Orele calde, petrecute împreună cu Celine, erau pline de parfumul unui moment unic. De altfel, Lukas începuse să uite progresiv iubirile efemere de o noapte, lipsite de farmecul intimităţii emoţionale.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas şi-a comandat un cherry, iar Celine privea fascinată unul din prospectele pe care Lukas le adusese cu el. Entuziasmul o transportase cu gândul departe. Lukas era copleşit, iubea tot ceea ce însemna «Celine», îi iubea mâinile cu degetele subţiri ce răsfoiau catalogul şi privirea întrebătoare.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas o redescoperea pe Celine. Se cunoştea bine, copilăriseră pe aceleaşi străzi, întâlnindu-se deseori în drumul spre sau de la şcoală. Privind-o, îşi amintea de fetiţa dulce, diafană, cu ochi zglobii şi pusă mereu pe şotii.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas privea gânditor pe fereastră. Maşina, care îl ducea la birou, avea să sosească într-o oră. Îşi bea cafeaua în linişte. Privirile obosite îi alunecau de la geamul unde contempla grădina ce se trezea încet la viaţă, în interiorul încăperii. Se gândea la Celine.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineţile, Lukas se trezea înaintea Celinei şi o privea adormită lângă el, încerca să reconstituie noaptea care tocmai trecuse, orele care rămăseseră în urmă, nu înţelegea perfect că ceea ce trăise i se întâmplase lui, nimănui altcuiva. Nu era obişnuit cu astfel de gânduri, nu-şi petrecea timpul meditând la o noapte petrecută cu o femeie.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas era îndrăgostit de Celine la fel ca la început, îi iubea fiecare părticică din corp, senzuală şi plină de iniţiativă. Se maturizase atât de mult la acest capitol, ştia ce vrea, era bucuroasă când el o surprindea şoptindu-i la ureche în situaţiile cele mai nepotrivite, tot felul de propuneri obscene, pe care ea le aproba zâmbind lasciv, cu ochii jumătate închişi de plăcere, savura toate vorbele lui, îl lua de mână şi alergau, refugiindu-se într-un loc unde nu puteau fi decât ei doi. Experimentau actul iubirii în toate formele, la lumina zilei, sau în nopţile lungi, încărcate de patos. Erau fericiţi!

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas, un charmeur desăvârşit, cu părul şaten deschis, pieptănat pe spate, cu o înfăţişare clasică, îmbrăcat impecabil, era adorat de prietenele Celinei; ştia că aproape fiecare îşi dorea în secret să fie cel puţin o dată văzute în compania lui. Avea acea strălucire degajată discret de parfumul tinereţii lipsită de griji! Un exemplar de rasă, care iubea femeile, înconjurat de prieteni fideli şi nelipsit de la întâlnirile mondene.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezită brusc din somn de zgomotul ropotelor de ploaie, Celine s-a îndreptat spre fereastră şi a dat perdeaua la o parte. "Încă o zi cu lacrimi" a oftat şi s-a strecurat din nou în pat.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Lukas i se părea că se număra printre puţinii norocoşi în viaţă, care au întâlnit cu adevărat dragostea, fericirea. Nimeni nu ştie exact unde se află, unde poţi găsi fericirea; eventual, afli, întâmplător drumul, dar cât timp rămâi constant pe acel drum?

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas descoperea acum acel ceva pe care mulţi alţii îl descoperiseră înaintea lui şi ca orice bărbat îndrăgostit, realiza că este, într-adevăr, o mare deosebire între a dori să te culci cu o femeie sau să adormi lângă o femeie, sunt două dorinţe diferite, două momente total opuse, care nu seamănă unul cu altul.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele ei s-au auzit paşi şi s-a îndepărtat de vitrina luminată în faţa căreia se oprise şi visa cu ochii deschişi, fără să înregistreze nimic din obiectele ce se aflau în spatele geamului. Totul era infinit de trist. În jurul ei nu vedea decât chipul lui. "Lukas, mă despart greu de tine, numele tău este o melodie tristă în sufletul meu."

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici nu-şi dăduseră seama cum trecuseră orele, unele după altele, tot petrecând, împreună, toţi; se simţeau atât de bine, încât habar n-aveau că transformaseră noaptea în zi; o noapte albă... De altel, ce noapte, în timpul călătoriei cu nava "Pacifis", cât şi cu "Vulturul", care-i urma... Acestea erau doar nişte repere, lipsite de orice importanţă în spaţiul cosmic, însă pe care ei le respectau, cu stricteţe, pentru a nu-şi deregla ceasul biologic... Însă cu ocazia aniversării comandantului lor, îşi permiteau să-l deregleze, doar nu conta; recuperau ei după aceea orele de nesomn... Acum, important era ca toţi să se simtă cât mai bine, în special aniversatul lor. Şi acesta se simţea bine, cum altfel?! Era acelaşi Lucian Enka, aşa cum afirma întotdeauna, nu se schimbase deloc. Şi era bine că nu se schimbase! Tot aşa să rămână şi de acum încolo, îi urară colegii.

citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunţi din oraşul lor, la care Celine era invitată ca domnişoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniţă şi cu ochii îmbujoraţi, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit şi cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat şi a rugat-o să se aşeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoţionată, că acceptă bucuroasă să fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viaţă, atunci şi acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă şi proaspătă ca o briză.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest fenomen numit "Bărbat" era un mister pentru Celine. Totuşi, din discuţiile purtate cu prietenele ei şi din experienţele lor, ajunsese la concluzia că toţi sunt infideli notorii, nu se gândesc numai din când în când la sex, ci permanent, iar creierul lor nu reacţionează decât în situaţii extreme.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O viaţă de îndelungată binecuvântare pentru copii este să-i înzestrezi cu amintiri calde despre timpurile petrecute împreună. Amintirile fericite devin comori în inima lor, comori pe care le scot la lumină în vremurile dure ale maturităţii.

citat din Charlotte Davis Kasl
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

parfum (vezi şi mireasmă)

Parfumul este o operă de artă care aparţine patrimoniului intimităţii.

definiţie de Francis Kurkdjian
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirile nu mai sunt

liniile cuvântului se instalează în mine
precum pasărea-n cuib
nu mai sunt iubirile cum erau
nici oameni nu mai sunt
corăbiile sau prins în furtuna sângelui
şi noi ne înecăm încet-încet

mi-am prins degetele în cleşti
acum trag unghiile se rup
rămâne doar carne şi un veşnic vierme
ce roade

iubirile nu mai sunt cum erau
iubirile nu mai sunt deloc
s-au stins odată cu degetele care
rămase fără unghii şi carne
se mai ţin de corp printr-o singură viţă vie

poezie de Cezar C. Viziniuck din Luceafărul (30 martie 2016)
Adăugat de Laura Cristescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul toamnei

Îţi imaginezi ca e totul real,
şi tu eşti conştient de asta,
pentru că eşti o imaginaţie,
când geografia sufletului
îţi arată locuri care îţi iau respiraţia.
Doar când e adevărat,
farmecul trece dincolo de tine.
Ei creează locuri
care se transformă în ochii tăi.
Împreună cu voi noi evoluăm.
Natura ia forma celor pe care-i iubim.
În curând vom realiza
o mare explozie de frunze.
Ritmul aripilor viţei de vie,
cu culorile frunzelor copacilor
şi luna care ne face să ne uitam noaptea.
Natura se întoarce stăpână
a stării noastre de spirit.
Respiraţia noastră pură
se va ridica în nori.
O să fim prinşi de farmecul toamnei.

poezie de Eugenia Calancea (12 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămase aşa un moment, îşi lăsă faţa să o simtă pe a lui şi adulmecă parfumul lui, parfumul unui bărbat, al acestui bărbat, cald şi la fel de îmbietor precum coniacul cald.

Loretta Chase în Seducţie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celine: Trecutul e trecut. Aşa a fost să fie.
Jesse: Chiar crezi asta? Că totul e predestinat?
Celine: Ştii, lumea ar putea fi mai puţin liberă decât credem.
Jesse: Da?
Celine: Da, date fiind aceste circumnstanţe exacte, aşa se va întâmpla de fiecare dată: cu două părţi hidrogen, o parte oxigen, vei obţine apă de fiecare dată.
Jesse: Nu, nu, adică ce s-ar fi întâmplat dacă bunica ta ar mai fi trăit o săptămână sau dacă ar fi murit cu o săptămână sau chiar căteva zile mai devreme? Lucrurile ar fi putut sta altfel. Cred în asta.
Celine: Nu poţi gândi aşa, e...
Jesse: Nu, adică nu ar trebui pentru majoritatea lucrurilor, numai că în această privinţă se pare că ceva s-a rupt.

replici din filmul artistic Înainte de apus
Adăugat de Cotoarbă Gina Liliana, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Dacă atigi amintirile
ele vibrează inopinat
pe o durată nedefinită
dacă evoci trecutul
el vibrează nostalgic
dacă invoci iubirile
ele reverberează tandru
răscolind melancolii
sacrosante peste limite
în departări elocvente
pe direcţia unui reper
cu extensii emoţionale.

poezie de David Boia (7 aprilie 2021)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!