră; părinții tinerilor din echipaj trecuseră deja toți pe acolo. După discuțiile avute cu părinții, directorul părea mulțumit; preferatul său nu părea a fi în pericol de a se lua măsuri împotriva lui, judecând după declarațiile date până în acel moment de toți cei pe care Comisia îi chemase, pentru audiere. Nimeni nu-l criticase, toți vorbiseră în favoarea lui, încercând să n-o defavorizeze nici pe domnișoara consilier Stancu, reclamanta, pentru că n-aveau nimic nici împotriva ei; nici n-o cunoșteau prea bine.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre pericole
Ceilalți, mai cu sau fără voia lor, acceptară și ei prezența Liei în echipaj; doar Alex și Nis păreau a se strâmba a nemulțumire, puțin, însă n-aveau încotro, erau în minoritate, deci, nu se împotriviră nici ei, mai ales că, ori de câte ori încercau să spună ceva dezaprobator, contra domnișoarei consilier, chiar Lucian îi lua apărarea. "Oare de ce?!" se întrebau nedumeriți cei doi. Domnul Virgil Stancu se apropie de cel pe care fiica dânsului îl adusese în fața Comisiei Disciplinare. Tatăl Liei, domnul Virgil Stancu, era un om plăcut, brunet, cu ochii negri; nu prea semăna cu fiica lui; Lia semăna mai mult cu mama ei, Valeria Stancu, o doamnă brunetă, cu ochii albaștri...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre ochi negri, citate despre ochi albaștri, citate despre ochi, citate despre nemulțumire sau citate despre negru
Lui Mihai nu-i convenea ultimul cuvânt, "minorul", însă dacă s-ar fi grăbit puțin, nu l-ar mai fi auzit. Când ajunse însă în dreptul directorului, îi dispăru brusc orice neplăcere provocată de acel cuvânt. Directorul îi "decora" uniforma albastră cu toate accesoriile necesare, terminând cu bulinele mici, gălbui, în număr de cinci. Incredibil Mihai era șeful securității; nu s-ar fi așteptat la una ca asta. Nici directorul nu cunoștea dinainte acest amănunt, deși l-ar fi putut afla, dar dânsul se interesase doar de favoritul său și atât; îi fusese de ajuns să afle mai din timp că Luci era comandantul. Acum se mirase și dânsul de funcția acordată tânărului Mihai, dar ținând cont de ceea ce aflase despre informatician, găsea corectă decizia Comisiei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre numere, citate despre neplăcere, citate despre informatică sau citate despre galben
Doar o clipă îl privi cu albastrul ochilor ei. Ce avea el de gând oare? Nu-și dădea seama! Nici psihiatria, nici psihologia n-o ajutau deloc în acele momente; pe el nu-l înțelegea deloc. Nu reușea să-l înțeleagă. De parcă toate studiile ei nu-i erau de nici un folos în prezența lui. Și de fapt, cum sau cu ce s-ar fi așteptat ea s-o ajute?! Lucian, la volanul mașinii albastre, străbătu hotărât orașul, spre centru. În curând, se putu zări o casă frumoasă, nici foarte mare, nici prea mică, înconjurată de un cordon format din polițiști, jandarmi, gardieni. A cui casă putea fi aceea? Pentru Lia părea clar că doar a unuia dintre membrii echipajului, dar a ei, sigur nu! Atunci a cui? A... lui?! Liei i se făcu inima mică, mică de tot. De ce oare Lucian o aducea aici, foarte probabil, la el acasă?! Ce urmărea de fapt?! Timidă, îl privi o clipă. Înainte de a se apropia de casa respectivă și de a trece de cordonul format de oamenii legii îi ceruse să oprească, pentru ca ea să coboare. Rostise totul șoptit, cu o urmă de teamă în glas. Teamă?! De ce?! Sau de cine?! De el?! Surprins, își întoarse capul spre ea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre psihologie, citate despre psihiatrie, citate despre polițiști, citate despre oraș, citate despre legi, citate despre inimă sau citate despre gânduri
Se părea că pentru tânărul comandant, ziua aceasta nu începuse chiar atât de bine cum i se păruse lui de dimineață, nu fusese tot timpul atât de norocos, asta putea înțelege după incidentul din fața Institutului, al cărui protagonist fusese chiar el, Lucian, deși fără voia lui. Iată-se acum în jeep, alături de director și profesor. Rușinat, își plecă privirea și capul; nu arăta întocmai demn de funcția pe care o primise seara trecută. Nu-l durea nimic, dar nu îndrăznea să spună un cuvânt. Își închipuia cum îl vor privi colegii lui, când îl vor vedea astfel; probabil că ei, ceilalți, arătau mult mai bine, nu ca el.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre rușine sau citate despre dimineață
Nistor: Chiar așa, șefu'; și-a retras toate acuzațiile?
Lucian: Da.
Alex: Acum, când ancheta e la final; mai devreme nu putea?!
Iulian: E bine și acum. Era de așteptat să-și retragă acuzațiile în cele din urmă... Doar știa bine că fiul meu nu-i un băiat rău.
Eugen: Vezi, Luci? Prin acțiunea asta, chiar și domnișoara a trecut de partea ta, deci, n-ai de ce să te temi de decizia pe care o vom afla în curând; nu poate fi decât favorabilă ție.
Lucian: Poate, dom' profesor.
Traian: Mă scuzați numai puțin. Domnule Stancu, doamnă, vă rog, veniți și dumneavoastră lângă ceilalți; de ce stați aici, retrași?
Virgil: Ah, domnule director, poate n-ar fi bine.
Traian: Cum să nu fie bine?! Haideți, vă rog... Domnișoară, Luci tocmai mi-a spus că v-ați retras toate acuzațiile formulate împotriva lui.
Lia: Da, domnule director, e adevărat. Mi le-am retras, deși, cam târziu... Ar fi trebuit să le fi retras de la început, sau și mai bine, să nu-l fi acuzat deloc, de nimic.
Traian: Nici o problemă, domnișoară; e bine și mai târziu, decât niciodată. Haideți!
replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre frică sau citate despre bine și rău
În curând, pe puntea principală sosiră Alex, Nis, Stela, iar mai apoi profesorul Manea. Lia nu venise la bordul navei albastre, se oprise cu părinții ei direct la etajul întâi al sediului principal al Institutului, unde se aflau deja părinții lui Lucian, domnul și doamna Enka și directorul Simionescu. Diana îi atribui la un moment dat, în treacăt, domnișoarei consilier, o privire nu tocmai binevoitoare. Cine era sau cine se credea oare această tânără care îndrăznise să-i reclame fiul, să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare, de parcă el ar fi un element rău, care să aibă probleme cu disciplina, probleme care să-i deranjeze pe alții? Lia remarcă faptul că doamna Enka o privea nu tocmai cu îngăduință și se ascunse după părinții ei, ferindu-se, măcar din calea privirilor Dianei Enka. Dar mama lui Lucian nu insistă în a o cerceta pe reclamantă, renunță rapid la această acțiune. Directorul, drăguț, amabil, îi salută pe soții Stancu și pe fiica lor; acum se îndrepta spre părinții comandantului, să-i salute și pe aceștia. Nefiind singuri, nu putea vorbi cu Diana pe tonul familiar cu care i se adresa când ea sosea în biroul lui sau în alte împrejurări.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre soție sau citate despre soț
Întrucât se descălțase deja, iar Nero era cuminte și înțelegător, Lucian intră cu Rikky în cameră; papagalul repeta strident: "Haide, șefu', repede! Vedem director... Vedem director la televizor, șefu'..." Aici erau și părinții și bunicii lui; priveau la televizor. Lucian îi salută pe toți, apoi privi și el curios spre micul ecran; nici urmă de director; se înșelase papagalul! Însă, nu după mult timp, pe ecran apăru Institutul din Craiova, iar mai apoi, în prim plan, o tânără domnișoară, probabil moderatoarea. Emisiunea se transmitea în direct. În curând, operatorii și moderatoarea intrară nu doar în sediul principal al Institutului, ci chiar în biroul directorului, unde, într-adevăr, se aflau atât Traian Simionescu, cât și profesorul Manea. Directorul își întâmpină oaspeții așa cum se cuvenea, apoi se așezară cu toții, mai puțin cei cu camerele de filmat. Lucian îl privi atent, cu admirație: dom' director era un om tânăr, tare frumos, chiar și pe micul ecran; un adevărat domn... Nu doar Lucian și familia lui urmărise cu interes această emisiune, acest scurt "talk-show" cu directorul și instructorul, ci toți ceilalți tineri din echipaj, cu familiile lor; foarte probabil, nu doar ei...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre familie, citate despre papagali sau citate despre frumusețe
Nu se putu abține să nu privească spre ea; iată câte îndura doar din cauza ei... Ea repetă discret gestul, indicându-i insistent obrazul. "Iarăși sunt neobrăzat?! Acum de ce-aș mai fi oare? Ce-am mai făcut?" se întrebă el în gând, nedumerit, încruntându-se; nu înțelegea deloc. Merse după Horațiu. Acesta îl conduse până în dreptul unei uși pe care i-o deschise doar; dincolo de ea se afla domnul Doru Dragoste, profesorul de istorie, actualmente președintele Comisiei de Disciplină a Institutului Astronomic... Ușa se închise însă în urma lui; nu prea zgomotos, dar se închise. Încăperea nu era foarte spațioasă, iar domnul Dragoste se afla la un birou. Pe birou o mulțime de dosare, iar mai în spate, pe câteva rafturi etajate, altele. Doru Dragoste își ridică ochii asupra lui Lucian; avea dom' profesor o privire tocmai potrivită numelui său; blândă, călduroasă... Iar vocea era și ea tot pe măsură...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre voce sau citate despre astronomie