Directorul intenționa să meargă la bordul navei albastre, pentru a discuta cu preferatul său înainte de sosirea colegilor lui și a instructorului șef. Dar nu apucă să-și pună planul în aplicare, pentru că, deodată, de pe coridorul clădirii principale a Institutului Astronomic, clădire în care se aflau birourile conducerii, se năpusti val-vârtej în încăperea în care se afla dânsul o tânără doamnă foarte elegantă, dar furioasă foc. Directorul își ridică privirea vioaie spre "intrusă", însă de cum o recunoscu pe Diana Enka, vioiciunea din ochi îi dispăru brusc.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre șefi, citate despre tinerețe, citate despre furie, citate despre foc, citate despre astronomie sau citate despre albastru
Citate similare
Diana renunțase la conflictul cu directorul, dar nu și la ideea de a-și reține fiul acasă, lângă ea. Străbătu curtea Institutului în direcția rachetodromului, unde se afla nava albastră. Gardianul n-o reținu; îi permise trecerea. Diana Enka îl zări în apropierea navei albastre pe geograf, inconfundabil, datorită înălțimii sale. Se îndreptă grăbită spre el și-l ajunse, înainte ca el să urce treptele, să intre la bordul navei.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate despre înălțime, citate despre geografie, citate despre gardieni sau citate despre acasă
După cele aflate seara trecută de la prietenul său, directorul, despre Lucian, profesorul Manea parcă-l privea altfel pe tânărul comandant, iar acesta chiar sesizase o mică schimbare în atitudinea instructorului, dar nu-și dădea seama despre ce-ar putea fi vorba. Însă și directorul îl privea insistent, mai ales din momentul în care observase lănțișorul dăruit de Diana Enka la gâtul băiatului. Îl recunoscuse imediat, doar dânsul i-l dăruise Dianei cu mulți ani în urmă. Traian Simionescu își întoarse întrebător capul spre Diana, însă aceasta se afla alături de blondul Iulian, pe care-l ținea de braț, așa că directorul renunță la a privi spre ea. Totuși îi părea bine că fiul său va avea acel lănțișor în următorii ani.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre timp, citate despre seară, citate despre schimbare, citate despre profesori, citate despre prietenie, citate despre manele sau citate despre educație
Lucian părăsi puntea principală a navei albastre. Rămasă singură, Lia șovăia: Să plece sau nu? O parte din ea îi spunea să plece imediat, dar o alta să rămână în așteptarea lui. Inexplicabil, îndemnul de a rămâne se dovedi a fi mai puternic și o reținu la bordul navei albastre, în așteptarea lui, a Don Juanului Insitutului. El pornise grăbit spre clădirea principală a Institutului, aceea destinată conducerii. Uită să ciocănească la ușă înainte de a intra în biroul directorului iar zărindu-l pe acesta, nici nu-l salută. Directorul tresări, ridicându-și capul spre cel ce dăduse buzna în biroul său; își recunoscuse după glas preferatul, iar fiind vorba despre acesta, nici gând de supărare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre supărare sau citate despre gânduri
De cum auzi glasul directorului, Lucian simți brusc cum teama de a-și vedea mama se risipește ca un abur, de parcă cele câteva cuvinte rostite cu fermitate și blândețe de directorul Institutului aveau o putere magică asupra preferatului acestuia. Impulsionat de acele cuvinte, Lucian intră fără a mai șovăi în încăperea în care se afla mama lui. De cum auzi ușa deschizându-se, Diana Enka se ridică în picioare, iar în momentul în care-și zări fiul, o bucurie imensă îi lumină chipul. Se năpusti spre el cu brațele deschise; uitase orice supărare.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre picioare, citate despre mamă, citate despre lumină, citate despre frică, citate despre cuvinte, citate despre bucurie sau citate despre abur
În curând, pe puntea principală sosiră Alex, Nis, Stela, iar mai apoi profesorul Manea. Lia nu venise la bordul navei albastre, se oprise cu părinții ei direct la etajul întâi al sediului principal al Institutului, unde se aflau deja părinții lui Lucian, domnul și doamna Enka și directorul Simionescu. Diana îi atribui la un moment dat, în treacăt, domnișoarei consilier, o privire nu tocmai binevoitoare. Cine era sau cine se credea oare această tânără care îndrăznise să-i reclame fiul, să-l aducă în fața Comisiei Disciplinare, de parcă el ar fi un element rău, care să aibă probleme cu disciplina, probleme care să-i deranjeze pe alții? Lia remarcă faptul că doamna Enka o privea nu tocmai cu îngăduință și se ascunse după părinții ei, ferindu-se, măcar din calea privirilor Dianei Enka. Dar mama lui Lucian nu insistă în a o cerceta pe reclamantă, renunță rapid la această acțiune. Directorul, drăguț, amabil, îi salută pe soții Stancu și pe fiica lor; acum se îndrepta spre părinții comandantului, să-i salute și pe aceștia. Nefiind singuri, nu putea vorbi cu Diana pe tonul familiar cu care i se adresa când ea sosea în biroul lui sau în alte împrejurări.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre căsătorie, citate despre vorbire, citate despre viteză, citate despre toleranță, citate despre soție, citate despre soț sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Pe puntea principală a navei albastre, pe monitorul computerului, se derula necontenit numărătoarea inversă, cifrele scăzând din ce în ce mai mult, iar în rezerva comandantului dormea nestingherit directorul Institutului; se simțea bine știind că era locul în care se va odihni fiul său în următorii ani. În plus, avu ocazia să constate că rezerva era confortabilă, deci, băiatul nu va avea probleme datorită somnului. Foarte probabil nici colegii lui, deși directorul nu verifică și rezervele acestora. Avu grijă să se trezească la timp, devreme, înainte de sosirea membilor echipajului, aranjând cu atenție rezerva comandantului, astfel încât să nu se observe că ar fi utilizat salteaua din încăperea strâmtă cu inițialele E. L. pe ușă, în acea noapte. Lăsă deci totul așa cum găsise înainte de a fi intrat dânsul acolo, deși nu doar dormise tot timpul, ci și cotrobăise nițeluș prin lucrurile "favoritului" său.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre somn, citate despre odihnă, citate despre noapte sau citate despre calculatoare
Traian Simionescu și Lucian Enka ieșiră împreună din navă, directorul tratându-l ca pe un bun prieten, întărindu-le astfel convingerea celor rămași pe puntea principală, mai ales noilor colegi, că Luci era preferatul domnului Traian Simionescu, directorul Institutului; era un amănunt destul de evident, pentru oricine, pe care directorul nu încerca să-l ascundă, deși poate nimeni nu înțelegea motivele reale pe care dânsul le avea pentru a se purta astfel față de acest tânăr matematician. Amândoi se aflau încă în zona rachetodromului, zonă dominată de prezența mărețului vehicul spațial albastru. Mergeau unul lângă altul tată și fiu dar nu amândoi cunoșteau acest amănunt.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre transporturi, citate despre tată sau citate despre matematică
Diana Enka ieși, pentru că simțea că nu mai poate sta o clipă în acel birou. Se sufoca, nu mai avea aer. Nu putea suporta privirea acelui om, directorul Institutului, nu pentru că ar fi fost fioroasă, ci, dimpotrivă, mult prea blândă! Blândă, dar ageră, pătrunzătoare... Se încruntă! În mașină, în drum spre Institut, își admirase în tăcere fiul; parcă de abia acum realiza cât de mult semăna Luci cu directorul, chiar și la chip; un băiat frumos... Oare mai remarcase cineva această asemănare? Diana spera că nu! Fiul ei va pleca, directorul va rămâne aici, în Institut, deci, într-un fel, ar fi ca și cum tot și-ar avea fiul pe aproape... De ce însă ea nu simțea deloc astfel?!
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tăcere, citate despre frumusețe sau citate despre aer
Când Traian Simionescu reveni în biroul său, nici Lucian, nici Diana Enka nu se mai aflau acolo. Directorul se așeză pe fotoliul său, pentru a-și relua activitatea pe care și-o întrerupsese temporar. Găsi însă un bilețel care-i atrase atenția, pus acolo, foarte probabil, de Diana Enka. Se convinse chiar că ea era autoarea bilețelului, după ce-l citi: "Mulțumesc că m-ai ajutat să-mi recuperez fiul. Îți rămân datoare." Directorul privi câtva timp bilețelul. Recunoștea scrisul Dianei, ordonat, citeț, frumos... Oare ce nevoie avea de mulțumirile și de recunoștința ei? Ce înțelegea Diana prin a-i rămâne datoare? Clătină ușor din cap, apoi își văzu de treburile sale. Dar nu rupse foița scrisă de Diana; o păstră. O pusese cu grijă în buzunar, deși nici el nu-și dădea seama de ce.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mulțumire, citate despre recunoștință, citate despre lectură sau citate despre ajutor
Directorul își ridică privirea, deși parcă știa dinainte că era Diana Enka. Cum să procedeze?! Îi era milă de ea. Ar fi vrut să rezolve cumva problema asta. Nu putea fi dur, n-o putea da afară, cum procedase în urmă cu o săptămână, deși ea nu era deloc amabilă, binevoitoare. Însă în ochii ei se putea citi cu ușurință multă tristețe. Nu mai era atât de aprigă, de înverșunată, implora din priviri. Însă Traian Simionescu era foarte ocupat, nu-și mai putea permite o nouă confruntare cu ea. Ușa se închise în urma tinerei doamne. Directorul își ridică privirea spre ea, deși ar fi dorit să evite s-o întâlnească.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre tristețe, citate despre săptămâni, citate despre ochi sau citate despre dorințe
Directorul porni îngândurat spre biroul său. Din nou intervenea pentru favoritul său; dar cum să nu-l ajute, măcar pentru a zări expresia de mulțumire ce-i lumina chipul tânărului, știindu-se sprijinit de cel mai influent om din Institut... Că dânsul era chiar tatăl său, băiatul habar n-avea și nici nu va afla acest amănunt atât de curând. De fapt, directorul i-ar fi putut spune adevărul oricând, dar pentru că amânase mereu momentul, din pricina Dianei, nedorind să-i provoace acesteia suferințe, se temea acum de modul în care ar reacționa băiatul la aflarea unei asemenea noutăți. Poate că l-ar respinge brusc, iar directorul n-ar putea suporta nici măcar acest gând. Cel puțin, așa-l avea totuși aproape: era Lucian, elevul său favorit și simțea că băiatul îl admiră, îl respectă; ar fi preferat să-l iubească, dar nu putea avea asemenea pretenții. Pentru el, era totuși, doar directorul Institutului, nimic mai mult...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suferință, citate despre iubire sau citate despre elevi
Nu după mult timp, tânărul comandant, cu papagalul său pe umăr, se afla din nou la volanul mașinii albastre; pe bancheta din spate stăteau cei doi body-guarzi. Dar Lucian îndreptă mașina spre ieșirea din oraș; mergea la Institut. De ce? Nu-i era nici lui foarte clar de ce, dar simțea nevoia de a-l vedea pe director, de a-l avea aproape, de a-i vorbi. Steaguri tricolore fluturau în adierea vânticelului cald de vară. Poarta Institutului se deschise imediat pentru mașina albastră, dar înainte de a fi intrat, cei doi body-guarzi coborâră. Lucian opri mașina la locul ei; acesta nu era ocupat. Nu-l anunțase pe director de sosirea lui, dar spera să-l găsească acolo, deși era posibil ca dânsul să fi plecat pe undeva. Dar Lucian nu renunță la ideea de a-l căuta. Se opri doar în fața ușii pe care scria "Director", ciocăni discret și intră fără a mai aștepta vreun răspuns. Directorul era acolo, la biroul său. Își aranjase singur hârțoagele; acum le completa, nu mai avea mult până să le termine. Vru să reproșeze ceva noului sosit, dar când își ridică privirea și-l zări pe favoritul său, îi zâmbi îngăduitor.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre zâmbet, citate despre posibilitate sau citate despre papagali
Cum să i se împotrivească acestui om atât de drăguț? Îl urmă, nu pentru că ar fi directorul Institutului, ci pentru că era foarte convingător. Se opri, împreună cu dânsul, în dreptul colegilor ei. Aceștia o întâmpinară mai cu răceală, după cum se aștepta și ea. În mod ciudat însă, nu doar blonda îi zâmbi cu amabilitate, ci chiar și Lucian, din nou; scurt, discret, însă ei îi adresase acel surâs...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Directorul îl întâlni pe Lucian la intrarea în sediul principal al Institutului; băiatul respira greu, se vedea că venise în grabă, de abia scăpase de grupul de fete de afară. Totuși, ele fuseseră destul de înțelegătoare. Noroc că directorul nu pornise mai din timp în căutarea lui; l-ar fi surprins iarăși în mijlocul admiratoarelor. Dânsul îl întâmpină, încruntându-se ușor... Lucian porni spre locul în care i se hotărea viitorul, cariera; directorul îl urmă. Zărindu-și fiul, Diana îi reproșă și ea întârzierea. Iar Diana îl sărută pe ambii obraji, apoi el intră grăbit. Iată însă cum pe obrajii lui apărură urme de ruj; nu de la fetele de afară, ci de la mama lui. El nu-și dădu seama și nici nu încercă să se șteargă. Înaintă grăbit. În față se afla vicepreședintele Comisiei Disciplinare, domnul Sever Forțan, fostul său profesor de cultură civică...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre admirație, citate despre viitor, citate despre sărut, citate despre ruj sau citate despre noroc
Traian Simionescu îl caracterizase pe Lucian cu multă mândrie și admirație; îl lăudase chiar, dar nu se putuse abține. Nu amintise nimic de faptul că îl considera favoritul său, deși era conștient că se putea afla cu ușurință. Privi o clipă spre preferatul său; cele șase mici bulinuțe aurii sclipeau pe reverul hainei sale, în lumina soarelui. Chiar directorul i le atașase în acel loc. Lucian era comandantul misiunii... Directorul zâmbi mulțumit, totuși cu oarecare amărăciune. Ar fi dorit să strige în gura mare: "Iată-l! Acest băiat este de fapt, fiul meu și sunt tare mândru de el!" Dar nu putea proceda astfel. Privi cu jind spre blondul Enka Iulian; oare acesta își dădea seama cât de norocos putea fi?! Alungă însă rapid aceste gânduri din minte, pentru că primise un alt plic; era directorul Institutului și se afla în fața camerelor de luat vederi. Nu se putea face de râs, ori da în spectacol în direct, la mai multe posturi de televiziune, care ar fi avut astfel ce comenta. Se adună repede și-și dobândi rapid cumpătul.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre mândrie, citate despre vestimentație, citate despre televiziune sau citate despre râs
Alex însă nu avu parte de norocul colegului său. Și pe el tot tatăl lui îl trezi, domnul Radu-Emanuel, altfel el ar fi dormit mult și bine și ar fi întârziat serios, nu glumă. Însă și așa întârzie, cu puțin peste ora 08.15; când ajunse el al bordul navei albastre, toți erau deja acolo, chiar și doctorița echipajului, Stela, cât și profesorul Manea. Iar ca și cum asta nu i-ar fi fost de ajuns, printre cei prezenți pe puntea principală se număra și directorul Institutului, domnul Traian Simionescu. Dânsul îl fixă cu privirea pe genetician de îndată ce acesta pusese piciorul pe puntea principală.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre ore sau citate despre medicină
Amabil, directorul veni spre favoritul său și înainte ca Lucian să-și dea seama, îl apucă prietenește de braț, iar tânărul se trezi mergând spre apartamentul directorului, alături de dânsul. Directorul deschise ușa apartamentului său și intră; Lucian îl urmă. Cunoștea interiorul, destul de modest pentru un apartament de director, deci, nu luă seama, plin de curiozitate, la amenajarea apartamentului, doar mai avusese el prilejul să intre pe acolo, fiind preferatul ocupantului de drept al acestui apartament. Directorul porni în căutarea cheilor de la mașină, în timp ce Lucian se oprise îngândurat în prag. Părea absent, tulburat de ceva... Îl cam răvășise noutatea aflată de la director; el era comandantul misiunii... Nu știa dacă să se bucure sau nu.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre modestie
Directorul abandonă imediat hârțogăria. Se ridică să-și întâmpine preferatul. Lucian îl privi atent. Dom' director, în blugi, adidași și tricou? Părea ciudat, dar îi stătea foarte bine! Ținuta aceasta sport îl avantaja, îl întinerea; de altfel, Lucian remarcase de mult că directorul era un om frumos, cu o înfățișare tare plăcută. Și totul la persoana dânsului era foarte plăcut! Amândoi porniră spre nava albastră, urmați îndeaproape de Rikky. Se opriră pe puntea principală. Aici totul era în ordine, bine pus la punct, dar directorul nu se afla în acest loc pentru a verifica starea în care se prezenta puntea principală sau chiar întreaga navă. Totuși, nu se putea trece totul cu vederea.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre sport
Lucian mai rămase să discute câtva cu directorul; nu foarte mult, pentru că trebuia să ajungă și acasă, să se odihnească, dacă dorea ca ziua următoare să nu fie obosit și să nu cumva să întârzie, tocmai el, comandantul misiunii, deci, cel mai important membru al echipajului; chiar dacă el nu recunoștea acest amănunt, toți îl considerau astfel, deci, atenția tuturor se îndrepta, în primul rând, spre el. Iar având în vedere cum arăta el, felul în care se prezenta, cum putea oare să dezamăgească, să nu impresioneze în mod plăcut, să nu se impună, chiar și în fața președintelui țării? Deocamdată, fiind târziu, directorul, deși foarte preocupat de sosirea anunțată a președintelui, se oferi să-și conducă preferatul până acasă, însă acesta refuză, spunând că nu era singur Petre și Adi îl așteptau afară. Directorul constată astfel cu surprindere că preferatul său se înțelegea foarte bine cu body-guarzii care-i asigurau protecție, ceea ce era totuși normal, fiind vorba despre Lucian un tânăr simpatic și prietenos. Astfel se încheie acest sfârșit de săptămână, ultimul pe care cei șapte tineri aveau ocazia să-l petreacă acasă pe Terra nu acasă la ei, fiindcă ei fuseseră ambele zile la lucru, pe puntea principală a navei albastre...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre țări, citate despre zile, citate despre sfârșit, citate despre protejare sau citate despre protecție
Președintele țării nu spuse nimic; zări însă în privirea lui Traian Simionescu simpatia pe care acesta o avea pentru comandantul misiunii, simpatie pe care directorul nu și-o putea ascunde... Era oare mai mult decât doar atât?! Cu siguranță, da! Nu era doar simpatie, ci dragoste părintească, însă directorul nu putea împărtăși acest sentiment, această taină pe care o purta adânc în suflet... Privi din nou scurt, însă cu jind, spre blondul Enka Iulian; "rivalul" său?! Oficial, însă, tatăl tânărului comandant...
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre suflet, citate despre siguranță sau citate despre președinte