"Ambiţiosul"

Spre şcoală, el "zboară" şoimeşte,
Are un dor "nestăvilit",
"Crezul" lui te-"ntinereşte",
În a spune "perle"-i neoprit.

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul cu sufletul curat cu adevărat, harnic, darnic ce mereu crede în puterea, dreptatea, iubirea lui Dumnezeu şi în el devine model; e de neoprit, de nestăvilit dacă are un scop măreţ de îndeplinit.

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară...

Zboară spre mine
ca să te prind
zboară spre mine
ca să mă prinzi
zboară spre mine
ca să fii liberă
zboară spre fericire
zboară spre fericirea ta

fericirea ta e şi a mea...

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ce zboară...

Musai nu-i că tot ce zboară,
Este porumbel sau cioară...
Zboară prin văzduh rachete,
Zboară gânduri după fete,

Zboară câte-un angajat,
Când e şefu supărat,
Zboară banii de pe card,
Când călcâiele îţi ard,

Zboară ţoale în neştire,
Când se pune de-o iubire,
Baba-Cloanţa pe la noi,
Zboară pe un măturoi,

Şi merţane, sute-mii,
Zboară spre a se ciocni,
Iar ades se spune încă:
Tot ce zboară se mănâncă...

Deci, defel nu-i de mirare,
Că zburând la întâmplare,
Se mai scriu poezioare,
Cu diverse... zburătoare...

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adolescentul îndrăgostit

Cu privirea languroasă,
Este iubăreţ de fel,
Îl subjugă "chemarea" curioasă,
Are "stofă" de fidel.

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Filozoful"

E premiant la "Şcoala vieţii",
Un maratonist al Tinereţii,
Nu la citit cărţi şi speculaţii,
Ci la pierdut timpul în distracţii.

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

Te- aş preface intr- o carte cu coperţi din al meu suflet,
Fiecare filă- n parte să păstreze al tău umblet,
Pe cărări ce poartă umbra paşilor pierduţi in doi,
Aş picta poteca noastră in prefaţa cărţii noi.

Te- aş preface intr- o floare cu petale din sărut,
Frunzele să- ţi fie palme, să cuprindă al meu trup,
Iar din roua dimineţii, aş croi sirag de perle,
Lângă inimă, aproape, să le ţin in vremuri grele.

Te- aş preface intr- un brad, un copac din veşnicie,
Mândru creşte- n piatră seacă, verde corpul tău să fie,
Capul să- l aşez pe- o creangă, să aud cum cântă vântul,
Pe o muzică ce- mi spune că suntem una cu gândul.

Intr- un zâmbet de copil, te- aş preface pe obrazul,
Care- adună lângă ochi, bucuria şi necazul,
Râs uşor ce molipseşte pe oricine- n preajma sa,
In surâsul unor ingeri, ce in vis îi poţi vedea.

Dar în ce nu te- aş preface, n- am cuvinte să descriu,
Căci in minte- mi curg imagini, cum aleargă apa- n rău,
De- aş putea ca pe- o icoană, când voi fi chiar printre stele,
Să- o prefac in al meu suflet, tu iubirea vieţii mele!

poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui alcoolic

Amarul şi-l "îneacă" în licoare,
E dependent de iluzii, oare?
Pesemne, un lucru-i de admirat:
E campion la "înotat".

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei tocilare

Oricât de sus s-ar avânta,
Ştim că-i eminentă,
Căutând înţelesuri de a progresa,
Ea în dragoste rămâne "repetentă".

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autocritică

Severi, impetuoşi şi moralişti,
Nimic nu vrem a fi cruţat,
Dar când defectele ne fac învinşi:
- O, Doamne, morala de ne-ar fi salvat...!

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

O ţară "curată"

Peste tot te-mbie un "spectacol" de culoare:
Ambalaje, sticlă şi hârtie,
Râd apele că nu au auzit de poluare,
Pe oricine ar tenta atâta "armonie".

epigramă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Crezul vieţii tale

Păstrează cinstea,
Iubeşte frumosul.
Spune adevărul,
Dovedeşte respect.
Dacă nu ai aceste însuşiri,
eşti cel mai sărac om.
Om, te poţi numi
când toate-acestea,
te vor defini.
Crezul vieţii tale fie
lumina faptelor bune.
Vei strânge-n suflet bucurie.
Aşa înţeleptul spune.

poezie de Dumitru Delcă (iulie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta dor...

Atâta dor
în corzi legat,
sfâşietor
of nesecat,
pătruns adânc
armonios
în chip nătâng
nemânios,
de jar aprins
arzând mocnit,
cu lacrimi stins
din piept urnit,
pierdut în zbor
nestăvilit
în nopţi de-amor
neprihănit,
atâta dor,
vis călător,
plutind de zor
pân' am să mor,
atâta dor...
atâta dor...

poezie de Tatian Miuţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă scoatem din discuţie proza poetică şi poemele în proză, prozatorul este în primul rând un observator. E cel care dă oamenilor alţi oameni, nu pe el însuşi. Parcă aşa suna crezul literar al unui mare prozator rus (Dostoievski?). Poetul, în schimb, e un pescuitor de perle. E cel care se dă pe sine, după ce a scotocit în mâlul fiinţei după sâmburele de lumină din adânc. Frumos vorbeşte despre el Cincinat Pavelescu, în poezia sa, dar eu prefer să văd în opera lui Bizet, "Pescuitorii de perle", metafora cea mai frumoasă şi complexă a poetului şi a demersului său creator.

Silvia Velea în Memoriile păsării Phoenix, În loc de prefaţă (2020)
Adăugat de Silvia Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destăinuire

Mâinilor tale
le-aş spune
rugăciunea de seară
până s-ar cutremura epicentrul dorinţei de noi,
ca mai apoi să te citesc
ca pe-o Psaltire
filă cu filă,
până geamătul în do major
va deveni Crezul tău.
Gândul tău nebun
se face vinovat
de o moarte lentă a cuminţeniei Pământului,
propovăduind păcatul
în tandem
cu rugăciunea.

Eşti cartea mea ieşită din tipare!

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru profesor

A face-n şcoală educaţie
E onorant apostolat,
Sunt ore-n şir de meditaţie
Ş-un vraf de cărţi de studiat.

De nimeni nu-i aplaudat,
Chiar pentru marea lui vocaţie,
Dar face-n şcoală educaţie
Ca onorant apostolat.

Îl salutăm cu veneraţie,
Nu-i niciodată adulat,
Se bucură de adniraţie
Că e spre studiu aplecat,

Să facă-n şcoală educaţie.

rondel de Ioan Friciu (2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albatrosul

Aripi albastre cântă zborul, fulgere taie cupola cerului în lumânări în clopotele tunetului tămâiate-n cădelniţe curcubeie,
Icoane înaripate slăvesc în coruri zborul, preotul albatros predică scriptura, gheare demonice zboară să-l îngenuncheze,
Psalmul vântului răspuns în inima neînfricată spulberând zările fără de sfârşit,
Zboară, zboară, zboară...
Coboară sărutând iubita, alinându-i dorul cu lacrimă de vultur, floare pană de condor
Demoni ce vor.... aripi să-i frângă cu trufia
de suflete răpitoare,
Fără frică, pizmă se înaltă suveran scufundat in ceruri fredonând neîncetat
Crezul zborului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima, odor de dor

- Mie nu mi-e dor de tine,
Cum se spune în popor:
Am un dor!... Ce dor îmi vine!...
Mie nu... Eu nu am dor.

- Ce bătăi ţi-aş da eu ţie,
Inimă-Cap ce nu ştii
Că dor nu poate să-ţi fie,
Ci dor poţi numai să fii!

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (27 iulie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul reîntâlnirii

Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici...
Amintiri veneau ca năvală,
Iar noi ne priveam enigmatici.

Aveam şi profesori simpatici,
E adevăr, nu-i vreo greşeală.
Ne-alunecă gândul spre şcoală,
Eram tineri elevi, nebunatici.

Zgomotoşi, intrat-am în sală,
Nu ne credeam singuratici,
Eram reuniţi în clasa liceală
Şi visam cu ochi extatici...

Ne-alunecă gândul spre şcoală.

rondel de Ioan Friciu (8 august 2015)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce învaţă mai întâi un elev când merge la şcoală?

Drumul spre şcoală.

întrebări şi răspunsuri
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colierul cu perle negre

ieri, am primit un colier,
cu perle negre.

in fiecare minut am luat cate una
si am pus-o la fereastra

afara porumbeii s-au strans,
furându-mi cate una de fiecare data -
porumbeii colorati,
de perle fascinati.

spre seara am realizat
ca a mai ramas doar ata de la colier
si regret ca l-am stricat

acum nu mai am ce sa port
la rochia mea alba.

poezie de Victoria Pepa
Adăugat de Victoria Pepa
Comentează! | Votează! | Copiază!