Trezită brusc din somn de zgomotul ropotelor de ploaie, Celine s-a îndreptat spre fereastră şi a dat perdeaua la o parte. "Încă o zi cu lacrimi" a oftat şi s-a strecurat din nou în pat.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas şi-a comandat un cherry, iar Celine privea fascinată unul din prospectele pe care Lukas le adusese cu el. Entuziasmul o transportase cu gândul departe. Lukas era copleşit, iubea tot ceea ce însemna «Celine», îi iubea mâinile cu degetele subţiri ce răsfoiau catalogul şi privirea întrebătoare.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas privea gânditor pe fereastră. Maşina, care îl ducea la birou, avea să sosească într-o oră. Îşi bea cafeaua în linişte. Privirile obosite îi alunecau de la geamul unde contempla grădina ce se trezea încet la viaţă, în interiorul încăperii. Se gândea la Celine.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lukas o redescoperea pe Celine. Se cunoştea bine, copilăriseră pe aceleaşi străzi, întâlnindu-se deseori în drumul spre sau de la şcoală. Privind-o, îşi amintea de fetiţa dulce, diafană, cu ochi zglobii şi pusă mereu pe şotii.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reclama

Din moşi strămoşi s-a constatat,
Localizând şi atmosfera:
Eşti fericit, când partenera,
Pe care-o ai, e bună-n pat
Chiar Nae când s-a însurat,
Deunăzi cu tanti Vera,
Ea, spre a "drege calimera",
La o reclamă-a apelat
Astfel, cu toţii au aflat,
Trăgând de pe urechi perdeaua:
S-o simţi sub tine-i minunat,
Îţi scoate din gândiri beleaua,
Căci cea mai bună e la pat,
Nu o femeie, ci salteaua!

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest fenomen numit "Bărbat" era un mister pentru Celine. Totuşi, din discuţiile purtate cu prietenele ei şi din experienţele lor, ajunsese la concluzia că toţi sunt infideli notorii, nu se gândesc numai din când în când la sex, ci permanent, iar creierul lor nu reacţionează decât în situaţii extreme.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima dată când s-au văzut a fost cu ocazia unei nunţi din oraşul lor, la care Celine era invitată ca domnişoară de onoare. Îmbrăcată cu o rochie simplă, de culoarea pudrei, cu părul lăsat în voie pe spate, în care se odihneau flori de câmp împletite într-o coroniţă şi cu ochii îmbujoraţi, părea coborâtă din tablourile lui Botticelli. I-a zâmbit când l-a zărit şi cu o mână, fluturând în aer, l-a salutat, iar când Lukas s-a apropiat şi a rugat-o să se aşeze la masă, lângă el, s-a încurcat, răspunzându-i, emoţionată, că acceptă bucuroasă să fie cavalerul ei la această nuntă. Plină de viaţă, atunci şi acum. Era fascinant! Adolescenta de ieri se transformase într-o veritabilă perlă, frumoasă şi proaspătă ca o briză.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, înainte de culcare, Karl s-a dus la fereastră, s-a urcat pe un scaun şi s-a uitat prin rotocolul de pe geam. Afară începuse să ningă şi un fulg, cel mai mare, s-a prins de marginea unei cutii de flori; fulgul a crescut până s-a prefăcut într-o femeie îmbrăcată cu o rochie albă, care parcă era ţesută din mii şi mii de fulgi de zăpadă. Femeia era frumoasă şi gingaşă, dar era de gheaţă, de gheaţă sclipitoare, şi totuşi era vie; ochii îi străluceau ca două steluţe, dar nu stăteau o clipă locului. Femeia a dat din cap şi a făcut un semn cu mâna către fereastră. Băieţaşul s-a speriat şi s-a dat jos de pe scaun şi i s-a părut că la geam bate din aripi o pasăre mare.

Hans Christian Andersen în Crăiasa Zăpezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orele calde, petrecute împreună cu Celine, erau pline de parfumul unui moment unic. De altfel, Lukas începuse să uite progresiv iubirile efemere de o noapte, lipsite de farmecul intimităţii emoţionale.

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odată am dat mâna cu Pat Boone şi întreaga parte dreaptă mi s-a trezit din beţie.

citat din Dean Martin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brusc s-a văzut sclipirea orbitoare a unui fulger şi zgomotul unui tunet. Tom Tit Tot a scos un răcnet, şi-a răsucit coada de ciudă şi furie şi a zburat pe fereastră, cu ochii arzând ca nişte cărbuni aprinşi din vatră. Şi acesta a fost sfârşitul spiriduşului pentru că Joan nu l-a mai văzut niciodată de atunci încolo. Când regele a intrat, nu mai avea cu el caiere, dar s-a uitat la cele cinci scule terminate şi a condus-o pe Joan la parter să se ospăteze împreună în încăperea cea mai minunată a palatului.

finalul de la Tom Tit Tot
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două nopţi

Mi-am împlântat lopata tăioasă în odaie.
Afară bătea vântul. Afară era ploaie.

Şi mi-am săpat odaia departe sub pământ.
Afară bătea ploaia. Afară era vînt.

Am aruncat pământul din groapă, pe fereastră.
Pământul era negru: perdeaua lui, albastră.

S-a ridicat la geamuri pământul până sus.
Cât lumea-i era piscul, şi-n pisc plângea Isus.

Săpând s-a rupt lopata. Cel ce-o ştirbise, iată-l,
Cu moaştele-i de piatră, fusese însuş Tatăl.

Şi m-am întors prin timpuri, pe unde-am scoborât,
Şi în odaia goală din nou mi-a fost urât.

Şi am voit atuncea să sui şi-n pisc să fiu.
O stea era pe ceruri. În cer era târziu.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce urme de urieşi au lăsat legionarii lui Traian pe unde au trecut! Paşii lor se cunosc prin desfundăturile munţilor. Toate li s-au supus. Stâncile s-au dat la o parte şi le-au făcut loc, apele s-au plecat speriate de umbra şi zgomotul celor dintâi poduri ce le-au încălecat. Dunărea, însăşi măreaţa şi năpraznica Dunăre, s-a îmblânzit şi s-a dat învinsă în mâinile lor.

Alexandru Vlahuţă în România pitorească, Turnu-Severin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou de toamnă

S-a stârnit afară vântul
şi am căutat cuvântul
printre ramuri scrijelite
şi frunze îngălbenite.

S-a stârnit apoi o ploaie,
păsările alungând
din copacul ce se-ndoaie
de tristeţe, la pământ.

Printre picurii de ploaie,
care repezi se abat
toamna-mi pare-o ghionoaie
alungată din palat.

Răzvrătită şi geloasă
tună, fulgeră de zor
pe o soră luminoasă
care doarme, somn uşor!

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvenţe în alb şi negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chihlimbarul ochilor

În păienjeniş de ramuri, încerzite,
Ţes păienjeni, printre stele arginţii
Gânduri nerostite încă, vise încă ne-mplinite
Şi la margine de lume, te aştept, din nou, să vii

Valuri trec ducând spre mâine, de la mal, secunde stranii
Rubiniu nisipul este şi apusul s-a sfârşit
Risipiţi în ceaţa, unde s-au pierdut de-acuma anii
Pe aripi de vânt se lasă umbra ta în infinit.

Catifea din chihlimbarul ochilor mi-au smuls trăirea
Şi in pletele-ţi de aur, rătăcită-i fericirea
Unde esti? De ce în noapte mă aştepţi şi te ascunzi
Râu de lacrimi curg din ochi-mi şi de lacrimi ochi-ţi-s uzi.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Lucirea tristeţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul trase cu urechea la zgomotul paşilor care se îndepărtau. Înainte de a lăsa şervetul din mână şi de a-şi continua dejunul, se uită plin de îngrijorare înspre fereastră. Apoi luă o îmbucătură, aruncă din nou o privire bănuitoare spre geam, mai luă o îmbucătură... în cele din urmă se ridică şi cu şervetul în mână, merse spre fereastră şi trase jaluzelele până în dreptul perdeluţelor de muselină albă, care acopereau partea de jos a geamurilor. Camera se cufundă în penumbră. Uşurat, se întoarse la masă şi-şi reluă prânzul.

H.G. Wells în Omul invizibil
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gramatică pentru (ne)poţi şi (ne)poate

Penetrează verbul depărtarea
substantivul moţăie în pat
o conjuncţie încearcă marea
alta dacă el mai e bărbat

Substantivul moţăie în pat
prepoziţia îi stă în faţă
încă nu s-a dezbrăcat
şi-a ieşit un fel de ceaţă

Prepoziţia mai stă în faţă
o conjuncţie ascunde marea
lucrurile arată dimineaţa
încotro a luat-o depărtarea

Substantivul saltă brusc din pat
şi o ia cu verbul la arat

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamei

... când ai plecat mijea de zori
şi orizontul sângeriu la răsărit
împrăştia rafale de fiori
peste pământ de noapte ostenit

eu am ieşit afară pe furiş
şi văd că tata plânge lângă prag
zgârcit şi ţărăneşte şi pieziş
şi sprijinit pe-o coajă de toiag

s-a prăbuşit tot cerul peste tot
şi cerul meu intern s-a prăbuşit
şi tu acolo, undeva, pe eşafod
te mai luptai în gândul meu cu: "N-ai murit"

şi brusc am încetat să te mai simt
şi brusc m-am resemnat cu: "Nu mai eşti"
la fel de brusc în spaţiu şi în timp
s-a stins un Soare mic şi omenesc

şi altul s-a aprins în eu-l meu
şi de atunci suntem un tot întreg
şi de atunci mă are-n pază Dumnezeu
şi de atunci spre tine merg şi merg

când voi ajunge nu mi-i dat să ştiu
cum voi ajunge încă nu mi-i dat
e pregătit internul meu sicriu
şi testamentul meu, needitat

oricum, aşi vrea să plec ca tine-n zori
şi orizontul auriu la răsărit
sărute cununiţă ta de flori
pe fruntea altui suflet mistuit...

poezie de Iurie Osoianu (3 ianuarie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele ei s-au auzit paşi şi s-a îndepărtat de vitrina luminată în faţa căreia se oprise şi visa cu ochii deschişi, fără să înregistreze nimic din obiectele ce se aflau în spatele geamului. Totul era infinit de trist. În jurul ei nu vedea decât chipul lui. "Lukas, mă despart greu de tine, numele tău este o melodie tristă în sufletul meu."

Eugenia Johrend în Pas în doi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi o să fii curat

şi te-nşeli că viaţa ta
s-a schimbat
crezi că e o husă de maşină
sau de pat dată jos
curăţată profesionist
şi aşezată la loc în viitorul tău
te feliciţi în gând
apoi te-nsori cu femeia nepotrivită
după ce-ai deranjat un roi
fără de veste te-ai îndreptat
spre capătul tunelului obturat
prietenii care te-au părăsit
se-ntorc la borcanul plin
prietenii tăi au murit
sau vor muri pentru tine
femeia te-nşeală şi recunoşti
ai greşit şi o să ajungi falit
cauţi un nou editor
volumul e refuzat din nou
eşti curat şi simţi nevoia
să tragi ketamină sau ayahuasca
fără să te îngrijorezi

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, S-a propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălţat întru slavă.

Sfântul Pavel în Epistola Întâi către Timotei a Sfântului Apostol Pavel, 3:16
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!